Romania - un desert?
Vladimir Ivanovici
- Director stiintific la Institutul National de Meteorologie si Hidrologie -
"Asistam, la nivel planetar, la o deteriorare continua a climei"
In ultimii ani se vorbeste din ce in ce mai mult despre fenomenul incalzirii globale, despre scaderea stratului de ozon, despre efectul de sera si despre urmarile catastrofale pe care aceste perturbatii le au asupra naturii si asupra omului. Schimbari climatice lente, dar de o gravitate imensa se petrec la nivelul planetei, schimbari care incetul cu incetul vor influenta modul de viata al unor intregi continente. Fenomenele climatice extreme, taifunuri, secete, inundatii, grindine, friguri extreme sau, dimpotriva, incalziri nemaiauzite ale unor regiuni tin prima pagina a ziarelor din intreaga lume in ultimii ani. Efectul de sera este un fenomen recunoscut deja de comunitatea stiintifica internationala, ca si cauzele sale: emisiile de gaze in atmosfera, cauzate de activitatile industriale, dar si defrisarile masive care ciuntesc an de an padurile lumii. Conform scenariului elaborat de catre Biroul Meteorologic al Regatului Unit, temperatura la scara intregii planete urmeaza sa creasca pana in anul 2100 cu 1,5 grade, iar nivelul oceanului planetar sa creasca cu 35 cm. Pare ca rasa umana, in ultima suta de ani, a hotarat sa-si distruga planeta-mama cu inconstienta. Comunitatea stiintifica internationala organizeaza congrese, conventii, medieri intre state pentru reducerea poluarii, numai ca, pentru moment, pare ca interesele economice sunt mai puternice decat constiinta distrugerii pe termen lung a mediului in care traim. Ce se intampla insa in Romania, in timp ce in restul lumii problema devine tot mai acuta? Ei bine, tara noastra se incadreaza in scenariul planetar si, mai ales, in acea parte a scenariului care vizeaza tarile asa-zise "in curs de dezvoltare". In timp ce in tarile avansate economic se incearca limitarea poluarii si a defrisarilor masive, in Romania lucrurile se petrec la fel ca in tarile lumii a treia. Dupa ce in timpul perioadei comuniste unele decizii economice de dezvoltare industriala si agricola au deteriorat zone intregi - cum ar fi baltile Dunarii, care au fost desecate, sau marile desecari din Delta Dunarii -, cu efecte climatice importante pe termen lung, dupa ce padurile de campie din sudul Carpatilor au fost rase pentru a face loc oraselor si agriculturii, dupa 1990, a inceput o noua etapa, la fel de dramatica. Padurile Romaniei dispar ca printr-un blestem, zone intregi montane sunt distruse fara nici un fel de remuscare, exploatari legale, dar mai ales ilegale determina schimbari de o gravitate incalculabila. Democratia postdecembrista a determinat un jaf de proportii nationale care, in ciuda eforturilor Guvernului, pare greu de stavilit. Animalele salbatice de care Romania era atat de mandra au disparut din unele zone pentru ca au disparut si padurile. Alunecari de teren in care dispar case sau chiar sate intregi, inundatii catastrofale cu a caror prezenta pe canelele de stiri ne-am obisnuit, furtuni distrugatoare, secete care spulbera subtirile recolte agricole romanesti, treceri uimitoare de la iernile cele mai lungi direct la verile cele mai toride - toate acestea sunt rezultatul poluarii si al defrisarilor de tot felul la care asistam. Zilele trecute se anuntau pagube de miliarde in urma unei grindini catastrofale, undeva in zona Botosaniului. Dupa ce vara anului 2000 a fost cea mai secetoasa din ultima suta de ani, anul acesta asistam la o noua transa de seceta, in urma careia Guvernul a decis sa importe grau. Incotro ne indreptam? Cat de grava este problema aceasta? La ce trebuie sa ne asteptam pentru viitorul apropiat? Cat de grava este distrugerea padurilor Romaniei si cum ne va afecta aceasta viata, iata cateva intrebari carora vom incerca sa le dam un raspuns pe parcursul unei serii de cateva interviuri, dintre care primul il are ca interlocutor pe d-l Vladimir Ivanovici, director stiintific la Institutul Roman de Meteorologie si Hidrologie.
