Firma
"Rockul nu inseamna plete si pantaloni taiati, ci inseamna muzica"
Si-au facut cu greu loc in peisajul muzical autohton, pentru ca au refuzat orice compromis si pentru ca au crezut cu tarie in muzica rock. Dupa doi ani de la infiintarea formatiei, albumul lor de debut, La Orbire, le-a adus recunoasterea meritelor si i-a ajutat sa-si implineasca un vis: acela de a canta pentru altii
S-au cunoscut pe vremea cand erau doar niste pustani pe care ii lega pasiunea pentru muzica si literatura. Fosti colegi de liceu la "Spiru Haret", Rocca si Alexandru Donciu au inceput sa cante impreuna. La scurta vreme, li s-au alaturat Robert Lama, care venea din Buzau, Sorin Burcas, Erhan, iar de curand, Dominic. Sudura s-a facut repede, fiindca aproape toti erau umanisti, certati cu algebra, dar pasionati de literatura. "Aproape toti am terminat profil de filologie sau limbi straine, desi, cand noi ne pregateam sa devenim umanisti, colegii nostri se inghesuiau la matematica-fizica. Felul nostru de a fi, creativ si usor romantic, nu a fost prea bine vazut atunci. Important este insa ca ne-am atras ca magnetul si am format un grup de prieteni care in timp s-a transformat intr-o formatie muzicala. Incet-incet, am inceput sa ne cunoastem mai bine, dupa aceea ne-am saturat unii de altii, a trecut si asta si ne-am imprietenit si mai tare... La inceput cantam din placere, era un hobby. Mai tarziu insa, ne-am decis sa "botezam" trupa si sa ne apucam serios de treaba. Asta se intampla prin 2001. Si iata ca acum am reusit sa lansam acest album, intitulat "La Orbire". Are noua piese de rock, care se imbina cu trip-hop si blues, dar care are si influente din jazz si funk."
- Muzica pe care o compuneti si felul vostru de a fi, mai retras si mai elitist, va disting fata de restul formatiilor. Asta v-a atras insa si multe antipatii. De ce sunteti atat de controversati?
Rocca: - Nu suntem cu nasul pe sus, iar faptul ca nu acceptam compromisul de dragul de-a ne lansa nu inseamna ca ne credem superiori. E mai degraba o chestiune de preferinta. Uneori e bine sa tii cu dintii de visurile tale si sa nu-ti abandonezi pentru nimic in lume planurile. Asta ne-a si ajutat, de altfel, sa scoatem acest album, intr-un moment in care gurile rele din muzica romaneasca ne sfatuiau sa ne apucam de gradinarit.
Erhan: - De fapt, noi nu am plecat de la premisa ca vrem sa scoatem un album. Compuneam si ne doream enorm de mult sa poata sa ne mai asculte si altii. Sa scrii si sa compui doar pentru tine inseamna sa fii extrem de egoist. E ca si cand ai refuza sa-ti deschizi sufletul. Numai ca nu prea poti sa ai multe concerte, daca nu ai un disc. Albumele sunt cartea de identitate a trupei.
- Cat de mult timp va ocupa aceasta formatie? Ii dedicati tot timpul vostru liber sau mai aveti si alte profesii?
Rocca: - In majoritatea timpului, suntem impreuna si repetam. Iar daca nu, suntem acasa, unde ne lasam condusi de inspiratie, compunem sau studiem fiecare la instrumentul lui. Problema noastra e ca nu stim sa facem altceva. Muzica e singurul lucru la care ne pricepem cu adevarat. Si, in felul acesta, nu ne impartim energia incercand tot felul de afaceri marunte. Cred ca asta e si motivul pentru care instrumentistii nostri sunt foarte buni. Robert Lama, de exemplu, chitaristul nostru, a inceput sa cante la chitara cantece de tabara, dar studiind indelung, a ajuns un virtuoz.
- Nu demult, au mai avut loc niste schimbari in trupa. Am inteles ca aveti un coleg nou...
Sorin Burcas: - Da, este vorba de Dominic, un tobosar cu care noi am mai colaborat in diverse ocazii. Este un instrumentist desavarsit in ce priveste tobele si percutia. Canta, de altfel, de peste zece ani. Am sa-i las lui locul la tobe, iar eu ma voi intoarce la dragostea mea mai veche, pianul. In felul acesta, vom avea un sunet mult mai complex si mai rafinat.
- Ati lansat acest disc intr-un moment in care rockul este un curent muzical care a intrat in penumbra. Nu v-a fost teama ca veti intampina greutati?
Erhan: - Credinta noastra e ca se poate face si aici muzica buna si ca exista oameni care-si doresc sa asculte asa ceva. Am primit sute de e-mail-uri de la ascultatorii din tara. Pentru noi e o mare bucurie ca oamenii abia asteapta concertele noastre. Albumul e foarte cautat chiar daca nu a fost suficient promovat. Suntem foarte optimisti si nu credem ca tara se duce de rapa. Daca am fi crezut asta, am fi plecat de mult in strainatate. Daca esti ambitios si vrei cu adevarat un lucru, nu se poate sa nu ti se implineasca. Iata ca noi am reusit sa scoatem un album exact asa cum am vrut, fara sa facem nici un compromis. Si am filmat un clip la fel, dupa indicatiile si dupa gustul nostru.
