Akis Spiratos
- Agentia "Cpt. Nemo", Atena -
"Nu e normal ca o excursie in Romania sa coste mai mult ca una in Spania sau in Anglia"
Grec simpatic, inflacarat si plin de umor, Akis Spiratos se considera pe jumatate roman. Desi conduce una dintre cele mai mari agentii de turism din Atena, "Cpt. Nemo", gandul lui mai haladuieste inca pe strazile cenusii ale Bucurestiului, in anii studentiei, anii primelor iubiri. Cunoaste bine Romania. Cunoaste, de asemenea, o multime de oameni si, sincer vorbind, in tara nu exista firma de turism care sa nu apeleze la serviciile lui. Akis e un om important si de nadejde. Niciodata nu te lasa la greu. Cum singur recunoaste, nu s-a imbogatit din turism. Lucrand cu Romania, nu a castigat prea multi bani, in schimb si-a facut o multime de prieteni. Pe viata. Pentru el, Romania e in primul rand o afacere de suflet.
"Pana in 89 am adus multi turisti greci in Romania. Acum nu mai vine nimeni"
- Vorbiti romaneste ca un roman si ne cunoasteti pe dinafara. Cand s-a produs aceasta apropiere? Ce stiati despre Romania in 1976, cand ati venit prima oara la Bucuresti?
- Nu stiam nimic. Imi inchipuiam doar. In naivitatea celor 19 ani ai mei, imi imaginam o lume comunista rigida, in care fiecare spiona pe fiecare. Va imaginati ce soc am avut cand, inca din prima zi, toata lumea tragea de mine, invitandu-ma acasa ori la restaurant. Politica si mania proletara erau prezente doar in ziare, in lozincile atarnate pe acoperisul fabricilor. Pe strada, oamenii erau foarte prietenosi si la locul lor. Oameni de bun-simt si, mai ales, cinstiti - nu hoti si cotcari, cum mi se spusese la Atena. Imi amintesc ca in Self-ul de la Inter uitasem o borseta in care aveam zece pasapoarte ale colegilor mei greci si taxa pentru facultate (vreo 4-5000 de dolari). Am intepenit, convins fiind ca borseta a disparut. M-am intors totusi la Inter si - total incredibil - gentuta era nemiscata, la locul ei. Mai mult chiar, o pazea un batranel - un om simplu, fost muncitor la Malaxa. Cand am vrut sa iau borseta, batranul m-a luat la intrebari si nu s-a lasat pana nu i-am spus in amanunt ce anume aveam in geanta. Aceasta intamplare (si nu e singura) m-a convins ca alesesem bine orasul studentiei mele. Sincer vorbind, initial voiam sa studiez in Italia. Am si stat doua luni la Roma, dar am plecat. Nu mi-a placut defel. Italienii mi s-au parut ingamfati din cale afara. Se uitau de sus la mine. Eu eram grec, veneam dintr-o tara saraca si inapoiata. Ma simteam ca un negru, ca un cersetor. In schimb, la Bucuresti eram egalul tuturor. Nu stiu cum se explica, dar romanii au mare intelegere fata de straini. Au suflet si afectiune. Au omenie. Nu e putin lucru.
- La Bucuresti ati studiat chimia organica. Cum ati ajuns de la polimeri la turism? N-a fost un salt prea mare?
- Intr-adevar, doream sa fiu inginer chimist. Imi placea domeniul si la facultate aveam profesori exceptionali. Intamplarea a facut ca pe strazile Bucurestiului sa intalnesc un grup de turisti greci. Erau scandalizati. Ghidul lor stia doar ruseste si nu se descurca deloc. Atunci, am intervenit eu si, cateva zile i-am insotit, le-am fost translator. Drept multumire, cand am ajuns la Atena, mi s-a propus sa insotesc grupuri de turisti greci in Bulgaria. Sincer vorbind, nu stiam nimic despre meseria de ghid, dar m-am descurcat, intrebandu-i pe soferi ce anume am de facut, cum trebuie sa ma port etc. Apoi, discutand cu patronul firmei, i-am propus un program superb in Romania si, in scurt timp, m-am trezit insotind 50-60 de grupuri de turisti greci in Delta, la Sinaia sau la Bran. Oricum, pana in 89 am adus multi turisti greci in Romania. Acum, nu mai vine nimeni. Motivele tin, in primul rand, de oferta si de pret. Un hotel de patru stele din Romania ofera conditii ca hotelurile de 2 stele din Grecia. Nu e normal! Nu e normal nici ca o excursie in Romania sa coste mai mult ca una in Spania sau Anglia. Marele turism a inceput in Grecia acum 20 de ani si s-a impus prin preturi mici. Goana dupa castig imediat e o catastrofa in domeniu. Daca vinzi scump, pierzi. E o prostie nemasurata ca un proprietar de hotel sa-si inchipuie recuperarea investitiei in cateva luni. Si totusi, in Romania, la un hotel de doua stele, camera costa 50 de euro. Cand discuti cu patronul, iti spune ca practica acelasi pret ca in Occident. De acord, dar oferta? Turismul e ceva foarte flexibil. E o afacere in care iti asumi mari riscuri. Poti sa ai hotelul plin si a doua zi sa nu mai ai nici un turist.