"Cataclismele care inainte se petreceau intr-o suta de ani,
acum se vor petrece in cativa ani"
- Tocmai v-ati intors de la o intalnire internationala, din Japonia, a carei tema a fost starea climei la nivel planetar. Care sunt noutatile pe care le aduceti si in ce masura ne privesc ele pe noi, cei care traim in Romania?
- Este un lucru deja arhicunoscut si recunoscut faptul ca asistam, la nivel planetar, la o deteriorare continua a climei, din cauza emanarii in atmosfera a gazelor, dar si, desigur, a distrugerii de ecosisteme - in principiu a padurilor, toate acestea decurgand din activitati economice iresponsabile. Ceea ce se incearca acum, dupa ce fenomenul a fost deja constatat si recunoscut, este constituirea unui tablou general la scara planetara, alcatuit din detalii pe regiuni, pe anotimpuri, pe zone si asa mai departe. Aceasta incalzire globala nu este uniforma, ci poate imbraca aspecte diferite, de la regiune la regiune. Unele zone, de pilda, s-au confruntat cu raciri ale climei. Cert este un lucru: ca aceasta incalzire globala pe termen lung conduce la aceste mult-discutate fenomene meteorologice extreme - asa cum se produc si in tara noastra. De altfel, la Sapporo, in Japonia, unde s-a tinut Congresul Uniunii Internationale de Geodezie si Geofizica, s-a adoptat si o rezolutie care are legatura cu ceea ce se petrece la noi, respectiv marile taieri de paduri. Aceasta rezolutie contine o recomandare catre statele lumii de a reduce arderile de biomasa - deci de lemn, in principiu, ultimele cercetari in domeniu confirmand ca arderile acestea excesive, industriale si nu numai, conduc la reducerea cantitatii de precipitatii dintr-o anumita zona. Cu alte cuvinte, contribuie, in contextul general al incalzirii globale, la seceta.
- In ultimii ani auzim in permanenta despre seceta, despre recolte compromise, despre importurile masive de grau, ba mai mult, se foloseste o sintagma care suna alarmant: "desertificarea Romaniei". Dvs. sunteti meteorolog. Ce vrea sa insemne lucrul acesta? Care sunt cauzele care provoaca aceasta alarma?
- Nu trebuie sa ne inchipuim ca Romania va arata precum Sahara, avertismentul se refera la o seceta prelungita, la o seceta endemica (intr-o anumita zona), care duce in cele din urma la modificarea solului si a intregului ecosistem. Dar aici intervin tehnici de reglare care tin mai curand de agricultura si nu vreau sa comentez de ce la noi nu mai exista irigatii, asa cum ar fi trebuit sa existe. In zonele atavice de seceta din Romania - ca Podisul Moldovei, Dobrogea sau zone din Oltenia, a caror uscaciune intr-adevar s-a cronicizat, motivele sunt lipsa irigatiilor, lipsa unor anumite culturi, despaduririle facute cu inconstienta si, in general, dispretul fata de mediu, care au condus la aceasta situatie. Ar fi prea usor sa dam vina pe fenomenul general de incalzire globala. Fenomenele meteorologice extreme la care asistam din ce in ce mai des in ultima vreme au si cauze locale, care au condus la tulburari ale echilibrului atmosferic. Ba e seceta, ba sunt inundatii, ba e grindina, ba e furtuna, ba prea cald, ba prea frig. Luna februarie a anului acestuia a fost cea mai friguroasa luna februarie din istoria climei, dar cea a anului trecut a fost cea mai... calduroasa. Toate aceste fenomene extreme decurg din dezechilibrele atmosferice generate de activitatile umane, si de-aceea este de prevazut o intensificare a frecventei acestui tip de fenomene extreme a cataclismelor naturale. Ceea ce inainte se petrecea in decurs de o suta de ani acum se va petrece in cativa ani. Nu mai exista tagada: Romania trebuie sa se preocupe urgent si temeinic de politicile interne, locale, zonale, de compensarea efectelor schimbarilor climatice. Si aici este vorba exact despre politicile forestiere, despre impaduriri, despre limitarea defrisarilor necontrolate.
- Vreti sa spuneti ca o politica forestiera corecta ar putea conduce la diminuarea frecventei fenomenelor meteorologice extreme? De fapt, ca sa punem punctul pe i, care este efectul despaduririlor masive din punct de vedere climatic?
