Iliescu si Occidentul
De cand Iliescu a fost gazda presedintelui Sua, George W. Bush, cine s-ar mai fi asteptat ca vechiul activist comunist sa isi verse din nou veninul antiamerican? In urma istoricului summit Nato de la Praga, cand Romania a fost invitata in marele club strategic transantlantic, parea ca nu mai sunt posibile antiamericanisme, cel putin la nivelul conducerii tarii. Ne-am inselat. Intrebat fiind ce crede despre demersul Sua de impartire a Europei in veche si noua, Iliescu a raspuns in stilul sau caracteristic: "Pai, americanii ce postura au ca sa judece vechiul si noul, cand ei exista ca stat de vreo doua sute si ceva de ani?". Cu putina vreme in urma, acelasi presedinte ii reprosa ambasadorului Sua la Bucuresti ca nu trebuie "sa ne dea noua lectii in materie de lupta impotriva coruptiei". Tot recent, la o lansare de carte, pe litoral, recidivistul antioccidental care este Iliescu spunea ca occidentalii "au o pozitie paternalista, aroganta, scortoasa, imperiala fata de periferia Europei".
Pe la inceputul anilor 90, cand Fsn-ul lui Iliescu scotea multimile isterizate pe strazi, care strigau ca "nu ne vindem tara!", iar ucenicii si minerii terorizau studentii si intelectualii cu lozinca "Noi muncim, nu gandim!", daca indrazneai sa il critici pe seful Statului pentru incurajarea acestor aberatii, urmau represaliile. Se petreceau in publicatiile subordonate puterii. Ele aveau sarcina de a arunca cu noroi in cei care aveau alte opinii decat puterea (ziarul "Azi", publicatiile "Romania Mare", "Europa", "Politica"). In prezent, lupta cu aberatiile nationaliste si antioccidentale ale presedintelui Romaniei nu o mai poarta doar cativa intelectuali izolati, ci chiar reprezentantii Occidentului. La Ploiesti, Michael Guest, de-acum celebrul ambasador american, i-a dat lui Iliescu o replica argumentata. El i-a transmis ca, desi Sua sunt o tara tanara, ele au cea mai veche si continua democratie din lume, iar dezbaterile cetatenesti asupra rolului guvernamantului in viata americanilor au inceput cu mult inainte de formarea statului american. Fricos si oportunist, Iliescu a dat imediat inapoi, incercand sa dreaga busuiocul si afirmand ca vorbele sale cu privire la Sua si Occident au fost rastalmacite de presa. La insistentele ziaristilor, Iliescu a declarat ca nici macar nu i s-a parut ca interventia lui Guest ar fi fost ironica, ea venind din partea cuiva care reprezinta o tara din a carei experienta putem invata si noi.
Inainte de 1996, occidentalii nu s-au obosit sa raspunda declaratiilor antioccidentale ale oficialitatilor romane. Nici nu a mai existat vreun ambasador american care sa se fi simtit atat de apropiat de Romania si cu atata curaj precum Guest, in a-si exprima nemultumirea fata de eventuala percepere nedreapta a Occidentului, si in particular a Americii. Iar delegatul Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, a urmat exemplul ambasadorului Sua. Dinspre Gunther Verheugen si Congresul Sua (congresmenul Cristopher Smith) au venit in ultima vreme declaratii critice la adresa Romaniei. Semn ca americanii si occidentalii ne considera pe jumatate intrati in familia euro-atlantica si se preocupa de soarta democratiei din Romania. Si au de ce sa fie ingrijorati, pentru ca pe masura ce pare a se apropia integrarea, in fiecare saptamana ies la iveala obstacole si erori care par a ne indeparta indefinit de tel.
Scandalul declansat de sentintele pronuntate la Strasbourg impotriva Statului roman de catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului confirma un adevar pe care analistii independenti si intelectualii critici il scriu de cativa ani. In Romania, statul de drept este o semifictiune. Din 1994 incoace, Parlamentul Romaniei a ratificat semnarea de catre tara noastra a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului. Aceasta prevedea ca procurorii romani nu au dreptul sa aresteze cetatenii, deoarece ei nu indeplinesc conditiile de independenta fata de Guvern. Arestarile nu pot fi facute decat de un reprezentant al puterii juridice, presupus independenta si separata fata de puterea executiva, deci de un judecator sau de un alt magistrat imputernicit de lege cu exercitarea atributiilor juridice. In interviurile pe care le-am dat mai multor ziare si posturi de radio, mi-am exprimat convingerea ca guvernele Romaniei din 1994 incoace au incalcat in mod deliberat aceste intelegeri. In felul acesta, guvernele (indiferent de culoarea lor) au vrut sa isi pastreze controlul politic asupra actului de justitie, ceea ce se putea face numai daca problema arestarilor depindea direct de Ministerul Public. Ca in atatea alte ocazii, guvernantii nostri de dinainte si dupa 1996 si 2000 au crezut ca "merge si asa". Nu le-a mers. Cand au aparut rapoarte internationale care sesizau incalcarile principiilor statului de drept si tratatelor internationale semnate de Romania (vezi, de pilda, raportul privind Justitia, facut de Fundatia pentru o Societate Deschisa), autoritatile de la noi le-au sfidat public, spunand pur si simplu ca nu sunt adevarate. Si cum ar fi putut sa procedeze altfel, din moment ce exemplul cel mai notoriu de amestec in problemele puterii juridice l-a dat acelasi presedinte Iliescu, care isi permitea in 1994 sa le sugereze instantelor de judecata cum sa procedeze in cazul restituirii proprietatilor confiscate pe vremea comunismului.
Nici Iliescu, nici cei care gandesc ca el (si l-au votat) nu sunt obligati sa declare ca doresc integrarea in Nato si Ue. Nimeni nu ne-a fortat sa ne integram. O facem pentru ca asa vrem si pentru ca ne va fi mai bine. Dar daca ne integram in Occident, cu sau fara Iliescu, ar trebui sa respectam valorile, principiile, normele si institutiile democratice ale Occidentului, nu sa ne batem joc de ele, sa le luam "la misto". Nu mai merge cu "merge si asa". De aceasta data, nu suntem criticati de un raport al unei organizatii nonguvernamentale americane (finantate de Soros, miliardarul american de origine maghiara si evreiasca), ci suntem condamnati sa platim daune serioase de catre o inalta Curte Europeana. Iar alte sute, daca nu chiar mii de cauze isi asteapta randul pentru a fi judecate. Statul roman va fi fortat sa plateasca, dar de fapt cei care platesc suntem noi, cetatenii, platitorii de taxe.
Modul defectuos in care functioneaza democratia actuala isi are originea nu in defunctul regim comunist, ci in catastrofa politica abatuta asupra Romaniei in decembrie 1989, prin venirea la putere a lui Iliescu si a Frontului Salvarii Nationale. Pana acum, Iliescu a fost ocupat cu politica, dar nu a avut timp sa se instruiasca cu privire la ce inseamna democratia consolidata, occidentala. Acum, pentru ca tot vrea sa fie activ dupa retragere, ar trebui sa invete post factum cum ar fi trebuit sa procedeze din decembrie 1989 incoace, pentru ca ne-ar fi ferit de atatea belele. Michael Guest ar trebui sa faca un gest civic si sa-i acorde lui Ion Iliescu, la sfarsitului ultimului mandat (speram!!!) de presedinte al Romaniei, o bursa pentru studierea democratiei americane. Dupa ce a stat atatia ani "la rusi", Iliescu ar trebui sa stea (macar sase luni, daca nu un an) "la Bush".
Dan Pavel