Un sondaj realist
Curs face o figura aparte intre institutele de sondare a opiniei publice din Romania. Majoritatea acestora sunt aservite "comanditarului", furnizand rezultate care, in genere, corespund aspiratiilor acestuia. Este "celebra" deja implicarea Imas-ului in manipularea audientei politice a partidului aflat la putere. Cand majoritatea observatorilor subliniau scaderea impactului electoral al Psd-ului, Imas-ul ii plasa procentele intr-un trend crescator pe motivul unor masuri de conjunctura ce ar fi fost percepute pozitiv de majoritatea cetatenilor. Bunul-simt, daca nu onestitatea profesionala, ar fi trebuit sa-i indemne pe conducatorii Imas sa admita ca, in orice societate normala, chiar si simpla "uzura a puterii" face ca un partid guvernamental sa se mentina cu greu la nivelul procentual al optiunilor care i-au asigurat victoria in alegeri. Cu foarte putine exceptii, in comunitatile democratice, un partid aflat la putere obtine, la viitoarele alegeri, procentul ce i-a permis initial preluarea administratiei. Dupa Imas, Psd-ul ar fi una dintre aceste exceptii si, chiar mai mult, ar castiga in popularitate pe masura ce mandatul sau se apropie de sfarsit. De parca in Romania lucrurile ar merge perfect si actiunea guvernamentala ar realiza o corectitudine si o eficienta nemaipomenite. Or, situatia Romaniei este sesizabila cu ochiul liber. Manipularea prin sondaje, de care am mai scris, face - in ultima instanta - deservicii chiar "comanditarului" si descalifica "executorii" indiferent de "motivatia" ce sta in spatele actiunilor. Sondajul Curs, efectuat in perioada 1-7 august 2003, arata ca totusi exista si institute sociologice profesioniste, capabile sa prevada tendinte optionale conforme cu dinamica realitatii, procentele obtinute prin integrarea unui esantion reprezentativ fixand o radiografie corecta a momentului.
Sondajul Curs a fost comandat de Societatea Academica Romana (Sar), institutie civica independenta, imposibil de controlat prin "directionari" de fonduri de la buget sau presiuni politice interesate. Curs si-a facut datoria surprinzand directiile angajate de opinia publica, diferentiate pe mediu (urban-rural), categorii de varsta sau grupuri socio-profesionale. Marja de eroare - de 2,9% - este normala si asigura credibilitatea datelor. Curs constata ca Psd-ul a scazut in optiunile de vot de la 48%, cat avea in noiembrie 2002, la 43% in acest moment si continua sa scada. "In cifre absolute" - a afirmat Sebastian Lazaroiu, directorul Curs - "partidul aflat la putere are cam aceeasi pondere ca in 2000. Psd si-a epuizat resursele de optimism, iar de acum si pana la alegeri va merge pe propriul electorat." Situatia este perfect explicabila daca procentul este coroborat (ca variabila dependenta) cu cel care defineste perceptia directiei de evolutie a tarii sub conducerea Psd sau cu cel care surprinde capacitatea Executivului de a schimba in bine situatia economico-sociala actuala. Dintre cetatenii chestionati, 62% cred ca lucrurile merg intr-o directie gresita, doar 28% considerand ca actiunea Executivului este corecta. Capacitatea acestuia de a gestiona eficient starea economiei este apreciata de 34% din membrii esantionului, in timp ce 56% sunt absolut neincrezatori ca administratia Psd-ista ar mai putea rezolva ceva. Peste 51% dintre intervievati cred ca traiesc mai prost decat in urma cu un an, 32% considera ca traiesc la fel, doar 15% simtind ca nivelul lor de trai s-a imbunatatit. Intre institutiile societatii, Biserica (73,6%) si Armata (66,8%) sunt cele mai credibile, Guvernul (23,7%), Justitia (22,2%), Parlamentul (16,6%), partidele (11,3%) fiind privite cu neincredere. Lipsa lor de audienta este cauzata de ineficienta, dar - mai ales - de partizanatul politic in aplicarea propriilor decizii. Lupta impotriva coruptiei, sustin 44% dintre cei chestionati, ii vizeaza pe cei care nu sunt la putere, 31% crezand ca ea se desfasoara impartial, iar 12% afirmand ca ea are ca obiectiv si grupurile aflate la putere. Procentele, dupa cum stim cu totii ca se desfasoara campania anticoruptie, au perfecta acoperire in realitate.