Robert: - Imi pare rau ca rockul tinde sa devina o moda si atat. Vad tot mai multi oameni care isi lasa plete si umbla cu pantaloni taiati, crezand ca asa ies din banalitate si devin revolutionari sau macar nonconformisti. Esenta rockului nu sta in haine, ci in muzica. In loc sa se manifeste in nu stiu ce fel, mai bine ar asculta, pur si simplu, in tacere.
Rocca: - Greutatile pe care le-am avut n-au facut decat sa ne motiveze si mai mult in ceea ce avem de facut. Vrem sa ne desavarsim pe noi, in primul rand, prin muzica, dar mai e mult pana acolo. Cu un album nu se face primavara. Vrem sa fim in pace cu noi, chiar daca ceea ce spun suna bisericeste. Au fost momente in care cantam la -10 grade, ne dadeam ultimii bani pe instrumente si o duceam greu. Dar gandul ca dupa toate astea vom putea fi auziti si nu vom fi singuri ne-a incurajat mereu. Ceea ce facem noi e pasiune si nu vom renunta la ea, chiar daca momentan nu castigam prea bine din muzica.
Dia Radu
Alexandru Donciu (Lix)
(16 martie 1967, chitara)
"Nu ma simt nici frustrat, nici idealist, nu sunt nici prea harnic, nici prea lenes. Exista cateva lucruri care-mi plac si pe care incerc sa le fac la un nivel cat mai profesionist, sa nu raman superficial. In ultima vreme, muzica imi ocupa tot mai mult timp, asa incat imi raman putine clipe pentru prieteni sau pentru alte pasiuni. Imi place sa calatoresc si am si stat vreo 6-7 ani in strainatate. M-am intors si cred ca exista si aici sanse sa-ti implinesti un vis. Cred in lucrurile frumoase si cred si in dragoste, singurul capitol la care pot sa spun ca sunt impacat si senin."
Robert Lama
(28 noiembrie 1979, chitara)
"Pe vremea cand locuiam in Buzau, eram Dj de rock intr-un club. Pe atunci studiam intens desenul. Am picat insa examenul la Arte Plastice, din cauza probei de literatura. M-am schimbat brusc si am inceput sa cant la chitara. N-am mai desenat deloc, in schimb am studiat cate 8 ore pe zi chitara. Poate ca asa a fost sa fie si asta era drumul pe care trebuia sa-l urmez. Fac naveta saptamanal Bucuresti-Buzau si imi place in ultima vreme sa calatoresc noaptea. De indragostit, ma indragostesc des si repede si ma inspira foarte tare. La mine, totul se reduce pana la urma la muzica. Chiar si cand ma enervez, tot chitara ma linisteste."
Rocca
(8 ianuarie 1980, voce)
"Imi place mult filmul. Imi plac regia si actoria. Ma mai pasioneaza grafica pe calculator si tot ceea ce inseamna multimedia. Pierd multe nopti urmarind postul Discovery. Imi place sa descopar in oameni laturi de care nici ei nu sunt constienti. Muzica nu ma mai linisteste demult. Din contra, imi da tot mai multe nelinisti. Cel mai mult ma inspira dragostea, si poate sa nu fie o persoana foarte apropiata, ci pur si simplu o fata pe care o vezi o data in tramvai."
Sorin Burcas
(5 mai 1979, pian)
"Sunt foarte pasionat de muzica, desi nu am neaparat o fire de artist, ca a colegilor mei. As spune mai degraba ca sunt cu picioarele pe pamant. Am studiat saxofonul, trompeta, xilofonul, pianul. Apoi am trecut la percutie si m-am apucat de tobe. Si, pe langa toate aceste instrumente, ma mai pricep si la tehnica. Pot repara prize, casetofoane, casti... Imi place mult sa conduc masina si nu ma pierd in vremuri de criza, chiar le-am salvat viata colegilor mei intr-un astfel de moment. Ma linisteste sa fiu acasa, unde pot asculta muzica veche - Pink Floyd, Led Zeppelin -, unde pot sa stau cu catelusa mea, Lessie, un ciobanesc pitic intorcator de oi."
Sorin Erhan
(13 decembrie 1977, bas)
"As sta toata ziua intr-un studio si as experimenta sunete noi. As putea chiar sa pierd si noptile acolo, atat de pasionat sunt de muzica. La toamna, chiar imi doresc sa merg la Praga, la concertul Iron Maiden. Si visez sa avem foarte multe turnee, pentru ca sunt innebunit dupa calatorii. Si mai vreau sa-mi indeplinesc o dorinta toamna asta. Vreau sa zbor cu parapanta. De multe ori am visat ca zbor. Sunt un Sagetator foarte altruist, din cauza asta am avut de multe ori de suferit. Am iubit o fata atat de mult si inca o mai iubesc, dar mi-a dat viata peste cap. Asa ca nu-mi ramane decat sa prefac in acorduri tot ce am simtit sau simt."
Dominic Csergo
(10 martie 1980, tobe)
"Sunt innebunit dupa Genesis si Peter Gabriel si muzica pentru mine tinde sa devina mai mult decat o pasiune. Am absolvit Academia de Muzica din Cluj si am inceput sa cant cu trupa HandsnFeet. Cam toate ambitiile mele sunt legate de muzica si de percutie, pe care mi-ar placea sa o combin cu muzica rock si cu muzica simfonica, pentru a da nastere unui nou stil muzical. Imi plac lucrurile bine facute, imi place sa ma tin de treaba si detest artistii care cauta cu orice pret atentia. Sunt ca fluturii care se ard la lumina neonului..."