Manipularea prin sondaje
Publicatiile de saptamana trecuta au comentat putin rezultatele ultimului sondaj de opinie realizat de Imas. Motivul este destul de clar: el nu aduce nimic nou fata de cele publicate cu cateva zile mai inainte. Psd conduce in continuare la mare distanta in topul partidelor, iar d-nii Nastase si Geoana, liderii partidului guvernamental, se detaseaza cu usurinta, in preferintele cetatenilor, din lista personalitatilor politice susceptibile de a candida la presedintia tarii. Ce ar mai fi de discutat cand si Gallup, si Iss (Institutul de Studii Sociale) plaseaza Psd-ul la peste 40% din optiunile alegatorilor, iar d-nii Nastase si Geoana par aproape condamnati, in lipsa presedintelui Iliescu, sa se lupte intre ei pentru sefia tarii. In fata unui Psd omnipotent, de nezdruncinat in impactul sau electoral, si a ponderii liderilor sai in preferinte, cetateanului obisnuit ii vine sa reflecteze la inutilitatea alegerilor, la folosirea in alte scopuri a miliardelor de lei cheltuite pentru organizarea lor. Mai ales ca, in sondajul Imas, trendul Psd-ului, dar si al liderilor lui, este crescator. "Specialistii" Imas au si aratat, de altfel, de ce: daca Psd-ul a scazut din martie, cand obtinea 54% din preferinte, la 48% in aprilie si 44% in mai, fenomenul a fost cauzat de sustinerea interventiei americane in Irak, iar revenirea din iunie (49%) este rezultatul incheierii rapide a campaniei irakiene, dar - mai ales - al adoptarii hotarate a masurilor anticoruptie prin restructurarea Executivului si transparenta reglementarilor in privinta declararii averilor demnitarilor.
Scaderea din aprilie si mai - se sustine in comunicatul partidului la putere, pe marginea rezultatelor sondajului - este similara celei inregistrate de Cdr in 1999, cand a sprijinit Nato in atacarea Serbiei. Cdr a pierdut atunci - in numai trei luni - 15% si nu s-a mai putut redresa. Psd-ul a pierdut, intre martie si mai, 10%, dar si-a revenit in mai cu aproape 6%, datorita deciziei ferme a d-lui Nastase de a intensifica batalia cu coruptia si cu birocratia pe care o produce, prin reducerea aparatului guvernamental si cresterea responsabilitatii structurilor acestuia. Prima constatare interesanta pe marginea sondajului Imas este legata de motivul scaderii audientei Psd intre martie si mai. Partidul guvernamental a pierdut asadar cateva procente doar pentru ca si-a declarat sprijinul pentru interventia irakiana. Este cel putin ciudat sa vezi cat de "pacifisti" sunt romanii, desi - in toate sondajele anterioare - ei s-au pronuntat masiv in favoarea Nato, iar sustinerea americanilor in Irak era o consecinta fireasca a admiterii in organizatia euro-atlantica. In 1999, Romania era o simpla aspiranta la statutul de membru al Nato, iar bombardarea Serbiei, tara ortodoxa, afecta sentimentele romanilor de aceeasi religie cu vecinii lor balcanici. Sa fie oare alegatorii romani atat de sensibili la angajarile externe ale tarii, incat sa amendeze procentual partidul, care isi trece in cont toate realizarile pe acest plan, pentru actiuni decurgand practic automat din aceste angajari?
