Rosia Montana, la un pas de victorie

Redactia
Rosia Montana, la un pas de victorie. La data aparitiei acestei insemnari, Bursa din Toronto, Banca Rothschild, Comisia Europeana, Parlamentul European, Parlamentul German, precum si Organizatiile Mining Watch, Greenpeace, Friends of the Earth si cei peste o mie de savanti din intreaga lume, care au...

Rosia Montana, la un pas de victorie

La data aparitiei acestei insemnari, Bursa din Toronto, Banca Rothschild, Comisia Europeana, Parlamentul European, Parlamentul German, precum si Organizatiile Mining Watch, Greenpeace, Friends of the Earth si cei peste o mie de savanti din intreaga lume, care au scris autoritatilor romane cerandu-le sa stopeze proiectul de la Rosia Montana, vor fi aflat, desigur, ca "imparatul" e gol in Apuseni. Un proiect nascut contra naturii, bazat exclusiv pe "slabiciunea" autoritatilor si guvernantilor mai vechi sau mai noi si hulit de toata lumea normala a acestei tari, ajunge in zilele din urma intr-o halta fireasca, asteptata de atata vreme. Este halta stergerii sale de pe harta, statia terminus a unui posibil cosmar.
Intr-o interventie spectaculoasa, tinuta pe 5 iunie in cadrul Forumului Ecologistilor Social-Democrati, primul ministru al Guvernului Romaniei, Adrian Nastase, a spus: "Exploatarea de la Rosia Montana nu este o prioritate pentru Romania, din cauza riscurilor foarte mari legate de zona respectiva si de impactul asupra mediului. Unul dintre exemplele in care noi nu reusim sa ne coordonam punctele de vedere, si ar trebui sa fim mult mai clari in abordarea acestei chestiuni, este zacamantul de la Rosia Montana. Toti ne ferim sa spunem ce credem despre acest proiect. Il trimitem cand la Academia Romana, cand la Patriarhie, cand la Parlament, cand ar trebui sa spunem foarte clar ca nu aceasta este o prioritate pentru noi, ca riscurile sunt foarte mari, sunt si riscuri legate de zona respectiva, de influentele de mediu. De aceea, autoritatile romane trebuie sa aiba curajul de a-si exprima si sustine punctul de vedere, chiar daca cei care au inceput acolo niste operatiuni inainte de guvernarea noastra s-ar putea sa fie nemultumiti. Nu trebuie sa ne acordam in mod automat statutul de colonie economica. Sigur, romanii veneau intr-o vreme si sapau in Dacia ca sa scoata aurul. Acum vor sa vina altii sa sape si sa scoata aurul! In acest context, organizatiile de mediu, Forumul National al Ecologistilor Psd ar trebui sa se implice mult mai puternic in astfel de situatii".
La randul sau, probabil surprins de vehementa sefului pe linie de partid si guvern, ministrul Mediului, Petru Lificiu, a-ntors-o, si el, ca la Ploiesti, declarand ca exploatarea aurifera reprezinta "un proiect deosebit de complicat, care comporta riscuri foarte mari. O decizie va fi luata dupa definitivarea concluziilor expertilor romani si internationali, dar si dupa dezbaterea publica a acestui proiect. Vor fi respectate strict legile si reglementarile Uniunii Europene in acest domeniu".
Sa speram ca aceste declaratii marcheaza o schimbare de optica si la ministerele Industriilor si Culturii (ultimul tocmai a raportat cu mandrie reluarea sapaturilor arheologice, pentru a mai acorda o descarcare de sarcina arheologica pe 200-300 ha, in urma unor sapaturi de numai 2 ha!). Angajarea primului ministru in salvarea Muntilor Apuseni este un gest salutar. Suntem siguri ca organizatiile ecologiste, catalogate drept "isterice" de ministrul Lificiu, vor gasi in cuvintele lui Adrian Nastase o incurajare si o mana intinsa intr-un moment decisiv.

Ion Longin Popescu