Lumea intreaga este doar o scena...
Teatrul a ajuns, ca si poezia, o Cenusareasa a vietii publice. Putini sunt cei care mai merg din pasiune la teatru. Putini sunt cei care-l mai fac cu pasiune. E de inteles, cata vreme intr-o zi de viata politica si publica se face mai mult teatru ca in doua stagiuni. Pentru ca politicienii au atatea roluri pe care le joaca dupa ureche, artistii au cam ramas fara paine. Descurcaretii si-au schimbat registrul. Nu mai joaca teatru antic, ci clipuri publicitare. E firesc. Reclamele la margarina sau la salam afumat sintetizeaza mai bine conflictele si ideile perioadei prin care trecem. Celor care tin inca la meserie le-au mai ramas cateva scene prafuite, unde lumea nu vine de cele mai multe ori decat din snobism. Daca actorilor de meserie nu le merge prea bine, Tipatestii, Catavencii, Agamitii si Ipingestii de pe prima scena a tarii, Parlamentul, o duc de minune. Dau replicile la timp, cum le cer regizorii, au prezenta de spirit, simt de vedeta, li se publica pozele pe prima pagina a ziarelor, uneori la rubrica de scandal, primesc onorarii mari de spectacol. Au masini performante cu care-si cara visurile si replicile dintr-un mandat intr-altul. Sunt actori mediocri, dar realizati. In teatru bulevardier. Trupele de actori strabat orasul pe bulevardul care trece de la Palatul Victoriei, pe langa Sala Senatului pana la Camera Deputatilor.
Dar teatru se face si in inchisoare. S-au umplut aresturile, spitalele, salile de judecata si birourile de ancheta ale Procuraturii de simulanti. Nu oricui ii da mana sa simuleze. Trebuie sa ai aptitudini. Trebuie sa meriti. La Institutul Medico-Legal primesc certificat de absolventa cu piesa "Regele moare" si li se da drumul. Nu suporta regimul de detentie. Miodrag Stoianovici il suporta. N-are incotro. Poate si pentru ca nu este parlamentar, om de afaceri sau inalt functionar intr-un minister. Este un simplu detinut in puscaria din Timisoara. Este singurul detinut pentru care sala de serbare a penitenciarului a devenit sala de teatru. Aici s-a tinut o parte, poate cea mai semnificativa, a festivalului timisorean de teatru Student Fest.
Pana acum cateva saptamani, Miodrag era student. La inceputul lui aprilie, Tribunalul l-a trimis in puscarie. El fusese condamnat, in 2001, la doi ani de inchisoare pentru ca incercase sa plaseze 300 grame de canabis. Greseala copilareasca, curiozitate, anturaj rau ales? Era elev de liceu. Tribunalul, clement, l-a mustrat parinteste si i-a dat o condamnare de doi ani cu suspendare. Acum insa, aceiasi judecatori, poate altii, au decis ca au fost prea generosi si au hotarat altfel. Miodrag a ajuns la puscarie unde isi va petrece urmatorii doi ani de facultate. El este considerat in continuare student. Inainte sa-l ia politia, facea parte din trupa de actori a regizorului Cosmin Plesa. Juca rolul principal din piesa "Ispitirea lui Iuda", de Giovanni Papini. Pentru ca nu putea relua repetitiile cu un alt ispititor in locul lui Miodrag, regizorul a obtinut de la Bucuresti aprobarea ca piesa sa fie jucata pe scena inchisorii. In seara premierei, in sala, lumea buna s-a amestecat cu lumea in zeghe. Pe scena, Miodrag a fost urmat indeaproape de ingerul sau pazitor, un gardian, care l-a talonat de-a lungul si de-a latul scenei. Se cam impiedica Miodrag cand de gardian, cand de sufleur, insa rolul si l-a spus bine, simtea ca se identifica tot mai mult cu ispititorul. Doar d-asta fusese condamnat! Comandantul inchisorii, emotionat, le-a dat trandafiri actorilor si a promis ca-l va lasa pe Miodrag sa repete si alte piese. Miodrag se simte mai shakespearian ca oricand si ar vrea sa joace Hamlet. Macar aceasta libertate i-a mai ramas acolo in inchisoare: sa-si aleaga rolurile. Nu scrie nicaieri ca, daca lumea e o scena, noi suntem neaparat actori. Am putea fi pompierii sau portarii teatrului. Am putea vedea teatrul doar din spate, unde este intrarea pentru actori...
N.C. Munteanu