Padurile Romaniei au intrat in apocalipsa
Dr. ing. Cristian Stoiculescu
- Cercetator la Institutul de Cercetari si Amenajari Forestiere (Icas) -
"Suntem la limita deteriorarii ireversibile a mediului"
Un jaf de proportii inimaginabile se petrece la nivelul intregii tari. Milioane de metri cubi de lemn sunt furate de 13 ani incoace de catre ceea ce deja se poate numi Mafia lemnului. Nimeni nu i se poate opune, nimeni nu are curajul sa stopeze scurgerea acestei bogatii fundamentale a romanilor, poate pentru ca banii negri ajung in cele mai inalte sfere ale Puterii. Este de ajuns sa te afli la sfarsit de saptamana oriunde in zona muntoasa pentru a vedea ceea ce autoritatile nu au ochi sa vada: sute de camioane grele transporta toata noaptea trupurile taiate ale copacilor. Aceasta jefuire de proportii nationale a padurilor, combinata cu politicile iresponsabile ale autoritatilor ne-au condus in situatia de a deveni singura tara europeana a carei suprafata impadurita scade incontinuu. Dintr-un adevarat paradis al padurilor si al animalelor, Romania a devenit o tara saraca in paduri. Toate tarile foste comuniste, inclusiv Bulgaria, au suprafete impadurite mai mari decat tara noastra. In anul 1991, 26% din suprafata Romaniei era impadurita, adica sub media europeana de 29% si cu mult sub vecinele noastre, Bulgaria - 33%, fosta Iugoslavie - 34% sau Austria - 45%. Cu toate acestea, defrisarile continua, jaful generalizat nu mai poate fi oprit, autoritatile par cu totul depasite de gravitatea extrema a problemei. Consecintele sunt incalculabile pentru viitor. Alunecarile de teren, micsorarea debitelor de apa si a panzelor freatice, modificarile climatice grave la care asistam, aparitia in sud-estul Moldovei a singurei enclave aride din Europa, toate acestea sunt un semnal de alarma de o gravitate extrema. Specialistii vorbesc deja despre iminenta prabusire ecologica a Romaniei. In aceste conditii, in cateva zeci de ani, fostul granar al Europei nu va mai putea sa-si hraneasca propriii cetateni.
"Padurile noastre sunt jefuite intr-un mod
bestial, cum nicaieri in Europa nu se intampla"
- D-le Stoiculescu, sunteti brasovean de origine, crescut in spiritul ecologic al unuia dintre cele mai frumoase orase de munte din Romania, o veritabila capitala a unui imperiu silvic. Cat de grava este situatia padurilor in acest moment? Ne confruntam, asa cum se spune, cu un dezastru? Cat de mult s-a pierdut controlul din 1990 incoace?
- Padurile romanesti sunt la limita critica, suntem in punctul in care, daca nu ne oprim, se vor petrece schimbari ireversibile, care nu mai pot fi reparate niciodata. In perioada comunista, totusi, exista lege, iar intre anii 1930 si 1990, suprafata impadurita a crescut fie chiar si cu numai 2%. In 27 de judete din tara taierile de copaci erau interzise. Noi suntem o tara, asa cum se poate vedea si pe harti, prinsa in clestele de foc al stepelor asiatice si, daca nu avem grija de paduri, clestele se strange, pustia se generalizeaza. Destinul tragic si ecologic face ca Romania sa fie asezata ca santinela la portile orientale ale Europei. Reducerea barierei forestiere pe care o formeaza face ca amenintatorul climat de stepa sa ajunga pana in inima continentului, asa incat Occidentul este interesat ca tara noastra sa-si pastreze padurile. Pana una-alta, Romania este prima tara atinsa de desertificare. Asa s-a intamplat in Moldova, dar si in Podisul Mehedintilor, unde au aparut singurele enclave desertice din Europa, pe locurile pe care, in urma cu numai 200 de ani, pe hartile austriece figurau paduri uriase de fag, inalte de zeci de metri. Dupa parerea mea, procentul de impadurire in unele zone a scazut catastrofal. Ceea ce a mai ramas din padurile noastre este slab, uscat, bolnav si, in plus, jefuit intr-un mod bestial, cum nicaieri in Europa nu se intampla. Consecintele scapa de sub control si pot fi cu adevarat apocaliptice.Cetatenii acestei tari nu isi imagineaza cu adevarat proportiile dezastrului si urmarile lui, si aceasta este culmea imoralitatii acestei situatii: odata cu containerele in care padurile noastre pleaca peste frontiere, pleaca si aerul copiilor nostri. Nu e doar o marfa, ci este apa noastra, ozonul, oxigenul, clima, viata insasi a unei intregi generatii viitoare, pe care conducatorii nostri actuali o vand la preturi ridicole, ca si cum am fi o tara coloniala din lumea a treia. Poate ca daca societatea civila ar fi mai constienta de ceea ce se petrece, ar fi posibila contracararea acestei maini de borfasi care distrug orice sansa de viitor a acestei tari.
