Sangele apa nu se face Cu o insistenta bine tintita, problema federalizarii Romaniei a devenit un refren. Dar melodia nu este noua! In anii interbelici era dezbatuta in orice sedinta a Partidului Comunist, care avea sarcina trasata de Moscova sa dezmembreze Romania in cinci republici rosii. Considerand "natiunea romana" o inventie a oligarhiei dambovitene, Pcr avea in vedere doar "regiunile istorice" si faptul ca, mai mult sau mai putin timp, acestea avusesera o existenta de sine statatoare. Momentul primei uniri sub Mihai Viteazul era sters cu totul, fusese ba un accident, ba o aventura. Inarmati "stiintific" la acest nivel, comunistii din Romania trebuia sa lupte pentru obtinerea "Autodeterminarii pana la desprindere" de Bucuresti. Contra acestei idei s-au ridicat toate guvernele interbelice romanesti. De altfel, acesta a fost motivul scoaterii in afara legii a Pcr si cauza extrem de slabei aderente a "proletariatului" roman la acest "partid": sangele apa nu se face!
In anii ocupatiei sovietice s-a reusit o bresa de scurta durata prin crearea Regiunii Mures Autonome Maghiare, iar la inceputul anilor 60 o divizare (a se citi "desfiintare") pe criterii asa-zis economice a Romaniei, ce a condus la aparitia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si la racirea evidenta a "prieteniei" cu marele stat imperialist de la Rasarit. Ma refer, cum se poate usor banui, la Planul Valev. Asadar, chiar si intr-o perioada atat de dificila pentru integritatea tarii (cat mai ramasese din ea dupa jaful teritorial din anii aliantei sovieto-naziste), cei care au condus destinele, indiferent de ideologie si de pretexte, au reusit sa-i mentina frontierele si, prin eliminarea acelui corp strain - Regiunea Autonoma Maghiara -, sa-i refaca omogenitatea national-teritoriala.
Dupa "anul revolutionar 1989" s-a atentat iarasi la integritatea tarii, atat factual - cererea Moscovei de a interveni "pentru pacificare" in decembrie 1989, si razmerita de la Targu-Mures -, cat si teoretic, in presa sau editorial. De data aceasta factorii de presiune sunt occidentalii: Uniunea Europeana, Banca Mondiala, Fmi, iar curelele de transmisie mai "civilizate". Insa asa cum se pune problema federalizarii Romaniei, pretextele etnice si economice, totul seamana izbitor cu teoria Kominternului de desfiintare a Romaniei interbelice, la care se adauga, precum un ornament, pretextul economic vanturat de Valev. Sa se fi exilat Kgb-ul la Strasbourg? Vorba cuiva: "imposibilul nu exista". Sunt si unele diferente fata de vechea linie: conditionarea acceptarii in Ue, de federalizare, si numirea in fruntea "regiunilor istorico-economice" a cate unui guvernator. Cum nu este vorba de guvernatorul Bancii Nationale, se intelege ca dupa o perioada de acomodare, guvernatorul Olteniei sau al Maramuresului va tanji dupa suveranitate si-si va constitui un guvern, cu toata opozitia mimata a Centrului. Apoi, mimandu-se un razboi civil (ca in decembrie 1989), guvernatorul respectiv va obtine pentru "tara" lui si independenta, iar in caz ca proiectul de constituire a Statelor Unite ale Romaniei nu va fi viabil, problema va fi dezbatuta la Strasbourg si va fi rezolvata simplu, pe linia Huntington. "Tarile" candva austro-maghiare vor "intra" in Europa, celelalte in Csi sau chiar in Federatia Rusa. Ceea ce mira nu sunt aceste conditii, aceste planuri: care nu sunt de ieri, de alaltaieri; mira, ba mai mult, ingrozeste, atitudinea Guvernului Romaniei, pe care, cu tot efortul intelectual, nu reusesc s-o calific. Este inadmisibil ca un guvern a carui sarcina primordiala este apararea interesului national sa se faca ecoul ideilor emise de marionetele dusmanilor seculari ai natiunii romane.Emanuel Badescu