Demisie in bloc la Rosia Montana Dupa stirea de senzatie privind demiterea lui Frank Timis de la conducerea Companiei canadiene "Gabriel Resources", o alta veste de la Rosia Montana ne-a surprins zilele trecute: aproape intregul management al Companiei a demisionat! Practic, "Rosia Montana Gold Corporation" a fost decapitata. Adusi in vara trecuta cu surle si trambite ca "experti internationali cu o mare experienta in minerit" (fapt necontestat de nimeni), domnii Robin J. Hickson, presedinte si responsabil principal de operatiune; Andrew Kaczmarek, vicepresedinte si manager general; Bruce Marsh, vicepresedinte; Mark Steyn, vicepresedinte - au demisionat la sfarsitul lunii martie, intr-o discretie relativa. Intrebat despre motivele demisiei sale, d-l Steyn a spus: "Proiectul este o mare provocare si vreau sa petrec mai mult timp cu copiii mei". Si d-l Marsh a confirmat decizia sa, anuntand ca toti patru vor mai ramane in functii doar o scurta perioada de tranzitie, dupa care nu vor mai avea nimic de a face cu "Gabriel Resources".
Pe de alta parte, un amanunt deloc secundar vine sa arunce o lumina cruda asupra unora dintre managerii Companiei din Rosia Montana (demisionari sau nu): respectivii domni au venit in Apuseni din Indonezia, unde au lucrat pentru Compania "Freeport" - o adevarata catastrofa ecologica si culturala a continentului asiatic. "Experienta" domniilor lor in materie de minerit este relevanta, daca citim presa anilor 90. La fel ca la Rosia Montana, si in Indonezia s-au promis "locuri de munca", mare "grija pentru protectia mediului", "despagubiri grase pentru stramutati", laboratoare moderne pentru monitorizarea proceselor de flotatie cu cianuri etc. In realitate, Compania "Freeport", urmand modelul majoritatii companiilor aurifere din lume, "s-a concentrat numai asupra aspectelor tehnice, avand grija numai de propriul interes" ("Asian Wall Street Journal", 25 iulie 1991). Asa cum, pe meleagurile noastre, directorul Dumitrascu de la Rosia Montana s-a jurat ca din apa iazului cu reziduuri de la Corna vor putea sa bea si caprioarele, deoarece "concentratia de cianura nu va fi mai mare decat intr-o ceasca de cafea", si directorul executiv al Companiei indoneziene a luat peste picior ingrijorarea organizatiilor neguvernamentale cu privire la vandalismul ecologic al "Freeport", afirmand: "Este ca si cand as face eu pipi in Marea Arafura" (Agentia de stiri Antara, 26.03.03). Asa cum era de asteptat, optimismul initial al directorilor de la "Freeport" nu isi gaseste echivalentul in realitate, dupa cum se va intampla si cu promisiunile de azi ale celor de la Rosia Montana. Recent, ministrul Mediului din Indonezia, Nabiel Makarim, a afirmat: "Poluarea a atins un nivel alarmant si creste zi de zi. I-am spus presedintelui Republicii: <<Daca nu vrem sa ajungem la efecte si mai dezastruoase, trebuie sa inchidem aceasta exploatare>>" (Antara). D-l Petru Lificiu, ministrul nostru "cu sufletu-n trei invelisuri", ar trebui sa-i scrie lui Nabiel Makarim, ca sa afle, cat nu e prea tarziu, cum pot fi evitate greselile altora. Asadar, preluand o mostenire grea de la dictatorul Suharto (cel care a incheiat contractul de exploatare cu "Freeport"), guvernul actual al Indoneziei este sufocat de neputinta si nu stie cum s-ar putea rezolva catastrofa la crearea careia au contribuit si unii dintre managerii de azi de la Rosia Montana. Spre exemplu, d-l Bruce Marsh a lucrat noua ani la "Freeport", in timp ce managerul de tara Gary Oconnor, responsabil cu explorarile, stabilit la Deva, a lucrat zece ani tot in domeniul explorarilor. Veteranul veteranilor de la "Freeport" este d-l Ronald Grossman, actualmente membru in Consiliul de Administratie al Companiei "Gabriel Resources". In fine, d-l Mark Steyn, demisionarul nostalgic dupa o viata linistita alaturi de familie, a contribuit la stramutarile fortate din Ghana. Demisionari sau nu, domnii directori de la "Gold" nu au, dupa toate aparentele, constiinta prea curata. Comentand surprinzatoarea lor decizie, Eugen David, presedintele Asociatiei "Alburnus Maior", a spus: "Aceste demisii in bloc sunt inca o lovitura pentru reputatia profesionala a Companiei canadiene. In mod cert, este inutil ca o alta echipa manageriala sa vina la Rosia Montana, incercand din nou sa ne faca sa plecam. Suntem moti, avem radacini aici si nu vom pleca!".Ion Longin Popescu