Sarbatoare La cateva luni dupa inceperea anului, mereu cu mare intarziere, statisticienii isi publica informatiile adunate de-a lungul anului trecut. Publicarea acestor informatii coincide, mai mereu, poate involuntar sau poate in mod simbolic, cu perioada dinaintea Pastelui. O intamplare, veti spune... Cu toate acestea, cifrele si graficele sunt un bun rezumat, auster si fara ornamente, al vietii romanului de zi cu zi. Afli, de pilda, ca romanii mananca in medie mai putin. Ca sunt tot mai putini. Ca se casatoresc mai putin, ca se nasc, se distreaza, invata si economisesc mai putin. Conform datelor statistice, existenta noastra s-a imputinat si se petrece, in mare parte, la vanatoare de slujbe sau in fata televizorului. Le ramane politologilor sau sociologilor sa afle de ce. Cert este ca, sub povara greutatilor zilnice, omul obisnuit nu mai are chef si nici posibilitatea sa priveasca inainte, ci numai in jos.
Evenimentele de peste an ne fac sa uitam ca lucrurile care ne leaga sunt mai puternice decat cele care ne dezbina. Viata ne ofera multe si marunte motive de despartire. Toate par legitime. Una este realitatea vazuta de la geamul biroului, alta - cea vazuta de pe culoarele de la Fortele de munca. Una este realitatea din spitalele de rand, amenintate cu desfiintarea, alta - cea din clinicile protipendadei, cu saloane si aparatura de lux. Cel care s-a imbuibat cu credite de la Bancorex nu crede flamandului care isi primeste prima de supravietuitor la ghiseele de somaj. De multe ori, cei care conduc par sa aiba nevoie de translatori cand ies de capul lor pe strada. Ca sa evite socul de civilizatie, traverseaza orasul in masini izolate fonic. Geamul parbrizului desparte doua lumi si doua istorii. E o diferenta intre prezentul continuu si apasator in care traieste omul de rand si eternitatea functionarului de partid si de stat. Nu este o filosofie, ci o politica de privilegii pe care par s-o agreeze mai toti cei impinsi de vot sau de intamplare pe coama valului istoriei.
Exista insa momente in care omul obisnuit este, la randul sau, un privilegiat. Din fericire, aceste momente nu poate si nu trebuie sa le imparta cu cineva. Nu se impoziteaza, prin urmare nu trebuie declarate la Fisc. Pot fi impartasite, dar sunt de neimpartit. Daca pana in ajunul acestor zile, graficele statisticienilor graviteaza putin deasupra lui zero, in acele momente cifrele se ridica spre plus infinit. Putine lucruri sunt mai emotionante decat valul de lumina care se umfla si curge din biserici pe strazile oraselor si satelor in noaptea de Inviere. Acolo, unde curg, de obicei, torentele de nemultumire, se aduna o multime fericita. Putine miracole se mai petrec asa, in vazul lumii, ca imbratisarea pe care si-o dau oamenii de Paste sau de Craciun. Cele doua sarbatori crestine dau consistenta vietii multora dintre noi care, altminteri, ar ramane o cifra pierduta intre telenovela si statistica.
Semnificatia spirituala a acestor sarbatori face sa paleasca alte sensuri laice pe care le au, uneori, ocaziile solemne. Cu toate acestea, nu poti sa nu remarci ca o populatie care traieste mereu cu sufletul la gura isi gaseste resurse si energie sa se aseze in acele zile la o singura masa. Fara convocator si fara brigazi artistice de agitatie. Isi traieste fericirea fara sa pastreze de azi pe maine. Probabil ca statisticienii au cifre si grafice si pentru aceste momente atipice. Probabil ca ar putea rezuma multimea fericita in cateva cifre plasate in anexele anuarelor. Sau poate ca, la sfarsitul anului, aduna putina fericire de peste an cu valul negru de greutati. Media rezultata se incadreaza in parametrii cu care ne-am obisnuit. Intra in dimensiunile cosului zilnic de bucurii si tristeti, pregatit pentru noi la inceputul fiecarui an, prin Ordonanta de Guvern.N.C. Munteanu