Romii, concetatenii nostri Una dintre marile provocari cu care se confrunta si mai ales se va confrunta Romania este cea a romilor. Multi le spun tigani, dar in anii din urma o serie de lideri politici si civici ai acestei largi comunitati afirma ca termenul de "tigan" are nuante peiorative si jignitoare, amintind de perioada de sclavie, si ca prin urmare mai corect ar fi termenul de "rom". Alti lideri spun ca nu ii deranjeaza termenul de "tigan", pe care il considera o simpla denumire, o marca a identitatii sau traditiei. Un exponent al acestui ultim punct de vedere este Madalin Voicu, deputatul Psd, care este si presedinte onorific al Partidei Romilor. El provine insa dintr-o familie mixta, cea a celebrului violonist Ion Voicu, iar afirmatia lui este interpretata ca exprimand un punct de vedere care vine partial din afara comunitatii. Prin urmare, daca denumirea jigneste, cei care nu vor sa jigneasca nu o vor mai folosi. Sunt insa multi locuitori ai acestei tari care nu inteleg si nici nu vor sa inteleaga de ce vor tiganii sa li se spuna romi, de ce se plang de discriminare si de ce o serie de organisme internationale sau guverne occidentale sunt preocupate de soarta romilor. Pentru ei, este de la sine inteles ca romii (tiganii) sunt cetateni de rangul doi, ba chiar ca nici nu merita sa vorbesti despre ei ca fiind oameni ca toti oamenii. Sunt multe exemple de rasism in zilele noastre. In Sua, organizatii precum Ku Klux Klanul continua sa ii considere pe afro-americani ("negrii", spun ei) drept o rasa inferioara. In lumea islamica, ideea ca evreii sunt "porci" sau "maimute" este enuntata de cativa dintre cei mai importanti imami sau teologi musulmani. Nu este de mirare ca ideea raderii Israelului de pe fata pamantului este populara "pe strazile" marilor orase islamice, acolo unde s-a topait de bucurie cu ocazia atacului impotriva Americii din 11 septembrie 2001.
Un fapt mai putin cunoscut de catre opinia publica este ca partidul de guvernamant din Romania este singurul din lume care a semnat un protocol politic si de colaborare cu organizatia reprezentativa a romilor din Romania. Este unul dintre lucrurile pozitive pe care fortele care au guvernat in perioada 1996-2000 au omis sa le faca. De fapt, Pdsr (acum Psd) a semnat doua protocoale cu Partida Romilor, unul in 1999, prin presedintele de atunci al partidului, Ion Iliescu, altul in 2002, prin presedintele de acum, Adrian Nastase. Ca urmare a acestui protocol, printr-o hotarare a Cabinetului Romaniei, s-a pus in practica Programul guvernamental pentru imbunatatirea situatiei romilor. Este un program extrem de bine facut, ambitios, dar autoritatile autohtone nu au fonduri suficiente pentru a-l pune in practica. Este nevoie de un efort mult mai larg decat sta in putinta sistemului guvernamental. Un efort social.
In anii din urma, am fost in mai multe comunitati bogate de romi, unde stilul arhitectural alterneaza intre "palatele cu turnulete" si vilele elegante, iar liderii de acolo traiesc in conditii iesite din comun. Cele mai multe dintre comunitatile de romi traiesc insa intr-o saracie extrema. Legea nr. 461 cu privire la venitul minim este de fapt adresata mai mult comunitatilor de romi. Daca are cineva curiozitatea, poate sa mearga in zeci si sute de locuri unde romii nu au nici macar acte, traiesc in bordeie lipsite de caldura, electricitate, apa calda, instalatii sanitare, ca sa nu mai vorbim de alte lucruri elementare. Copiii proveniti din aceste familii au sanse reduse de a se educa. Daca nu au scoala, sansele lor de a avea meserii calificate sunt reduse. De aceea multi sunt viitori someri. In asemenea comunitati, din ce in ce mai mult, atractivitatea unor modele negative de comportament si viata creste. Disparitatile sociale din Romania cresc vertiginos, iar cele dintre romi, intr-un ritm chiar mai rapid.
