O terapie cat se poate de serioasa

Redactia
O terapie cat se poate de serioasa. Rasul. "Razi, copile, sa iasa soarele!", indemnul Smarandei, mama autorului "Amintirilor din copilarie", a devenit o metoda de tratament. Nu va amuzati! Vorbesc cat se poate de serios: rasul vindeca! O dovedesc zecile si sutele de studii facute pe aceasta tema de m...

O terapie cat se poate de serioasa

Rasul

"Razi, copile, sa iasa soarele!", indemnul Smarandei, mama autorului "Amintirilor din copilarie", a devenit o metoda de tratament

Nu va amuzati! Vorbesc cat se poate de serios: rasul vindeca! O dovedesc zecile si sutele de studii facute pe aceasta tema de medici si psihologi de pe toate meridianele. Exista, mai nou, si cabinete ori pavilioane intregi de clinici in care se face terapie prin ras, iar specialistii "in ras" din lumea intreaga au scris carti de mare succes pe aceasta tema. Cine sunt ei? In nici un caz niste bufoni in halate albe, ci niste specialisti care au gasit in ras o poarta spre sufletul omenesc, resortul care detine cheia nu doar a vindecarii psihice, ci si a celei fizice. Astfel au fost create grupuri de vindecare (in grup, rasul este mult mai molipsitor) care au exploatat din plin aceasta facultate minunata cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Pare greu de crezut ca ceva atat de spontan si... uman cum este rasul poate fi declansat, tinut sub control, pus la treaba pentru a vindeca boli, dar totusi, aceasta performanta a fost obtinuta. Dupa cateva saptamani cu sedinte regulate de ras s-a observat ca rezistenta la stres creste simtitor, depresia si angoasa se estompeaza si dispar fara urma, valorile glicemiei si ale tensiunii arteriale se amelioreaza considerabil, in timp ce imunitatea naturala a organismului creste. Cu adevarat, rasul produce o adevarata alchimie in fiinta umana, dar cum sa-l provocam, sa-l mentinem si sa-i gasim nuantele cu adevarat binefacatoare? La aceste intrebari ne vom stradui sa raspundem.

Nuantele rasului

De-a lungul timpului, psihologii s-au concentrat sa descifreze nu doar mecanismele neurologice care produc rasul, ci si diferitele forme de ras, semnificatia acestora si efectele lor specifice. Astfel, s-a remarcat ca exista o mare diversitate de stari de ilaritate, de la cele care apar in momentele de criza la cele care exprima o stare de bine si preaplin sufletesc. Un prim pas pentru a deveni propriul nostru terapeut este sa ne identificam diferitele feluri de a rade si sa invatam care dintre ele ne sunt de folos.
Rasul nervos - este provocat de teama, fiind un fel de supapa de evacuare a tensiunii psihice. Nu incercati niciodata sa il opriti, ne sfatuiesc psihologii, pentru ca, desi apare sub auspicii nefericite, are un rol de reechilibrare psihica foarte important.
Rasul sarcastic, care foloseste la ascunderea furiei - apare mai ales la persoanele foarte voluntare si cu spirit dominator. Nu este deloc recomandat sa il cultivati, dar nici sa-l reprimati. Mai degraba cautati sa transformati ranjetul intr-un zambet. Starea dvs. de spirit se va schimba.
Rasul de negare, de neincredere - apare atunci cand ni se aduce o lauda pe care n-o meritam, cand ni se face o promisiune in care nu credem, cand cineva ne critica pe nedrept. Este un fel de reflex de aparare, permitandu-ne sa suportam o incarcatura emotionala foarte mare fara sa suferim prea mult sau sa cadem in depresie. Daca ne-am cultivat suficient de mult optimismul si simtul umorului, acest ras de negare poate constitui un punct de plecare foarte bun pentru a ne induce apoi o stare de acceptare plina de intelepciune a situatiilor dificile.
Rasul placerii - constituie o forma de a comunica celor din jur starea noastra benefica si, din acest motiv, este extrem de molipsitor si de agreabil pentru cei care ne inconjoara. Din aceasta categorie face parte si rasul indragostitilor, care exprima o stare de preaplin sufletesc, de fericire.
Rasul comic - este cea mai intalnita forma de ras sanatos, fiind caracteristic celor care au un simt al umorului dezvoltat. Una din particularitatile sale extrem de importante este ca poate fi experimentat intr-o paleta practic inepuizabila de situatii, de la cele mai placute la cele mai amenintatoare si aparent fara iesire. Este un adevarat elixir de sanatate, la care putem apela practic oricand, el fiind cultivat cu precadere de catre psihoterapeuti.

