Masuri diabolice, pentru ca motii sa cedeze in fata Companiei Gold Corporation
Zeno Cornea
- vicepresedintele Asociatiei "Alburnus Maior" -
"La Rosia Montana nu se mai aprind becurile pe strada, s-a oprit apa, s-a inchis scoala, iar medicul de familie a fost cumparat cu un miliard de lei"
Traditia dublului discurs este o parte din "sentimentul romanesc al fiintei". Una spuneam candva Sultanului de la Stanbul, alta Pasei de la Calafat si cu totul alta Ministrului Plenipotentiar turc de la Bucuresti. In zilele noastre, la fel: declaratiile oficiale suna diferit cand sunt adresate Bruxelles-ului, Washingtonului sau... Ploiestiului. Pe de alta parte, ca o alta trasatura "originala" a democratiei autohtone, ce spune azi primul ministru sau alt lider de partid vine maine un ministru sau un "vice" si dezminte, sub pretextul ca seful n-a stiut ce vorbeste. Un joc de pase ametitor, cu baieti de mingi si arbitri mascati in culorile "adversarului", cu aranjamente la vedere si trucuri ieftine, de balci provincial. Cazul Rosia Montana este, poate, cel mai relevant in acest sens. Pe de o parte, primul ministru trimite in eter declaratii soc, afirmand ca proiectul minier nu se va face cata vreme domnia sa va fi la Palatul Victoria, iar pe de alta parte, oameni din partidul d-lui Nastase vin si-l contrazic, dand dezlegare Companiei miniere sa scoata securea razboiului, prin masuri diabolice, luate impotriva localnicilor. D-l prim-ministru ori nu stie, ori accepta tacit - facand un joc dublu - deciziile periculoase ale prefectului de Alba, ale Consiliului Judetean si ale Primariei de la Rosia Montana. Marturisim ca suntem derutati. O fi d-l Nastase un "rac" tipic - zodie caracterizata prin fluctuatii permanente in luarea deciziilor -, dar nu putem crede ca s-a ajuns pana acolo incat un "stat in stat" functioneaza sub ochii indiferenti ai Guvernului si mai ales ai Celui Dintai dintre ministri. Se tot vorbeste cu ingrijorare de "Tinutul Pamanturilor Secuiesti", de perspectiva legiferarii acestei enclave absurde, constituite pe criterii etnice, chiar de catre Consiliul Europei. Guvernul, desigur, nu poate accepta deocamdata pretentiile extremistilor maghiari. In schimb, acelasi Guvern se face ca nu observa ca o entitate administrativa mult mai periculoasa decat Tara Secuilor functioneaza deja in Apuseni. Este... "Judetul Gold Corporation", intins pe 52.000 de hectare, "rupt" din trupul tarii pentru numai 3 milioane de dolari. Cine si cand va plati oare pentru tragica pacaleala trasa romanilor? Pe cine va mai interesa maine, cand Rosia Montana si intregul patrulater al aurului din Muntii Apuseni va fi devenit o amintire cumparata cu doar trei milioane de parai, faptul ca primul ministru de la Bucuresti a facut declaratii corecte, juste, dar, din nefericire, subordonatii sai nu le-au luat in seama? Domnule Adrian Nastase, mai aveti o sansa de a indrepta lucrurile: ascultati strigatul de ajutor al celor terorizati de Compania care, pe calea pe care a apucat, va ajunge in curand sa dirijeze, "cu banul jos", intreaga Romanie!
"Declaratiile primului ministru nu au avut nici un efect"
- D-le Zeno Cornea, cum au fost primite in Apuseni declaratiile primului ministru privind inoportunitatea proiectului de la Rosia Montana?
