Antract

Redactia
Antract. "Continuam aceeasi poveste de dragoste muzicala, pigmentata cu umor". E vara si e vremea teraselor ticsite de oameni dornici sa prinda un strop de umbra in Bucuresti. Si fiindca viata urbei s-a mutat din casa afara si din fata televizorului in fata halbei cu bere, tot acolo s-au hotarat si ba...

Antract

"Continuam aceeasi poveste de dragoste muzicala, pigmentata cu umor"

E vara si e vremea teraselor ticsite de oameni dornici sa prinda un strop de umbra in Bucuresti. Si fiindca viata urbei s-a mutat din casa afara si din fata televizorului in fata halbei cu bere, tot acolo s-au hotarat si baietii de la Antract sa-si faca lansarea noului disc. Sus, La Motor, pe terasa de deasupra Teatrului National, Antract a sustinut un concert special de promovare a albumului "Nou". Bun prilej de vorba si de taclale, despre ultimele evenimente din viata lor

- Ati disparut multa vreme din salile de concerte si de pe micul ecran. De ce a fost nevoie de o pauza atat de lunga?
Bobita Catusanu: - Absenta a fost motivata. Formatia noastra a trecut prin multe schimbari, care au intarziat oarecum aparitia albumului. Tobosarul nostru a plecat la trupa Taxi, iar cel care l-a inlocuit a avut nevoie de ceva timp ca sa invete melodiile. Ne-am schimbat apoi casa de productie si, cand in sfarsit lucrurile s-au mai linistit, am lucrat in studio timp de sase luni. Ce-i drept, in ultima vreme ne-am confruntat si cu momente de mare indoiala, intrebandu-ne daca mai merita sa facem muzica, in contextul "cultural" de la noi, dominat de vulgaritate si kitsch. Pe urma, ne-am zis ca daca avem un public al nostru (si slava Domnului ca-l avem), care ne cere piesele si umple salile de concerte, restul nu mai conteaza. Asa ca am revenit plini de forta cu un album nou si bun. Contine tot piese adresate unui el sau unei ea, o poveste de dragoste pe care, iata, o continuam de mai multi ani, dar cu convingerea ca ocolim sentimentalismele si locurile comune cu ajutorul textelor pigmentate cu umor. Iar de muzica suntem la fel de mandri, pentru ca am sincronizat ritmurile noastre cu tendintele anului 2003.
- Vietile voastre de rockeri impatimiti s-au mai schimbat in vreun fel?
Paur: - Oarecum. De cand n-am mai fost in centrul atentiei, am mai avut vreo trei romante de-amor si tot atatea despartiri. Acum m-am calmat si imi doresc putina liniste, ma pastrez pentru ceva mai bun. In rest, imi renovez casa si astept sa-mi cumpar masina.
- Dar aripa voastra provinciala? Nu sunteti cu totii bucuresteni...
- Colegul nostru Manole (Ilie Vlad) isi deschide un club in Sibiu, in care se va canta live. Se va numi Stage Club si abia asteptam sa il inauguram. In ce-l priveste pe Szabi, noul tobosar, e profesor de sport si e foarte stresat momentan de faptul ca trebuie sa-si dea examenul de definitivat, chiar cu o zi inainte de lansarea noastra.
- Navetisti convinsi, v-ati facut din turnee si din calatorii o adevarata vocatie. Nu se supara nimeni acasa, cu atatea plecari pe teren? Nu e greu?
Bobita: - M-am casatorit la 31 de ani si consider ca sunt ani pe care i-am trait din plin. Greutatea vine de la faptul ca am mai multe responsabilitati in prezent, mai ales de cand am copii. Casatoria m-a disciplinat destul de mult. Am reusit sa realizez lucruri pe care singur fiind probabil nu le-as fi facut, pentru ca nu eram destul de motivat. Si n-as fi facut asta, daca n-as avea, ca si mesterul Manole, o sotie extraordinara, foarte iubitoare, care ma intelege perfect si care nu-mi impune un program de venit acasa. De altfel, eu sunt din fire un casnicas. Sunt Rac, nascut intr-o zodie atasata de casa, ma simt