Dozarea si... administrarea rasului

Spuneam ca in ultima vreme in Occident au luat fiinta cabinete si grupuri de vindecare prin ras. Cine ajunge la aceste grupuri? Nu neaparat fiintele superficiale ori dornice de amuzament, ci mai ales persoanele care au de furca cu tulburari destul de grave, cum ar fi depresia, anxietatea, insomnia, bolnavii cu maladii grave - cancerul, scleroza in placi sau leucemia. Multi dintre ei au mentalitatea destul de scortoasa si rigida a omului care are o anumita pozitie intelectuala sau sociala si caruia intr-o prima faza ii vine greu sa accepte ideea aceasta ridicola ca cineva il va invata sa rada "la comanda". Si totusi, lucrurile sunt atat de bine puse la punct, incat rasul apare si devine rapid contagios. Toti psihologii care coordoneaza acest gen de tratament sunt de acord ca la primele sedinte de terapie apare mai ales rasul nervos, ca un fel de reflex involuntar de a descarca tensiunea psihica. Abia cand pacientii invata sa se relaxeze, sa se accepte asa cum sunt si sa se deschida sufleteste, rasul capata nuantele sale sanatoase, firesti.
Cum arata o sedinta de ras? Ei bine, este la fel de bine studiata si regizata ca ceremonia ceaiului la chinezi sau japonezi. Se creeaza o ambianta destinsa si placuta, participantii sunt asezati intr-o pozitie relaxanta, in care sa poata respira liber si profund, se starneste un climat de afectivitate si intelegere, dupa care se trece la declansarea hohotelor de ras, care la inceput apar oarecum mecanic. Rasul, la fel ca si cascatul, este contagios, iar fenomenul pe care se mizeaza este ca odata ce un singur membru al grupului incepe sa rada, ceilalti se vor conforma de voie, de nevoie. Insa declansarea rasului nu este nici pe departe cel mai important lucru si nici intretinerea lui, stiut fiind ca rasul este mai greu de oprit decat de pornit. Cel mai important lucru este dozarea rasului care, in mod curios, pentru cei care nu sunt foarte obisnuiti cu el, devine epuizant atunci cand este in "cantitati" prea mari. De aceea, terapia prin ras alterneaza cu exercitiile de relaxare si cu cursurile practice de dezvoltare a simtului umorului, a capacitatii de comunicare afectiva.
Expertii sustin ca terapia prin ras, desi se impune ca metoda de tratament, ar fi mult mai eficienta ca metoda de prevenire a bolilor, atat psihice, cat si fizice. Daca atunci cand oamenii deja se confrunta cu suferinta, rasul trebuie dozat ca un medicament extrem de puternic si cu reactii adverse, atunci cand ei sunt intr-o stare de echilibru, rasul "consumat" chiar si in cantitati mari este un excelent mijloc de consolidare a sanatatii. Pornind de la aceasta idee, au fost create de catre agentiile de turism, in colaborare cu psihologi, felurite programe de vacanta combinate cu partide de ras. Cum va suna un slogan turistic de genul: "Sa radem impreuna, la drum!"? Probabil bizar, dar cei care au facut aceasta terapie spun ca au intinerit cu zece ani in doua saptamani de ras. Ce-ar fi daca am profita de zilele insorite de vara, de vacantele mai mici sau mai mari, pentru a practica impreuna cu apropiatii sau prietenii terapia prin ras, fie si la domiciliu?