"S-ar putea spune ca Romania pare hotarata sa se autodistruga din temelii"
- S-ar parea ca taierea padurilor este doar inceputul apocalipsei, mecanismul unor dereglari de mediu dramatice...
- Ascultati-ma... S-ar putea spune ca Romania se afla in plin razboi ecologic cu ea insasi, pare hotarata sa se autodistruga din temelii. Dereglajele ecologice devastatoare, precum inundatiile, eroziunile, alunecarile de teren etc. s-au generalizat. Priviti buletinele de stiri. Padurea este subminata chiar si pe restransul areal pe care-l mai ocupa. Poluarea, pasunatul iresponsabil si seceta faceau ca in 1992, 51% din cele 5 miliarde de copaci ai padurilor romanesti sa fie bolnavi, aceasta in timp ce o tara ca Franta, de frica sa nu piara atunci cand nu va mai avea paduri, si-a dublat suprafata impadurita. Daca nu se iau masuri imediate, situatia in Romania nu va mai putea fi salvata. Daca nu se opresc defrisarile si nu se incepe imediat un program de reimpadurire, atunci singurul ecosistem care asigura echilibrul natural al intregii tari, padurea, va cadea. Aceasta va insemna prabusirea ecologica a spatiului national. In timpul generatiei viitoare, Romania va putea hrani numai 5-8 milioane de locuitori. E greu sa-ti dai seama de regres la scara unei singure generatii, pentru ca sunt fenomene care se petrec in timp indelungat, dar daca ne gandim ca initial, 80% din teritoriul tarii era acoperit de paduri, iar acum abia mai sunt 25%, putem intelege proportiile dezastrului. Nu numai ca scade incontinuu acest procent, dar padurea nu mai este de calitatea padurii primordiale, nu mai este padure virgina. Numai 1-2% mai sunt paduri adevarate, etaloane ale ecosistemului dupa care ar putea fi evaluata calitatea padurii. In toata lumea, aceste paduri etalon sunt deja arii protejate, parcuri nationale, in care n-ai voie sa misti o frunza. Noi avem inca acest privilegiu, acest noroc, sa avem la aceasta latitudine europeana intreaga gama de paduri virgine, de la nivelul marii pana la padurile alpine de la 1800 de metri. Nici o alta tara nu mai are asa ceva. Ei bine, acest jaf care se comite si care depaseste orice limita posibila are ca scop tocmai distrugerea din temelii a acestor ultime sanctuare naturale inestimabile. Suntem pe cale sa pierdem cea mai mare bogatie a acestei tari, padurile virgine, si nu exista pierdere comparabila cu aceasta prin consecintele ei, care vizeaza viata insasi.
"Au fost cazuri de functionari silvici maltratati si chiar ucisi"
- Ce credeti ca ar trebui facut in aceasta situatie?