foarte bine in locuinta pe care am facut-o asa cum am vrut. Imi place sa stau dimineata sa-mi beau cafeaua si sa-mi fumez tigara in liniste, fara sa ma deranjeze nimeni. Pot spune ca sunt un om cu tabieturi. Nici nu stiti ce bucurie inseamna pentru mine sa ajung seara si sa-mi vad baietelul iesindu-mi in intampinare. Are doar doi ani, dar cred ca o sa mi se urce in cap in curand, avand in vedere ca e nascut in zodia Sagetatorului. Probabil pe la zece ani o sa vrea chitara... De fapt, o vrea de pe acum, cand o vede e fericit si da cu palmuta pe corzi. Din cate povesteste Manole, si acasa la el e la fel. De fiecare data cand pleaca in turneu, pustiul lui incepe sa tipe: "Unde pleci cu procesorul? Lasa-mi chitara! Lasa chitara acasa!". Doar Paur e inca haiduc...
Paur: - Si pana o sa ma casatoresc eu va mai trece mult timp. Intrucat colegii mei sunt asezati la casele lor, am ramas eu sa ma ocup de admiratoare. Ce-i drept, cand sunt obosit, tot acasa ma retrag. Imi place sa fac o baie cu multa spuma, sa stau in cada ore-n sir. Nu o data am adormit. Apoi, ma mai chinuieste calculatorul, pentru care am facut o adevarata pasiune. Sau imi mai place sa ies cu rolele in parc. Imi doresc sa invat sa merg foarte bine pe ele. Iar daca e frumos afara, imi place si sa conduc o masina buna. De aia m-am si hotarat sa-mi cumpar una.
- Voi doi sunteti valceni. Cum v-ati adaptat la viata agitata a Bucurestiului?
Paur: - Cred ca a tinut de personalitatea fiecaruia. Eu chiar iubesc aglomeratia si simt ca traiesc intens aici, in Capitala. De altfel, suntem de vreo zece ani in Bucuresti, nu e chiar o noutate. Am facut si facultatile aici, eu cu Bobita am fost colegi la Facultatea de Drept. Manole, in schimb, care e ardelean get-beget, n-ar putea locui aici. Pe el, un drum la Bucuresti il oboseste si-l termina. Desi e un tip extrem de muncitor, nu se poate adapta la ritmul de viata al Capitalei.
Bobita: Ne place sa credem ca trupa noastra e un fel de "mare unire": eu sunt oltean, Manole e ardelean, Paur are mama moldoveanca, iar Szabi e ungur. Cu toate diferentele, pentru noi e o intalnire de bun augur. De altfel, prietenii nostri cei mai buni sunt din Sibiu. Pe langa faptul ca orasul este superb, acolo se asculta inca foarte mult rock. De obicei, noi mergem in vizita la ei. Ne intoarcem destul de des la Sibiu. Avem acolo si o cabana construita de noi, special pentru momentele in care cream muzica sau vrem sa repetam. Jos avem sala cu instrumente, sus avem dormitoarele. Stam acolo singuri, doar in week-end ne mai viziteaza prietenii. Eu sunt cel care gateste. Chiar ma pricep! Fac niste ciorbe delicioase, mancaruri de carne cu cartofi, pilaf... Si acasa, tot eu gatesc. Si pe deasupra, mai spal si vasele.
- Va mai ramane ceva timp liber, in afara activitatilor muzicale?
Bobita: - Noi toti ne ocupam si de alte lucruri. Aranjam concerte si sonorizari, Manole isi inaugureaza in curand clubul, eu sunt in tratative pentru deschiderea unui restaurant in Bucuresti. Cum spuneam, gastronomia e una din pasiunile mele.
Paur: - Am fost implicati in foarte multe activitati. Castigam bani si din ele, si din muzica, asa incat nu ne venea sa renuntam la nimic. Dar ne-am hotarat sa ne ocupam mai serios de muzica si sa lasam celelalte preocupari pe locul doi. Daca te ocupi serios de ea, muzica iti poate aduce un profit bun. Ca sa nu mai spun ca e si ceva de suflet, e ceea ce simtim ca trebuie sa facem. De aceea am pregatit relansarea noastra in detaliu.
Dia Radu
Foto: Media Pro

Componenta: Paur (voce, Gemeni), Bobita Catusanu (bas, Rac), Manole-Ilie Vlad (chitara, Rac), Bozsoky Szabolcs Zoltan (tobe, Taur).