Pasarea Colibri
a implinit 10 ani
Unici in peisajul muzical romanesc prin sinceritatea si rafinamentul melodiilor lor, membrii trupei Pasarea Colibri au aniversat zece ani de cand canta si ne incanta. Fara sa-si arate varsta sau oboseala, fiecare cu cariere artistice care numara mai multe decenii, Mircea Baniciu, Mircea Vintila (Ciocu), Florian Pittis (Motu, plecat din trupa acum doi ani, spre a deveni directorul canalului Radio Romania Tineret), Vlady Cnejevici si Marius Batu (venit in trupa de doi ani), fac ca mica zburatoare pe care au intrupat-o sa dea neobosita din aripi, spre bucuria fanilor ei. O bucurie dublata de aparitia albumului aniversar, "Pasarea Colibri - 10 ani", editat la Casa de discuri "Roton" (materialul este disponibil nu numai pe suport audio - Cd, caseta, ci si video - Dvd, Vhs). La festivitatea lansarii, cu mare pompa, mici si bere, de vorba cu Mircea Baniciu.
"Pasim spre al doilea deceniu cu fruntea sus"
- Mircea Baniciu, pentru tine bucuria se inmulteste cu doi: ai doi copii, fiecare de zece ani - fiica ta si Pasarea Colibri...
- Intr-adevar, unul trup si suflet - fiica mea, iar celalalt, spiritual. Desi fiica mea este, si ea, intr-un fel, tot un "proiect muzical", ca si "Pasarea..." noastra. Are si ea tot zece ani (s-a nascut la cateva luni dupa infiintarea grupului) si e foc de talentata, semanand, se-ntelege, tatalui ei. Face parte din Corul Alegretto si tot colinda prin lume: s-a intors din Grecia si a plecat acum in Turcia, intr-un turneu de vacanta. Imi doresc viata lunga si succese pentru acesti amandoi copii ai mei.
- Exista vreo declaratie speciala legata de acest moment?
- Momentul acesta e o buna ocazie sa reamintim ca trupa "Pasarea Colibri" exista, e in viata si chiar se hotaraste sa paseasca spre al doilea deceniu cu fruntea sus. Pentru ca mai exista energie, mai exista vointa, mai exista si bunastarea pe care cei zece ani ne-au oferit-o (desigur, nu ca altora, mai instariti ca noi...). In orice caz, suntem suficient de puternici ca sa continuam aceasta minune, numita "Pasarea Colibri". Speram ca publicul sa fie in continuare la fel de aproape de noi, asa cum a fost in toti acesti zece ani, si speram sa nu ajungem sa-l dezamagim, sa avem in continuare inspiratia de a fi acolo unde trebuie sa fim, unde am fost si pana acum - adica in top. Si, de ce nu, sa incercam sa rezistam in aceste vremuri in care au aparut o multime de trupe si de posibilitati tehnice, pentru publicul care ne-a iubit si care, sunt convins, inca ne mai iubeste. Acest disc este unul dintre cele mai bune pe care le-am conceput, pentru ca el contine cele mai bune piese ale noastre, orchestrate si inregistrate in studioul lui Vlady Cnejevici, si de aceea sunetul este unul dintre cele mai bune. Calitatea video a suporturilor Vhs si Dvd care insotesc Cd-ul si caseta audio este la fel de buna, ele continand inregistrarea spectacolului aniversar din decembrie anul trecut, secvente de making-off si marturii ale prietenilor si iubitorilor muzicii noastre. Despre noi se spune asa: "Ba, Colibriul, tot Colibri!".
- Care e cel mai frumos cadou pe care vi l-a facut "Pasarea Colibri" in acest rastimp de zece ani?