Unii dintre concetatenii nostri refuza chiar si ideea de a discuta despre romi in termeni morali sau in concepte care tin de drepturile omului. Pentru acestia, crestinismul este doar de fatada, iar valorile democratiei nu au nici sens, nici semnificatie. Sunt aceiasi cetateni care ii privesc cu dispret pe copiii strazii, fiind revoltati din pricina faptului ca Occidentul ne critica, ne "strica imaginea". Prefer sa nu spun aici adevarul si nici ceea ce cred cu privire la categoria respectiva. Din ea fac parte oameni pe care ii intalnesc zilnic si cred ca merita sa ii ajutam sa treaca peste handicapul lor etic si intelectual. Prin urmare, ar trebui sa le pese de copiii strazii si de romi, din motive absolut pragmatice. Pentru ca tot ceea ce merge prost in tara noastra se rasfrange pana la urma asupra noastra, a tuturor. O societate care accepta ca o categorie de copii, indiferent care, sa cerseasca si sa se drogheze pe strazi, fara a face nimic pentru a-i ajuta, este bolnava si s-ar putea sa nu mai poata fi salvata. La fel, o societate care accepta ca in mijlocul ei sa traiasca largi grupuri, cu un statut de cetateni de rangul al doilea, nu are sanse pe veci sa fie una cu adevarat democratica si libera. In concluzie, imbunatatirea situatiei romilor (ca si a oricarui grup particular din tara noastra) nu ar trebui sa fie doar preocuparea Guvernului, ci a societatii in intregul ei. Daca membrii respectivei societati nu inteleg aceste principii elementare, ei sunt lipsiti atat de spirit moral, cat si de simt practic.
Cand stai de vorba cu rasistii, ei iti explica de ce sunt vinovati negrii, sau evreii sau romii. Chiar cand folosesc exemple din viata reala, ei nu isi dau seama ca se refera doar la efectele unei situatii de inegalitate si discriminare. Ei vor refuza sa vada cauzele si remediile. Dupa cum observa un mare ziarist american, Robert Kaplan, in vizita prin Romania, in momentul in care s-a trezit in mijlocul unui grup zgomotos de romi, acestia se comportau exact precum ii arata "stigmatele" si "prejudecatile". El dorea sa spuna ca adesea romii nu sunt straini de imaginea pe care nonromii ("gagiii", cum li se spune, cu o expresie pe care, daca cei desemnati o accepta fara tresarire, atunci au si ei o problema morala) o au despre ei. Cum nici romanii nu sunt straini de imaginea pe care o au occidentalii despre ei. Pentru ca efortul social de a-i ajuta sa aiba efecte notabile, trebuie ca romii insisi sa depuna mari eforturi de a iesi din situatiile de care se plang.
Procesul de saracire prin care trece o parte a societatii dauneaza moralitatii individuale si colective. Ca sa ajungem in situatia de a ne pasa de cei din jur, indiferent ce sunt, ar trebui sa ne rezolvam propriile probleme. Iar cum unii dintre noi nu isi pot rezolva problemele personale sau de grup intr-un orizont previzibil de timp, se creeaza cercul vicios. Dificultatea unora de a intelege ca romii sunt concetatenii nostri vine de fapt din aceea ca nu inteleg despre ei insisi faptul ca sunt cetateni. Daca ar face-o, nu s-ar complace in starea lor de pasivitate cand ii afecteaza direct nedreptatea sociala, carentele democratiei, efectele coruptiei. Cand vor fi in stare sa ii forteze pe politicieni sa tina cont de ei, ca indivizi si ca grupuri, atunci vor fi in stare sa accepte ca toti ceilalti concetateni merita cel putin tot atata atentie si drepturi precum ei insisi.Dan Pavel