Cum se provoaca rasul

1. "Gadilatul"
Nu este vorba de gestul propriu-zis de a gadila, ci de o relaxare combinata cu un exercitiu de vizualizare creatoare:
• Intr-o incapere sau in aer liber, ne intindem in fotoliu sau culcati pe spate, asa incat abdomenul sa fie liber. Este bine sa fie macar trei persoane pentru acest exercitiu, ca rasul sa apara mai usor.
• Ne relaxam vreme de 2-5 minute, respirand profund, adica destinzand cat mai bine muschii abdomenului si lasand aerul sa patrunda in zona inferioara a plamanilor
• Cand ne simtim deja mai relaxati, incepem sa ne imaginam cum zeci de degetele minuscule incep sa ne gadile pe piele in diferite zone: pe talpi, la subsuoara, deasupra genunchilor
• Daca facem in grup aceasta tehnica putem sa dam, pe rand, fiecare comenzi cu voce tare: "degetelele au culoare roz si ne gadila pe ceafa", "degetelele sunt mov cu picatele galbene si ne gadila la talpi"...
• Rasul apare intai mai slab, parca fara convingere, apoi vom remarca amplificarea lui, mai ales daca sunt mai multi care practica exercitiul.
• Odata rasul amorsat, incepem si ne imaginam degetelele gadilandu-ne zone din interiorul corpului: cosul pieptului, limba, inima sau, de ce nu, creierul. Aceasta tehnica, inventie a psihologului francez Bernard Raquin, este menita nu doar sa provoace rasul, ci sa decongestioneze foarte mult intreg organismul, aducand beneficii fiziologice uimitoare, despre care vom vorbi ceva mai tarziu.
2. Rasul pe silabe
Este o metoda banala, dar care are o eficienta de aproape 100%, chiar si atunci cand suntem singuri si nu avem o dispozitie prea vesela. Trebuie sa relaxam abdomenul si sa respiram profund (aproape toate exercitiile de ras se folosesc de respiratia abdominala), dupa care vom rosti cu voce tare, eventual uitandu-ne in oglinda, urmatoarea insiruire de silabe: "Ha-Ha-Ha-Ha-Ha-Hi-Hi-Hi-Hi-Hi-Hi-Hu-Hu-Hu-Hu-Hi-Hi-Ha-Ha-Ho-Ho". Nu uitati: Cu Voce Tare! Acest exercitiu este bine sa-l faceti cate cinci minute, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Cele mai "tari" efecte le are cand il faceti in cuplu sau cu mai multe persoane, participantii trebuind sa dea dovada talentului lor oratoric, citind combinatia de silabe sus mentionata cat mai convingator.
3. Concursul de imaginatie
Este foarte bun pentru depasirea starilor de pesimism, mai ales in momentele de criza. Iata cum se face:
• Va alegeti de comun acord o tema cat mai neplacuta pentru dvs., atunci cand sunteti in starea de spirit obisnuita: crizele de isterie ale sefului, examenele restante care va asteapta, o cearta in familie, confruntarea cu noul val de scumpiri etc.
• Va lasati cinci minute de gandire, timp in care veti inventa fiecare in tacere cate un scenariu cat mai haios, de rezolvare a situatiei neplacute. De exemplu, daca este vorba de crizele de isterie ale sefului, imaginati-va cum ar fi daca si-ar pierde postul si ar deveni femeie de serviciu in aceeasi institutie, daca printr-un concurs de imprejurari ar trece la budhism si ar veni la serviciu cu o roba portocalie si predicand doctrina compasiunii si renuntarii la cele lumesti, daca ar fi capturat de un trib de canibali, carora se va stradui sa le dea indicatii pretioase...
• Spuneti fiecare, in ordine alfabetica, scenariul vostru, iar la sfarsit, prin vot "secret", alegeti cel mai bun si cel mai slab scenariu.
• Cel care a pierdut va da urmatoarea tema pentru un nou scenariu comic.
Marele avantaj al acestui exercitiu este ca apeleaza la o calitate pe care copiii o au din plin, dar pe care multi dintre noi au incercat sa o cenzureze si din acest motiv au pierdut-o: creativitatea. Stimularea creativitatii comice de acest gen, in ciuda aparentei sale naivitati, constituie o tehnica de intinerire a sufletului extrem de eficienta.
4. Exagerarea starii de spirit
Acest exercitiu, foarte simplu in aparenta, presupune sa facem un act extrem de curajos: sa ne detasam de tiparele psihologice cu care ne-am obisnuit. Dupa ani sau zeci de ani in care am jucat cu convingere rolul unor persoane sobre, critice, pedante, ironic-pesimiste sau grave, este greu sa ne transformam brusc in niste bonomi joviali, care rad tinandu-se cu mainile de burta. Ce-i de facut? Psihologul american Enda Junkins, supranumita guru-ul rasului, ne da solutia: exagerati-va emotiile. Sunteti o fire sobra - duceti-va in fata oglinzii si dati sobrietatii dvs. un aer imperial, de parca ati fi in pielea lui Napoleon, Ramses al Ii-lea si Petru cel Mare al Rusiei la un loc. Sunteti trist - vaicariti-va cu voce tare, cautand sa nu scapati nici un detaliu picant din postura de victima a destinului in care va aflati acum. Sunteti melancolic - mergeti cu pasi mari si leganati, lasati-va capul intr-o parte si recitati cu o voce peltica doua trei strofe dintr-o melopee. Orice emotie care va blocheaza rasul exagerati-o la maximum si "impodobiti-o" pana cand ii sesizati din plin latura comica, dupa care ea va disparea de la sine intr-un hohot de ras sau macar un zambet eliberator.