- Spectacolele pe care le-am sustinut si bucuria pe care am avut-o de fiecare data cand ne-am intalnit, nu numai pe scena, ci si la repetitii, la inregistrari sau pur si simplu la o sueta. Atmosfera "Colibri" este una dintre cele mai binefacatoare stari pe care le-am experimentat de-a lungul vietii si asta cred ca este valabil si pentru ceilalti colegi ai mei, dovada ca am rezistat zece ani si sper sa continuam la fel. Chiar daca formula trupei s-a mai schimbat intre timp, a plecat Motu Pittis si a venit Marius Batu, iar Mircea Vintila mai da bir cu fugitii din trupa, pentru a se dedica unor proiecte personale, atmosfera de care va spuneam ramane constanta, ca intensitate a bucuriei. E o atmosfera deschisa, apropiata si mai ales creativa. Atata vreme cat simtim ca mai avem multe lucruri de spus si cat publicul raspunde extraordinar de pozitiv la ceea ce facem noi, nu avem nici un motiv sa ne oprim.
- Exista si vreo frustrare legata de perioada aceasta? V-ati fi dorit sa faceti ceva anume si nu ati reusit?
- In ceea ce ma priveste, as avea o frustrare legata de faptul ca nu am mai facut nici un album solo. Multa lume imi reproseaza asta. Iata, Mircea Vintila se concentreaza si-l face acum pe al doilea. Nu e rau ca fiecare dintre noi sa existe si individual pe plan artistic. Pentru ca intregul "Pasarii Colibri" este alcatuit din personalitati artistice bine delimitate. Motu este un personaj, la fel Ciocu, la fel si eu, si Vlady si Marius. Cred ca e normal ca fiecare dintre noi, la un moment dat, sa-si gaseasca si alte proiecte, asa este firesc.
- Cat timp dintr-o zi dedicati "Pasarii Colibri"?
- Destul de mult, pentru ca lucram si individual, si in comun. Fiecare dintre noi avem cate un studio acasa (pana si Motu Pittis are unul in care-si face emisiunile pentru radio), dar Vlady il are pe cel mai bun. Deci, ne putem croi ideile fiecare in studioul lui, dupa care ne adunam in cel al lui Vlady si lucram impreuna. Timpul care-mi ramane spre a-l petrece impreuna cu familia e destul de putin si fiica mea obiecteaza. Dar, cum v-am spus, si-a luat deja si ea zborul, are propriile proiecte muzicale, iar asta nu poate decat sa ma faca sa fiu mandru de ea si, un pic, si de mine.
Corina Pavel
Ducu Bertzi - Nicu Alifantis
Cu chitara, via Paris - Barcelona
Printre concertele date luna trecuta in cateva din marile orase din tara - Alba-Iulia, Targu-Mures, Sighisoara, Piatra-Neamt, Suceava, Oradea, impresarii lui Ducu Bertzi au strecurat si doua spectacole, ceva mai departisor: in Paris si in Barcelona, doua destinatii europene, la care a avut ca partener de scena un alt cantautor de succes - pe Nicu Alifantis.
Farmecul Parisului cei doi romani l-au gustat din fuga, facand un tur de cateva ore al orasului, intrand intr-un magazin de ornamente exotice si vizitand muzeul "Louvre", cartierul artistilor, Montmartre, cateva din superbele piete ale capitalei franceze, dar si tarabele ambulante ale anticarilor de pe Sena.
La Barcelona insa, lucrurile au stat altfel: cei doi cantautori s-au dezlantuit in fata publicului spaniol plin de temperament, care a cantat, a dansat si a cerut bisuri. Concertul a avut loc in plin centrul Barcelonei, la Casa Sindicatelor din Catalonia, aflata pe principalul bulevard al orasului-port spaniol. La final, pe faleza plina de viata a Barcelonei, luminata "a giorno", chiar si mult dupa miezul noptii, printre turisti curiosi si perechi de indragostiti se plimbau si doi romani fericiti, doi menestreli din Carpati, bucurosi ca mesajul muzicii lor fusese receptat atat de fierbinte. Inima gintei latine bate pretutindeni la fel.