Dubla aniversare
Ovidiu Lipan Tandarica
- 50 de ani de viata, peste trei decenii de cariera -
"Nu simt varsta pe care o port, numai ca nu stiu cum au zburat anii"
Ovidiu Lipan Tandarica este din nou pe val: lansarea unui nou album, "Aniversare", si turneul sau de promovare (fara sponsori!), prin cateva din marile orase ale tarii, i-au reinnoit popularitatea. Copil sarman din mahalalele Iasului, Tandarica a facut istorie in muzica romaneasca si, dupa ce a colindat prin lume vreme de cateva decenii, s-a intors sa fondeze un nou curent: balcano. Luandu-si alaturi reprezentanti ai muzicii "nationalitatilor conlocuitoare" - grecesti, tiganesti, aromane, evreiesti, slave (fanfara din "Zece Prajini", George Udila, Stelian Enache, un cor de lipovence), dar si reprezentanti ai folclorului romanesc traditional (Grigore Lese, Dumitru Farcas, Gheorghe Zamfir, Dubasii din Savarsin), Tandarica a alcatuit acest album cu sufletul sau solar, deschis si exuberant, la fel de proaspat ca la 14 ani, cand a debutat, batand tobele pentru trupa "Rosu si Negru".
- Pentru alcatuirea acestui album, ati invitat personaje si personalitati diferite ca stil muzical. Cum ati reusit sa dati un ton unitar acestui material muzical?
- Este o dragoste "nescrisa" intre artistii care fac lucruri deosebite, iar asta tine de un anumit standard profesional - acela de a nu face compromisuri. De aceea eu si invitatii mei suntem legati intr-o prietenie foarte stransa, fie ca e vorba de Grigore Lese sau de Costandache Pancirel. Muzica este la fel facuta: din suflet si merge catre sufletele celor care ne asculta. Am vrut sa aratam lumii ca in spatiul romanesc exista nu numai intelegere, ci si un dialog cultural intre etnii, respect pentru cultura celuilalt. Speram ca albumul nostru sa bucure multa lume. Este un Cd de colectie, produs la Intercont Music, care a fost inregistrat timp de trei luni de zile la studiourile lui Adrian Ordean. Este un album de referinta in discografia mea si marcheaza doua aniversari importante pentru mine: 50 de ani de viata si 35 de ani de cariera. In viitorul apropiat voi merge in Spania, pentru a pregati un nou album, de inspiratie latino, cu accente din Catalania - ritmuri care nu prea s-au mai auzit pana acum.
- Dupa peste trei decenii de muzica, care considerati ca e cea mai importanta realizare a dvs.?
- Intoarcerea mea acasa, in Romania, dupa care am tanjit atata vreme. Sa miros pamantul si sa simt cum creste iarba. Va spun sincer! Departarea, dorul care m-a macinat atata vreme au declansat in mine un adevarat cult pentru spiritul romanesc. Desi sunt un tip optimist, deschis, extrovertit, spiritualitatea romaneasca a fost fondul inepuizabil care m-a tinut tare si, in acelasi timp, m-a expus foarte avantajos la schimbul acesta cultural: am dat foarte mult si am primit, in acelasi timp, destul cat sa rezist si sa cresc ca artist.
- Sunteti si dvs., ca si Goran Bregovic, un redescoperitor al muzicii Balcanilor. Sa fie acesta un nou curent?
- Bregovici a avut marea sansa sa scrie muzica pentru filmele lui Kusturica. A ajuns foarte popular, pentru ca a stiut sa faca un melanj din folclorul albanez, bulgaresc, tiganesc si sarbesc. Dar eu doresc ca muzica mea cu tenta etnic romaneasca sa devina un fel de curent, cum este cel latino. De ce sa n-o facem cunoscuta, de ce sa n-o redescoperim astazi, la inceputul mileniului trei? Muzica nu are granite si eu cred ca este foarte bine asa. Nu il vad pe Bregovic ca pe unul dintre concurentii mei, ci ca pe unul dintre promotorii acestui curent balcano; iar daca este o concurenta productiva, noi nu avem decat de castigat.
- Ati trait la fel de intens etape istorice in muzica romaneasca: alaturi de primele trupe pop-rock, apoi alaturi de legendarul grup Phoenix, reinviat in anii din urma asemeni pasarii de pe blazon. La varsta dvs., multi s-ar fi asteptat sa esuati in lamentarile "zapezilor d-antart". Cand colo, iata-va in top!
- Muzica este o deschidere divina, pe care sufletul meu a primit-o ca pe un dar, de aceea focul ei continua sa arda la fel de puternic in mine. Nu simt varsta pe care o port, numai ca nu stiu cum au zburat anii. Pesemne ca asa "patesc" cei curati la suflet, pentru ca Dumnezeu are grija de sufletul fiecaruia, iar eu am o relatie foarte personala cu El.
Marturisirea atat de sincera si de directa a credintei sale mi-a amintit cum, intr-o iarna, chiar inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, l-am vazut pe Tandarica, in hainele lui albe de canepa, iesind din sala de spectacol, afara, noaptea, sub luna, sa bata toaca. Pentru El. Ningea sublim peste artistul transfigurat si peste lumea care il urma ca vrajita, intr-o procesiune ce mi s-a parut cea mai sincera si mai intens traita bucurie pentru sarbatoarea divina. In anul acela, Tandarica dimpreuna cu toaca sa au vestit Nasterea lui Iisus.
Corina Pavel
Fotografii: Intercont Music