Din sondajul Imas reiese ca romanilor putin le pasa de situatia economica a tarii si de propria lor stare materiala. Este drept, chiar si sondajul in cauza constata ca 30,6% sunt foarte nemultumiti de situatie, iar 40,5%, nu prea multumiti. Fata de acum un an, 17,2% din cei chestionati considera ca se traieste mult mai rau, 34,1% mai rau, iar 32,8%, la fel, adica prost. Nivelul de trai este nesatisfacator pentru 63% din membrii esantionului si totusi, daca Psd-ul a scazut procentual intre martie si mai, acest fapt a fost cauzat doar de interventia irakiana. Dovada, dupa comunicatul ce analizeaza rezultatele, este ca simpla anuntare a intensificarii campaniei anticoruptie si restructurarea guvernamentala l-a facut ca intr-o singura luna (mai) sa salte cu 5%. Inca vreo doua "actiuni" de acest fel, pare a sugera comunicatul, si Psd-ul va atinge procentul Fsn-ului din 1990, peste 80% din optiuni. In sondajele Gallup si Iss nivelul de 43% se inscrie totusi intr-un trend descrescator, normal, atat din cauza uzurii generate de guvernare, cat si - in primul rand - ineficientei si coruptiei guvernamentale. Peste 50% din cetateni nu votau, dezgustati de clasa politica, iar din cei ramasi, aproape jumatate se declarau sprijinitori ai opozitiei. Pentru Imas insa, opozitia este intr-un fel de recul, iar personalitatile ei sunt in mare pierdere de viteza. Doar Pnl-ul si Prm-ul mai obtin cate un chinuit procent de 16%, in timp ce Pd-ul scade catastrofal la un 6,9%. Celelalte partide intra in "marja de eroare" (sub 3%), iar opozitia extraparlamentara nici nu exista. Aceasta este o alta "ciudatenie" a sondajului Imas. In barometrele Gallup si Iss, Pd-ul intrunea 10-11% din intentiile de vot, scazand in doar cateva zile (dintre publicarea rezultatelor lor si a celor ale Imas-ului) cu 4-5%. O scadere la fel de spectaculoasa ca ascensiunea intr-o luna (mai) a Psd-ului. "Specialistii" Imas-ului o explica prin tendinta liderului Pd, Traian Basescu, de a-si elimina adversarii politici ("cazul Pana") si prin stilul sau dictatorial de conducere. Halal explicatie! Daca Pd-ul nu s-ar manifesta atat de critic fata de actiunile Psd-ului si daca intransigentul si zgomotosul Traian Basescu nu ar constitui o permanenta amenintare pentru candidatii Psd-ului la conducerea tarii (in Bucuresti, de exemplu, Iss-ul a constatat ca la Primaria Capitalei liderul Pd nu are rival, oricare ar fi "alesul" Psd-ului), atunci Imas-ul s-ar arata mult mai "bland" si democratii s-ar trezi cu ceva procente in plus, eventual cele din aceeasi "marja de eroare". Pnl-ul aduna aproape dublu pe "plaja electorala" (desi ceva mai putin fata de creditul din celelalte sondaje) pentru ca in Psd exista speranta secreta (!?) si partial justificata a intrarii lui intr-un "tandem de guvernare" dupa viitoarele alegeri. Iar Prm-ul va ramane oricum (fie ca aberantul lui lider, C.V. Tudor, va fi indepartat sau nu) o "rezerva de cadre" pentru partidul guvernamental, doar cei mai compromisi reprezentanti ai sai fiind "incompatibili" cu social-democratia Psd-ista. Imas-ul probeaza aceasta perspectiva la "increderea in personalitati", unde d-l Iliescu (care nu va mai candida) este urmat indeaproape de Geoana si Nastase, Basescu fiind - dupa Th. Stolojan - creditat cu 8-10% mai putin decat ei, iar C.V. Tudor cu 20%. Concluziile sunt evidente.
Se stie, desigur, ca rezultatele oricarui sondaj se inainteaza comanditarilor, care decid sa le publice sau nu, care accepta sau resping interpretarea lor, isi adecveaza sau nu conduita si programele in functie de ele. Cei mai multi "beneficiari" sconteaza pe efectul subliminal produs in mentalul alegatorilor de afisarea lor. Formula indusa ar trebui sa fie descurajarea intentiilor negative pe baza constatarii lipsei de rost a impotrivirii. "De ce sa mai votez impotriva, trebuie sa se intrebe cetateanul, daca ei tot castiga?" Dar, un sondaj precum cel realizat de Imas poate avea si efecte inverse. Guvernantii s-ar putea crede invulnerabili, si-ar putea crede propaganda perfecta si populismul electoral (stimulat cu "bani pentru partid") de mare efect, pentru ca, nu-i asa?, romanul inghite totul. Mai ales in perioada de alegeri. A-i considera astfel pe electori indica un dispret nedisimulat pentru ei, o desconsiderare nemarginita. Pentru ca, daca la alegeri unii pot fi momiti cu promisiuni si "mici atentii", multimea romanilor nu poate fi totusi imbatata cu apa rece. Psd-ul mai ofera acum doar apa, si chiar si asta, la pret de monopol.
<b>Toma Roman