Efectele terapeutice ale rasului

Terapia prin ras previne si combate depresia si melancolia, crizele de panica si de anxietate (teama fara motiv), mareste capacitatea de munca si ne motiveaza sa facem eforturi sa avem relatii armonioase cu cei din jur. Studii facute pe subiecti cu varste intre 12 si 70 de ani au pus in evidenta ca rasul imbunatateste memoria, inlatura insomnia, reduce sensibilitatea la stres, precum si frecventa migrenelor.
Cuplurile in care se rade la unison macar zece minute pe zi sunt mult mai stabile, frecventa certurilor este de doua ori mai redusa, iar rata divorturilor este cu pana la patru ori mai mica decat la cuplurile unde se rade o data pe saptamana sau mai rar. Copiii din familiile in care rasul este o prezenta zilnica se dezvolta mental si afectiv mai repede, au rezultate scolare mai bune si o mai mare incredere in ei decat cei din familiile "serioase".
Spectaculoase sunt efectele rasului asupra bolnavilor cronic si a celor cu predispozitie spre gastrita, constipatie, dischinezie biliara, diabet, hipertensiune arteriala sau ischemie cardiaca. Doua sedinte a cate zece minute de ras pe zi au dus la o imbunatatire simtitoare a starii de sanatate a acestora. Poate cel mai spectaculos efect s-a observat la bolnavii de diabet, care in urma sedintelor de ras colectiv nu numai ca si-au redus glicemia, ci au si reusit sa o stabilizeze pe perioade lungi. Dupa cateva cazuri de cancer vindecate rasunator prin terapia intensiva cu ras, facuta individual, in marile spitale din Occident au aparut adevarate camere de ras, in care pacientilor le sunt tinute conferinte despre simtul umorului, le sunt puse filme comice si le este stimulat rasul prin tehnici de grup aidoma celor descrise mai sus. Rezultatul: chimioterapia este mult mai bine suportata, pofta de mancare si de viata creste simtitor, scade numarul recidivelor, iar perioada de recuperare este mai scurta.
Ilie Tudor