- In acest moment, situatia este atat de grava, incat chiar si responsabililor le este greu sa mai repare. Nu exista lege ferma si nici organisme care sa o aplice. Ce poate face o regie a padurilor in fata jafurilor, cand corpul padurarilor este pur si simplu amenintat cu armele, fara sa poata riposta, este agresat in asa fel incat cazurile nici macar nu mai ajung in Justitie, cand aceia care sunt pusi sa apere legea sunt primii care-o incalca. Este un adevarat razboi civil care are in spate interese mafiote, au fost cazuri de functionari silvici maltratati si chiar ucisi. Nicaieri nu mai exista asa ceva. Padurarii nu numai ca au fost dezarmati, dar nu sunt nici macar acoperiti juridic. Ar trebui sa fie cate un echipaj de politie pe fiecare drum forestier care iese din munte. Numai ca aici este vorba despre o decizie politica. Toate tarile isi extind padurile, numai la noi acestea scad. In fata agresiunii fara precedent in istorie impotriva padurii care este un bun national, in loc ca personalul silvic sa fie inarmat si protejat juridic, se fac disponibilizari. Aici este o problema a Statului roman, care ar trebui sa-si aplice politicile forestiere indiferent de proprietarul padurii, asa cum se face in toata Europa. Defrisarile sistematice se musamalizeaza pe tot cuprinsul tarii, ceea ce ma face sa cred ca interesele mafiote domina asupra interesului national, iar faptul ca nu se intreprinde nimic pentru contracararea acestei jefuiri fatise si de proportii a padurii romanesti, ajunsa la ceasul de apoi, sugereaza ca asta se si doreste. Este, in cele din urma, o chestiune de siguranta nationala. In 1935, academicianul Ionescu-Sisesti spunea ca pierderea padurii nu inseamna numai pierderea unei bogatii, ci mai mult decat atat, a obarsiei din care izvoraste bogatia, si de aceea silvicultura nu este o problema tehnica de specialitate, ci o problema nationala grava. Oricine ar fi pus in momentul acesta intr-un post de decizie in structurile silvice, fie el si de buna-credinta, n-ar putea sa faca nimic, pentru ca legea, asa cum este ea in acest moment, nu-l ajuta. De-aceea spun ca aici este nevoie de o decizie politica pentru salvarea padurilor. Ma tem insa ca o decizie politica va veni prea tarziu, in momentul in care, din nefericire, nu va mai fi nimic de salvat. Politicienilor nu le pasa de viitor, ci de momentul de fata.
"Romania importa un milion de tone de grau.
Acestea sunt primele rezultate ale jafului la care asistam"
- Spuneti ca alte tari isi sporesc suprafetele impadurite, ca exista politici speciale de protectie care au functionat in cazul lor. Pe de-alta parte, Romania isi negociaza intrarea in Uniunea Europeana. Adoptarea acelorasi legi ca in Uniune n-ar putea sa salveze ceea ce mai este de salvat?
- Poate ca da, nu stiu, pentru ca eu sunt om de stiinta si lucrez cu cifre, iar cifrele ultimilor ani ma indoiesc ca sunt reale. Exista suprafete care in statistici apar ca impadurite, dar care in realitate au fost defrisate demult. Ma tem ca adevarul este mai dur decat credem noi acum. Poate ca pana in 2007 vom adopta legi dure in legatura cu padurea, cine stie, intrebarea care se pune este insa daca se va schimba ceva in mentalitatea celor care conduc tara, daca vor deveni ei constienti de catastrofa pe marginea careia ne aflam, daca ei vor intelege vreodata gravitatea extrema a acestei probleme. Din motive de seceta, Romania importa acum un milion de tone de grau. De unde? Din Ungaria, din Moldova, din Bulgaria. Intelegeti ce vreau sa spun? Acestea sunt primele rezultate ale jafului de proportii la care asistam. Pentru ca situatia sa fie salvata, ar trebui sa fie luate acum masuri de o duritate extrema, ar trebui ca nici un copac sa nu mai fie doborat incepand din clipa de fata, ca toate drumurile forestiere sa fie controlate si nici un transport de lemn sa nu mai iasa din tara. Dar aceasta presupune, cum spuneam, o vointa politica ferma si o intelegere a problemei. Interesele financiare de moment sunt insa prea mari, presiunile sunt prea dure. Constiinta fata de generatiile viitoare paleste cand e vorba de miliardele incasate pe loc. Romania a fost cu adevarat un paradis, dar ce-a mai ramas din el? In istorie, au fost civilizatii care au disparut din cauza dispretului fata de natura si nu trebuie sa ne amagim. Mesopotamia, Grecia antica, Imperiul Aztec nu sunt decat cateva exemple. Resursele Pamantului nu sunt nelimitate, iar noi azi suntem in pragul unui dezastru pe care s-ar putea sa nu-l mai putem evita. Principiul conservarii naturii ar trebui inclus in Constitutie, asa cum este in unele tari civilizate. Proprietatea obliga, asa scrie de pilda in Constitutia Bavariei, iar folosirea acesteia trebuie sa serveasca binelui comunitatii.
<b>Horia Turcanu
Fotografiile autorului