- Desi au trezit mari asteptari, declaratiile primului ministru nu au avut nici un efect. Directorii Companiei, primarul, prefectul si consilierii judeteni le-au tratat cu indiferenta, ca pe un exercitiu de imagine, prin care seful Guvernului nu dorea altceva decat sa dea un semnal "pozitiv" strainatatii si organizatiilor ecologiste. In realitate, au spus ei, d-l Adrian Nastase sustine proiectul; in plus, accepta demersurile ministerelor implicate (Industriilor, Culturii, Administratiei), precum si ale autoritatilor judetene si locale. Declaratia mincinoasa a deputatului Sassu, in aparenta un gest de insubordonare, a contribuit in mare masura la crearea impresiei de duplicitate din partea premierului. O simpla cleveteala personala a sefului comisiei parlamentare a fost preluata de propaganda "Gold"-ului si transformata, fara jena, in declaratie oficiala a Parlamentului Romaniei. Care, culmea diversiunii, ar sustine deja proiectul din Apuseni. In realitate, Parlamentul nici nu a discutat raportul comisiei "Rosia Montana", iar cei mai multi dintre parlamentari au cerut amanarea, in vederea completarii documentarii la fata locului, pana la toamna. De aceea, pentru a dovedi ca a vorbit serios, d-l Adrian Nastase ar trebui sa ia imediat masuri concrete. Stoparea activitatii Companiei, printr-o Ordonanta de urgenta, pana la deplina legalitate a actelor sale pare a fi cea dintai masura rezonabila ce trebuie luata. Nu de alta, dar oamenii parasesc satul, incep sa cedeze psihic si vand casele. Pana la toamna, vor pleca multi, deoarece noua conducere a Companiei a primit ordin din Canada sa accelereze cumpararea caselor, pana vor ajunge la 80% din sat in proprietatea lor, conform procentului de actiuni detinut. Ne aflam intr-un mare pericol si nu-i dorim d-lui prim-ministru sa constate, prea tarziu, un fapt implinit si imposibil de remediat. Asta, desigur, daca este cu adevarat interesat de salvarea Rosiei Montane.
"Au lasat copiii fara scoala si bolnavii fara medic"
- Care este, in prezent, atmosfera in Rosia Montana?
- De teroare. Nu se mai aprind becurile pe strada, s-a oprit apa in anumite zone ale satului, s-a inchis scoala, iar medicul de familie a plecat, cumparat cu un miliard de lei. Asadar, au lasat copiii fara scoala si bolnavii fara medic. Directoarea Sanda Gruber, sotia consilierului Pavel Gruber - un om de baza al Companiei -, i-a anuntat pe copii, fara sa-i tremure glasul, ca trebuie sa-si gaseasca alta scoala pana la toamna, poate in Carpinis, poate in Abrud sau in Campeni. Exact cum a procedat preotul din Corna, care i-a anuntat pe enoriasi ca nu le mai ingroapa mortii in cimitirul satului.
- Am vorbit la telefon cu medicul de familie Eugen Georgescu, cel care v-a parasit. Mi-a spus ca a prins o "conjunctura", ca nu mai avea pacienti si nu mai putea suporta atmosfera din sat. Cum comentati gestul lui?
- Este o incalcare nedemna a Juramantului lui Hipocrat. D-l doctor nu avea dreptul sa ne lase fara asistenta medicala, cand stie bine cati bolnavi de silicoza a facut deja Compania prin forajele de pana acum. Nu este adevarat ca nu mai sunt pacienti, dansul a fost tentat de bani. A vandut cabinetul, desi aparatele si instrumentele moderne de la dispensar au fost cumparate cu bani de la Banca Mondiala, si nu din buzunarul d-lui doctor. Insasi ramanerea la dispensar a dentistului Jurca demonstreaza ca pacientii n-au disparut printr-un hocus-pocus. Odata cu plecarea sa, a mai avut de suferit asistenta medicala Hortensia Nicoara, un sprijin adevarat pentru multi, care a fost trecuta in somaj. Practic, am ramas ca in desert, ai nimanui, iar daca vrem medici si scoli, n-avem decat sa fim "cuminti", sa ne mutam cat mai repede si sa facem loc "aurarilor". Aceasta este de fapt tinta tuturor, autoritati corupte si Companie atotputernica. Noi asteptam totusi un medic de suflet, care sa ne ingrijeasca si sa respecte Juramantul lui Hipocrat.
- Care este situatia cu apa si electricitatea?