Interesante sunt si rezultatele obtinute de partidul de opozitie. Pnl are un trend ascendent, obtinand 18% din optiuni, fata de 16%, cat avea in aprilie. Fermitatea ultimelor angajari ale liderului sau, Th. Stolojan, a inceput sa-si faca efectul, oferind romanilor o alternativa la putere greu sesizabila pana acum. Prm (16%) si Pd (10%) se mentin la nivelul anterior. Udmr isi pastreaza proportia "clasica" (6%), dar tendinta este descendenta, ca urmare a conflictelor interne si a aparitiei altor formatiuni politice ale etniei minoritare. Nehotaratii si absenteistii reprezinta un procent foarte mare (35%), votul lor putand produce - daca va fi exercitat - surprize majore. Curs ar fi trebuit poate sa adauge pe lista audientei partidelor si alte formatiuni politice susceptibile de atragerea atentiei, cum este Actiunea Populara (Ap) a fostului presedinte Emil Constantinescu, Pur si Pntcd reprezentand o marja optionala destul de redusa pentru uriasul procent al nehotaratilor si indecisilor. Cea mai semnificativa schimbare a opiniei publice se manifesta insa in privinta modului in care opozitia ar trebui sa abordeze batalia cu puterea, 26% dintre chestionati considerand ca o "uniune" Pnl-Pd ar putea contracara mult mai eficient propaganda Psd-ului. Procentul este putin mai mic decat cel realizat prin simpla insumare a rezultatelor fiecarui partid, dar el reflecta o aspiratie a votantilor, alianta celor doua partide nefiind inca lansata pe piata. Si in aceasta chestiune cred ca organizatorii sondajului ar fi trebuit sa largeasca "plaja", o "uniune a ansamblului dreptei" putand atrage si optiunile crestin-democrate, practic nereprezentate in lista formatiunilor propuse spre verificare. Sondajul Curs mai prezinta si diferentele de perceptie urban-rural, indicand ca o uniune a dreptei ar trebui sa gaseasca rapid modalitati de penetrare in ultimul mediu care, de altfel, este principalul rezervor de voturi al Psd-ului. Or, Psd-ul monopolizeaza efectiv mass-media de mare impact, ca televiziunea si radioul.
In formula onestitatii profesionale, Curs nu a comentat rezultatele sondajului, "misiunea" revenind comanditarului, Sar. Presedinta Societatii, Alina Mungiu-Pipidi, a justificat insa coerent si credibil datele. Psd-ul s-a demascat in exercitarea guvernarii, dovedindu-se pana la urma "un partid de clanuri". Nici una dintre dezvaluirile privind coruptia "baronilor" sai nu a avut efect. Cel mai recent exemplu este cazul ministrului Integrarii Europene, Hildegard Puwak, care a dirijat fonduri comunitare spre firmele familiei, in timp ce patronii Imm-urilor intampina obstacole majore (ce trebuie "unse") pentru obtinerea acestora. D-na Puwak nu a fost amendata in nici un fel, demonstrandu-se astfel, inca o data, calitatea de partid mafiot a Psd-ului, in orice mafie caderea unei "figuri" producand un efect de domino. Psd-ul nu-si poate permite sa elimine pe nici unul dintre potentatii sai dovediti corupti, pentru ca fiecare dintre ei detine date despre "colaborarea" cu ceilalti. De aceea, sustine analista Sar, opozitia trebuie sa realizeze o "uniune" care, fara sa afecteze identitatea partidelor componente, ar putea sa reziste presiunii economice si propagandistice a Psd-ului, stapan in acest moment pe majoritatea mijloacelor de comunicare, pe bugetele centrale si locale, pe fondurile afectate de Ue. O uniune care sa inlature impresia de "conflict de interese" data de fosta coalitie guvernamentala condusa de Cdr intre 1997 si 2000. Ea ar trebui realizata inainte de alegerile locale, inlaturand astfel concurenta individuala a formatiunilor dreptei, concurenta ce ar fragiliza presupusa alianta ulterioara. O asemenea uniune, actionand ca un partid unitar, ar avea sanse reale sa sfarame monopolul celei mai corupte grupari care a guvernat vreodata Romania. Sondajul Curs si interpretarea propusa de Sar mi se par perfect valabile.
Toma Roman