- Fara nici o indoiala ca padurile au o legatura directa cu meteorologia si ca existenta lor este un factor de echilibru meteorologic, un factor de temperare a fenomenelor extreme si periculoase. Consecintele defrisarilor montane, de pilda, in afara disparitiei animalelor si a unor intregi ecosisteme, sunt degradarea solului, alunecarile de teren, degradarea calitatii si a cantitatii apei, diminuarea substantiala a precipitatiilor, cu toate consecintele acestora. O sa va dau un singur exemplu despre importanta majora a padurilor in ceea ce priveste clima. Franta are o zona in apropierea coastelor Atlanticului, a asa-numitelor lande, o zona destul de arida in care, incepand cu secolul al Xviii-lea, s-au plantat intinderi mari cu pini, si ele continua si in zilele noastre. Acum, zona respectiva este imensa, este o zona turistica, o zona unde se practica apicultura... ma rog, ceea ce ma intereseaza este faptul ca aceasta intindere a schimbat clima intregii Frante, a diminuat diferentele de temperatura, adica exact temperaturile excesive, canicula verii si gerurile iernii, a crescut cantitatea de precipitatii in intreaga Franta, ce sa mai vorbim, efectul a fost uluitor. Numai ca este o actiune pe termen lung, asa cum sunt si efectele ei. Este exact ceea ce intelegem prin politici zonale de compensare a efectelor incalzirii globale, si acest lucru se poate face si in Romania.
"Daca macar o parte din Codrul Vlasiei ar mai exista,
clima Bucurestiului si a intregii regiuni ar fi alta"
- Adica seceta, grindina, gerurile, inundatiile ar putea fi cumva controlate printr-o anumita politica de impaduriri sau de control al... despaduririlor?
- Exact. Rolul padurilor este esential pentru clima atunci cand vorbim de padurile montane, dar este inca si mai important pentru Romania atunci cand vorbim despre padurile de campie, pentru ca in campie apar fenomenele meteorologice cele mai neplacute, in campie vorbim despre desertificare, in campie sunt zonele industriale poluante ale marilor orase. Nici n-am mai putea macar vorbi despre desertificare, daca am avea paduri in campie. Ceea ce s-a facut in ultima suta de ani cu padurile este o catastrofa, toata lumea a auzit despre marele Codru al Vlasiei, dar nimeni nu-si poate imagina faptul ca daca macar o parte a acestei paduri legendare ar mai exista, clima Bucurestiului si a intregii regiuni ar fi alta. Sigur ca e nevoie de teren pentru agricultura, sigur ca vrem productie, dar la noi s-a facut agricultura slaba calitativ pe intinderi mari de teren si ar fi trebuit sa fie invers. Daca am fi pastrat in campie padurile, am fi avut mai putin teren agricol, dar productiile ar fi fost mai mari, pentru ca si clima ar fi fost alta, precipitatiile ar fi fost mai bogate, gerurile si secetele mai blande. Aceasta ar fi trebuit sa fie politica noastra. Climatul intregii regiuni ar fi fost altul. Bucurestiul n-ar mai avea viscol daca undeva, in zona Urziceni-Slobozia, am avea plantata o padure, ar fi mai putine zile caniculare si mai putine zile geroase, iar vanturile puternice din est ar fi diminuate.
- Deci, clima Romaniei ar putea fi cu adevarat imbunatatita prin aceste politici locale, regionale. Exista in acest moment un proiect, o initiativa, ceva, in sensul acesta, la nivel guvernamental?
- Cinstit vorbind, nu stiu ce se petrece la nivelul... padurilor, pentru ca nu este specialitatea mea, dar va pot spune ca noi colaboram bine cu cei de la Icas si va mai pot spune ca nu stiu sa existe un asemenea proiect la nivel guvernamental. Dar am sentimentul ca problema aceasta incepe totusi sa fie constientizata, am sentimentul ca ceva se schimba inspre bine. Pe de-alta parte, e nevoie de cercetare in domeniu, ca sa stim ce paduri si unde ar trebui plantate, pentru ca modificarile sa fie evidente, numai ca - nu vreau sa ma plang -, daca inainte fondurile de cercetare erau mici, acum sunt zero. Aici ar putea sa fie vorba de un proiect care sa imbunatateasca clima pentru jumatate din tara noastra, iar consecintele benefice ar fi uriase. Dar acestea sunt lucruri care se fac pe termen lung. Viata copiilor nostri ar fi mai buna daca noi am incepe o asemenea actiune acum. E poate si o chestiune de constiinta.
Horia Turcanu