- Tentativa Primariei de a concesiona taurile - sursele traditionale de apa ale rosienilor - a fost abandonata pe moment, ca urmare a plangerii noastre catre Comisia parlamentara. In schimb, a fost numit un om al Companiei ca responsabil cu intretinerea surselor de apa. Isi pregatesc in acest fel terenul. Deja, o parte din sat, racordata la izvorul Vartop, nu mai are apa. Desi e seceta si putem intelege unele greutati, scuza ca s-au stricat pompele si nu au bani sa le repare este cusuta cu ata alba. In privinta electricitatii, situatia e similara: de peste o saptamana, in partea de sus a satului, adica acolo unde locuiesc majoritatea proprietarilor care se opun Companiei, nu mai ard becurile pe strada. Ne asteptam ca, in curand, sa se stinga lumina si in case. Totul este posibil, deoarece Compania nu mai tine cont nici de proprietatile oamenilor. Spre exemplu, s-a bagat abuziv sa foreze in gradini; lui Francisc David i-au faramat gardul. Peste tot e praf, zgomot, poluare. Inspectoratul Judetean de Mediu a venit, a vazut, a plecat. Nu ne-a dat inca nici un raspuns.
- In aceste conditii, ce veti face? Va mentineti in continuare pe pozitie sau va ganditi sa luati calea pribegiei, la fel ca vecinii mai slabi de inima?
- Noi nu ne-am schimbat hotararea si nu vom pleca niciodata! Jumatate din sat nu pleaca, orice s-ar intampla. Mai ales dupa ce am castigat in instanta procesele cu steampurile. Este vorba de zece dosare deocamdata, privitoare la parti de mina si la steampuri. Am cerut recompense mari de la stat si Tribunalul ne-a dat dreptate. Numai eu am de primit 42 de kilograme de aur! Mai sunt Francisc David, Petre Ioan, David Ioan si altii. Statul e bun de plata pentru sute de kilograme de aur. Sa-si plateasca datoria fata de localnici si apoi sa vanda altora minele si instalatiile noastre. Vom merge cu aceste procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, si atunci sa vedem cat vor plati directorii Min Vest si ministrii care au semnat vanzarea a ceea ce nu le apartinea.
"Comunitatile de pe Aries stiu ca proiectul este un pariu pe un cal mort"
Pe fundalul sumbru al situatiei disperate din Apuseni, cand speranta de salvare a muntilor si vietii din zona pare tot mai redusa, iata ca grupuri de tineri studenti strabat satele si-i incurajeaza pe oameni, chemandu-i sa ia atitudine, sa-si exprime opozitia fata de proiectul de la Rosia Montana. Ei sunt coordonati de Patrir, o organizatie neguvernamentala din Cluj-Napoca. Sabin Muresan, coordonator de programe, ne-a acordat un scurt interviu.
- In ce consta actiunea Patrir din ultimele saptamani?
- Urmarim declansarea unui referendum. Ceea ce este o adevarata sperietoare pentru Companie. Am strans deja circa 4000 de semnaturi de la capii familiilor din satele de pe Valea Ariesului. In fata vointei marii majoritati a populatiei, autoritatile vor avea dimensiunea intreaga a riscurilor pe care si le asuma sprijinind in continuare investitia devastatoare de la Rosia. Lucram cu studenti, dar si cu pensionari, cu oameni de profesii diferite. In general, motii nu stau mult pe ganduri cand e vorba sa ne dea o mana de ajutor, deoarece ei stiu deja ca proiectul minier este un pariu pe un cal mort.
- Este de mirare ca nu ati fost agresati de oamenii "de bine" ai Companiei...
- Presiunile foarte mari care exista pe Valea Ariesului s-au transpus in unele acte de violenta verbala cu care am fost intampinati. Au fost situatii in care autoritatile nu au vrut sa ne sprijine, afirmand ca "partidul" a hotarat deja "totul", ca oamenii au fost intrebati (o minciuna!) si ca nu se mai poate face nimic. Dincolo de aceste atitudini izolate, satele ne-au primit cu voie buna si interes.
- Una dintre initiativele remarcabile ale Patrir a fost ecologizarea si reamenajarea parcului din centrul istoric al Rosiei Montane. Care este semnificatia acestei actiuni?
- Patrir s-a alaturat campaniei "Salvati Rosia Montana" cu scopul prezervarii zonei naturale si al promovarii dezvoltarii durabile in regiune. Redescoperim impreuna cu motii ca pretul tacerii, al distrugerii comunitatilor si istoriei neamului nostru nu poate fi platit de nimeni. Invatam ca democratia nu este doar acolo unde o cautam (de cele mai multe ori in zadar), in comisiile si institutiile care ne reprezinta si pe care le-am ales ca sa ne indrume. Democratia este mai ales in casele oamenilor, in dorintele lor, in felul in care lupta pentru viata si drepturile lor. (sabin@patrir.ro)
Ion Longin Popescu