"Din 3500 de agentii de turism romanesti, doar cateva zeci sunt serioase"
- Sa invatam de la greci. Cum trebuie facut un turism adevarat? Cum poti rezista in aceasta concurenta cumplita, cu interese financiare uriase?
- Totul pleaca de la organizare si promovare. In Romania, publicitatea se rezuma la postere si la participarea in cadrul Targurilor internationale de turism. Sunt bune si acestea, dar mai intai trebuie sa starnesti interesul oamenilor. La noi, turismul a inceput cu filme, cu regizori si actori straini. De pilda, in insula Kephalonia s-a turnat un film american. Imediat, au inceput sa vina - atrasi de frumusetea peisajului - cantareti celebri si chiar altete regale. Cu un asemenea renume, insula e luata cu asalt in fiecare an, fara exceptie. Si Romania poate face acelasi lucru cu manastirile sale, cu burgurile din Transilvania. Trebuie sa prezentati peisaje, dar si cultura, istorie si legende: Bran, Sighisoara sau Peles - un palat unic in Europa. Abia dupa aceasta deschidere de imagine urmeaza participarea la Targuri, unde, cu putina sansa, te poate remarca o firma puternica precum Tui - un gigant care gandeste orice oferta de la 70.000 de turisti in sus, care inchiriaza un lant de hoteluri pe cel putin 10 ani, oferindu-ti in plus girul calitatii si al seriozitatii. O a doua problema o reprezinta lipsa profesionalismului. Din 3500 de agentii romanesti, doar cateva zeci sunt serioase, te informeaza corect si-ti ofera variante de alegere. In cazul Greciei, de exemplu, o tema in care am competenta sa ma exprim in calitate de grec, fiecare agentie propune un traseu cum pofteste, atragand clientii cu un pret ridicol de mic: 120 de euro, pret obtinut in dauna confortului turistului. E o mare diferenta intre turismul ieftin (cu preturi de transport si cazare negociate la sange) si turismul ieftinit artificial. E o mare diferenta intre excursie si vacanta, intre tour-operator (cei care fac programe) si agenti - cei care revand serviciile. In Romania sunt foarte putini agenti, toti vor sa fie tour-operator. Poate ca putina scoala nu ar strica. In Grecia, mi-am continuat studiile la Facultatea de ghizi. A fost un examen cumplit. Nu numai ca admiterea se organiza o data la trei ani, dar am infruntat concurenta a 30 de candidati pe loc. Sunt multe lucruri de invatat. Turismul nu se mai face de mult dupa ureche. E nevoie de scoala, inclusiv pentru ghizi. Din pacate, cu mici exceptii, voi nu aveti ghizi, ci insotitori de grup, oameni care predau pasapoartele la vama si privesc mereu ceasul, pentru a se incadra in timp.
La toate acestea, mai trebuie si o anume educatie a turistului. Ar fi bine ca romanul sa-si schimbe din proastele obiceiuri. Sa nu mai vina, de pilda, in ultima clipa la agentie. Vacanta se stabileste din vreme, cu 6-8 luni inainte. Atunci poti compara ofertele, poti emite pretentii (dotari, vedere la mare etc.). In general, romanii gresesc luandu-se dupa vorbele prietenilor sau ale colegilor de serviciu. Daca pentru cineva (dornic de liniste, sa zicem) a fost bine, nu e obligatoriu sa fie la fel si pentru un om care prefera atmosfera mai tinereasca, mai agitata. De baza trebuie sa fie optiunea individuala si un agent amabil, priceput. In functie de ceea ce doresti (ca pret, confort si atmosfera), agentul trebuie sa-ti propuna variante, sa te ajute cu onestitate si in cunostinta de cauza. Poate sa para ciudat, dar eu, ca grec, sunt foarte interesat cum isi fac datoria agentiile din Romania. Daca un client va fi dezamagit, venind in Grecia, dezamagirea lui nu se va rasfrange asupra agentiei, ci asupra tarii mele, turistul fiind convins ca pliantele publicitare sunt mincinoase, ca Grecia e asa cum a vazut-o el: o camera cu peretii mucegaiti, o plaja inghesuita de diguri si bolovani.
Turismul grec poate fi un model, dar, sincer vorbind, si noi avem multe de facut. Nici noi nu stim sa propunem niste programe cum trebuie. Cautam calitatea la hotel si la masina si lasam pe ultimul plan programul excursiei, obligand turistii sa viziteze 2-3 orase intr-o zi sau transformand Acropole din Atena intr-un pasaj pietonal. Turismul fast-food este un mare pericol. Romanii ar trebui sa-l evite. Tara voastra are viata. Asta trebuie sa arate turistilor: satele si stanele din munti, lacurile alpine, centrele muzicale, marile monumente ale lui Brancusi, superbia unor castele. Praga e vizitata de 14 milioane de turisti. In Bucuresti vin cateva mii. E foarte putin, desi, credeti-ma, Bucurestiul are ce arata. Are cotloane si strazi superbe. Important e sa le pui corect in valoare, sa rezolvi problema gropilor si a hartiilor aruncate peste tot. Turistii vor imagini si un strop de afectiune. Romania are cu preaplin de masura si una, si alta. Ramane doar sa le folositi.
<b>Sorin Preda