Mesaje pe Internet
"As fi bucuroasa de o colaborare cu revista "Formula As""
Ma numesc Cristina Podaru si sunt o cititoare fidela a revistei "Formula As". Si aceasta din ziua in care mama mea, venita in vizita la noi, in urma cu doi ani, in micul orasel Reading (aflat in statul Pennsylvania, in Sua), mi-a adus cateva exemplare "calde", cumparate de "acasa". Cititul nu este singura mea pasiune. Inca din scoala gimnaziala, profesoara de romana a "descoperit" ca am un oarecare talent la scris si nu doar asa, la compunerile libere, ci si la comentarii, analize si sinteze, si chiar si la poezii. Talentul la romana a ramas doar o pasiune, pentru ca mai departe am urmat Liceul de matematica-fizica "Petru Rares" din Piatra-Neamt si apoi a urmat Politehnica (in Bucuresti), bineinteles. De ce bineinteles? Pentru ca faceam parte din prima generatie de "Ceausei", eram buna la matematica si fizica si, in plus... ingineria era la moda. In timpul facultatii a venit Revolutia si s-a rasturnat lumea romanilor cu susul in jos (sau cu fundul in sus, mai bine zis). Au venit apoi si lucrurile bune, deschiderea mintilor pentru cei care nu cunosteau mai nimic (cum a fost generatia mea, care s-a nascut si crescut sub Ceausescu), dar odata cu ele si confuzia, vidul de putere, de legi, coruptia, apoi saracia, hotia, rasturnarea sistemului de valori, incultura, ignoranta noilor generatii, si lista ar putea continua la nesfarsit (din pacate).
Povestea mea e mai lunga si nu am dorit sa constituie obiectul "ravasului" de fata. Dar daca o sa doriti sa cunoasteti mai multe amanunte (cu toate ca deja v-am furnizat o multime), o sa va stau la dispozitie si cu un Cv eventual. Am vrut doar sa punctez pe scurt cateva date despre mine, ca sa va faceti cat de cat o idee despre semnatara acestei scrisori ("de intentie", as putea-o numi).
Ca sa scurtez povestea carierei mele (ante si postrevolutie), m-am angajat inca din timpul facultatii la o firma internationala de vinuri, ca asistent de vanzari la inceput (intre timp mai eram si agent comercial pentru doua ziare), apoi am terminat facultatea si am devenit director comercial la aceeasi firma, prilej ce mi-a oferit oportunitatea de a incepe sa vizitez cateva din tarile Europei, ajungand apoi sa calatoresc in interes de serviciu (cu o alta firma la care m-am angajat ulterior) si "mai departe", adica in Statele Unite si Canada. Inainte de a castiga loteria vizelor pentru Sua, cariera mea ajunsese intr-un punct aflat peste asteptarile mele: eram director de marketing la o firma cu sucursale in toata tara si, in plus, vicepresedintele Federatiei Europene de Turism Profesionist (o organizatie neguvernamentala ce promova protectia mediului si dezvoltarea societatii civile).
Ca sa conchid, intotdeauna am fost o fire extrem de activa, mi-a placut sa lucrez cu oamenii si pentru oameni si am fost o norocoasa ca am reusit sa fiu in mijlocul lor si sa fac ceea ce-mi place. Am fost intotdeauna perseverenta si mi-am luat in serios toate responsabilitatile si viata in general, neuitand insa sa ma si bucur de clipele din care e construita, de fapt, viata de zi cu zi.
Si totusi... pentru mine personal, am vrut intotdeauna mai mult, dar in sens pozitiv (spun eu), adica nu cu orice pret si nu neaparat "material". Daca nu ar fi venit acel plic cu viza pentru America, probabil ca si astazi m-as fi luptat cu darzenie pentru o viata mai buna... pentru strangerea de fonduri ca sa curatam gunoaiele de pe Ceahlau... si daca as fi putut sa mai si curat mentalitatile (mostenite, deci infipte adanc in oameni), prejudecatile, necinstea si multe altele, stiu ca as fi fost cu adevarat fericita. Dar simtul meu practic imi spunea, inca de pe atunci, ca va mai dura tare mult, ca va fi bine odata si odata, dar ca eu nu voi mai apuca acele vremuri. Or, viata e una (si adesea egoista) mai ales cand doresti sa poti "scoate" din ea cat mai mult (daca se poate si ai sansa asta).
In Sua a inceput o alta Saga. Am luat totul de la capat si in cinci ani, de cand sunt aici, am realizat cat nu as fi putut sa fac (depunand acelasi efort sustinut) poate nici intr-o viata, acasa. Prilej ce ma bucura, dar parca ma si intristeaza, intr-un fel, pentru ca se naste intrebarea retorica: De ce nu am putut face toate aceste lucruri acasa, in Romania? Eu si sotul meu (roman) ne-am pastrat sufletele de romani, am tinut sarbatorile romaneste, vorbim si gandim (acasa) tot romaneste, intr-un cuvant, nu am uitat si nu vom uita niciodata de unde am plecat si vom cauta sa ne reintoarcem, ori de cate ori vom avea prilejul, in Romania (cu atat mai mult cu cat familiile noastre traiesc si muncesc acolo). Am revenit acasa, in putinul concediu pe care il avem (10 zile pe an), in iarna lui 2000 si in vara lui 2002. Ne-am conectat la satelit, astfel ca putem viziona Tvr si Pro Tv International, iar ziarele si revistele le citim pe Internet, cand timpul ne permite. Viata este trepidanta aici, totul se petrece cu o viteza uimitoare, asa ca trebuie sa tii pasul, daca nu vrei sa ramai de "caruta". Am strans in "tolba" o gramada de povestiri si fotografii, din calatoriile intreprinse (America de Nord si Europa). Am continuat sa fiu la fel de activa si aici (avand uneori si cate trei servicii... sotul meu ma mai porecleste uneori "vajmuc" sau "viteza"). Daca apreciati ca o parte din "povestile" mele ar putea interesa cititorii dvs., as fi bucuroasa de o colaborare cu revista "Formula As". Am toate mijloacele (logistica) la dispozitie: computer, camera digitala, scaner, acces nelimitat si conectare rapida la Internet si dorinta de a bucura inimile oamenilor. Am un spirit de observatie deosebit, atentie pentru detaliu, nu am uitat inca sa scriu romaneste, ceea ce ma indreptateste sa cred ca as fi poate un bun reporter.
In speranta ca nu v-am plictisit (prea tare), astept raspunsul dvs. in ceea ce priveste propunerea mea, cu eventuale detalii tehnice, in cazul unui raspuns favorabil. Va multumesc anticipat.
Cristina Podaru - Sua,
e-mail: cvuza@officenter.com
Detaliul "tehnic" pe care vi-l comunicam de urgenta e unul singur: asteptam cu nerabdare reportajele dvs. Fiti binevenita printre colaboratorii revistei "Formula As".
(Trimiteti-ne pe un e-mail telefonul, ca sa putem vorbi "in direct".)