Refrene Sentimentale
- Ce mai faci, Mirabela Dauer?
"Am terminat lucrul la un Cd. Astept o casa de discuri care sa mi-l produca"
Cand da autografe, schiteaza o inima si un soare si apoi isi scrie numele. Nascuta in zodia Racului (pe 9 iulie), Mira, cum ii spun prietenii, Bella, cum era alintata acasa, in copilarie, sau Piticot, cum o poreclesc colegii de breasla, este un munte de talent si un vulcan de temperament. Chiar daca implineste 56 de ani, spera ca Dumnezeu sa-si reverse pe mai departe harul asupra sa, ajutand-o sa-si umple si restul vietii de cantec. Mirabela mai are mult, foarte mult de daruit.
Stam in gradina ei minuscula, suspendata si animata de jerbe de flori, asezate in jardiniere insirate pe gard. In spate e casuta ei mititica, dar frumos aranjata si dichisita, cu pod si pivnita. Mirabela mananca un baton de ciocolata din soia (este la o noua cura de slabire) si rade cu pofta. Are umor chiar si cand povesteste lucruri dramatice. Se ia singura in zeflemea, ca sa se incurajeze, atunci cand lumea din jur se mira cum de nu au doborat-o necazurile si dezamagirile de pana acum (doua divorturi, un copil pe care nu reuseste sa si-l apropie, dezamagirile venite din partea prietenilor pe care-i credea "pentru totdeauna", esecul in afaceri si multe altele). Numai cu muzica n-a dat gres. Si nici publicul n-a tradat-o niciodata. Chiar daca s-a mai dat dupa mode, lumea se intoarce acum la romantism.
- Greierasii muncesc vara: canta...
- Da, abia asteptam sa vina vara ca sa ma duc la munca: plec in turneu, pe Litoral, in compania altor colegi, interpreti de muzica usoara si populara. Ma bucur pentru ca nu prea am avut contracte in tara pana acum, mai mult am fost plecata in strainatate. Solistilor de muzica pop nu prea li se ofera angajamente in Romania, sunt preferate trupele de dance, hip-hop, techno si ethno, invitate sa cante mai mult in concerte de club. Eu tocmai m-am intors din Germania, am avut un turneu acolo. Si ca sa incep vara bine, m-am intors fara bagaje, pentru ca toate mi-au fost furate, dupa ce dadusem doar doua spectacole. Restul turneului l-am facut aparand pe scena cu haine pe care mi le-au dat prietenii de pe-acolo, dar aplauzele au fost la fel de multe si calduroase, ca si cand as fi aparut in cele mai elegante rochii de pe pamant.
- Suntem in plin Ciresar, prima luna a verii, in care muritorii nascuti in zodia Racului se simt fericiti. Va amintiti verile copilariei dvs.?
- Am copilarit intr-un cartier care acum nu mai exista, a fost demolat de Ceausescu, cam pe unde este acum Posta Vitan. Eram baietoasa, imi faceam pusti de lemn si ma urcam in copaci. Nu ma puteam abtine sa fac asta, chiar si mai tarziu, pe la 14-15 ani, ca tata ma certa mereu, spunandu-mi ca o sa am si eu un iubit si acela o sa ma vada asa, cu genunchii zdreliti si plina de vanatai. Se plangea tuturor ca el a vrut sa-i dea Dumnezeu o fata si-un baiat, dar i-a dat o fata (adica sora mea mai mare) si douazeci de baietoi (adica eu). Dupa ce tata a fost inchis (a fost detinut politic), mama nu a mai putut intretine casa mare si frumoasa pe care o aveam si ne-am mutat intr-o casuta, pe o strada unde locuiau numai familii de tigani. Am devenit repede prietena cu ei, mergeam la petrecerile lor, le admiram cheful de viata si exuberanta si, mai ales, fabuloasele cantece lautaresti pe care le invatasem, ca si dansul din buric (dansez mai bine ca o tiganca sadea), dar pe care, din timiditate, nu le-am cantat niciodata. Pe la 16 ani, cantam deja in cluburile muncitoresti din cartier, acompaniata de un taraf. O imitam pe Rita Pavone si pe Margareta Paslaru. Ma tundeam ca prima si imi facusem, cu acul inrosit in foc, o alunita pe obraz, ca a celei de-a doua. La 17 ani, directorul liceului m-a prins cantand intr-un restaurant din Saftica si m-a exmatriculat. M-au reprimit si, imediat ce am terminat liceul, m-am si maritat, la 18 ani, cu primul meu barbat, Mircea Dauer, tocmai ca sa pot sa cant si sa merg la petreceri fara sa le cer voie parintilor. Cea mai mare bucurie era sa mergem la strand, la Bordei, sau la strandul ofiterilor din Floreasca (cumnatul meu, barbatul surorii mele, era ofiter). Imi place sa stau la soare. Sunt o soparla, daca as putea sa stau de dimineata si pana noaptea la soare, as fi cea mai fericita. Soarele e pe blazonul meu, il venerez si ii iubesc lumina. Sunt nebuna dupa acest anotimp, vara.
- Putintica la trup, dar inimoasa si plina de energie. Sa fie "vina" zodiei?
- Nu stiu de unde-mi vine puterea aceasta. Am atatea motive sa fiu trista, prost dispusa, disperata uneori. Cred ca Dumnezeu e cel care imi da atata energie. Viorel Popescu de la Radio imi spune "Racul inaintas". Racii sunt niste oameni care muncesc neobosit. Si nu putem sa ne bucuram de absolut nimic fara munca. Totul e castigat cu multa truda. Sunt o sentimentala si o romantica fara leac, dar urasc minciuna, ipocrizia si rautatea. Iar una din calitatile mele cele mai mari este aceea ca stiu sa fiu prietena. Dintre colegii de breasla, sunt buna prietena cu Corina Chiriac, Dida Dragan, Aurora Andronache. Dar mai mult sunt apropiata de baieti: Dan Spataru, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, Gabriel Dorobantu. Defecte am multe. Iata doua: sunt gurmanda si cu gura mare, adica ii spun omului in fata ceea ce gandesc despre el. Din pricina primului defect, sunt intr-o vesnica cura de slabire. Acum, uite, mananc batoane din astea de slabit, iau pilule cu spirulina, vitamina E si capsule cu ulei de catina. Beau ceai verde si ceai de papadie si din cand in cand iau zece zile MagneB6. Am fost la farmacie si am cumparat doua sacose cu sticlute si cu pilule, ca plec la mare si trebuie sa-mi fac provizii. Farmacistele au ras si mi-au spus: "Ce faceti, doamna, v-ati luat mancare pe doua saptamani?".
- Credeti in mostenirile de familie? Le datorati ceva parintilor dvs.?
- De la tata am mostenit tenacitatea, capacitatea de a nu ma lasa invinsa, de a ma ridica dupa fiecare noua lovitura. Si dragostea pentru animale. Tata, care a fost turnat de un coleg de serviciu din invidie, pe nedrept, cum ca ar fi ponegrit regimul comunist, a facut 12 ani de puscarie ("dintr-o eroare judiciara", s-a spus ulterior), imi spunea adeseori: "Mai bine imparti un secret cu un caine decat cu un om". De la mama am mostenit vocea, ea canta foarte frumos. Nu m-am inteles niciodata prea bine cu mama, si ea tot Rac, provenind dintr-o bogata familie de evrei din Bucuresti. Tata (Leu), si el evreu, emigrase cu familia din Cernauti, in timpul razboiului. Tata s-a prapadit de mai bine de 20 de ani, mama mai traieste inca, e in Israel, acolo unde e si sora mea si, de fapt, toate rudele mele. Dar in afara faptului ca se lauda cu artista Mirabela Dauer, lor nu prea le pasa de soarta mea. Am cam ramas singura pe aici. Dar nu de tot singura, mai am si prieteni. De altfel, am si trecut de la religia mozaica la cea crestin-ortodoxa. Nu vreau sa plec din tara asta. Eu sunt o persoana foarte credincioasa si am simtit aici ajutorul lui Dumnezeu in tot ceea ce am realizat.
- Intrebarea din titlu asteapta sa-i dati un raspuns...
- Ce mai fac? Pai, zilele mele seamana destul de bine una cu alta. Ma trezesc devreme, ud florile, dau mancare cainilor (un maidanez si o corcitura de bichon maltez cu schnautzer pitic). Apoi butonez telecomanda ca sa ascult stirile pe toate posturile, dau telefoane si imi aranjez intalnirile pe ziua respectiva, drumuri la studio, Radio, Televiziune, cumparaturi. Imi place foarte mult sa fac piata. De trei ori pe saptamana vine o prietena si-mi face masaj (datorita ei nu am pic de celulita, e o profesionista, mi-a recomandat-o scriitoarea Silvia Kerim, colega dvs.). Seara imi place sa stau acasa si, mai ales vara, sunt fericita in curticica asta.
- Si muzica?
- De-abia am terminat lucrul la un Cd (se numeste "Imi pare rau"), astept doar sa gasesc o casa de discuri care sa-mi produca albumul, pentru ca, nu-i asa, e vorba aici de muzica pop, nu de techno sau hip-hop. Casele de discuri nu prea inteleg ca exista public pentru toate genurile de muzica, chiar si radiourile se afla in aceasta stare de confuzie, difuzand doar "ultima moda". Cariera noastra nu s-a incheiat odata cu epoca comunista. Pe noul meu album, pe care-l consider cel mai bine realizat din toata discografia mea, sunt 13 piese noi, majoritatea compuse si orchestrate de Dan Dimitriu. Cinci dintre ele sunt melodii populare, preluate si reorchestrate, din repertoriul Ilenei Sararoiu (marea noastra interpreta de folclor a fost nasa mea de scena, ea m-a incurajat sa cant si tot ea m-a dus la Scoala Populara de Arta). Mai mult, mi-a spus chiar ca ar trebui sa abordez si folclor. "Fa, sa canti si muzica populara sau romante, ca muzica usoara poate canta oricine." De la Ileana Sararoiu am invatat multe romante, pe care nu le-am cantat insa niciodata, cum nu am cantat nici cantecele lautaresti pe care le-am invatat de la prietenii mei lautari din copilarie sau de la Romica Puceanu si Gabi Lunca, cu care am fost in nenumarate turnee si pe care le adoram. In concluzie, astept o oferta serioasa pentru noul album.
<b>Corina Pavel