Calendar Popular
Prin Bihor si Maramures, de Pasti</b><b>- Pe ici pe colo, mai exista cate un sat romanesc unde taina sarbatorii sublime a Pastilor se pastreaza. Legati sufleteste de locul nasterii lor, doi interpreti populari, unul de pe Crisuri, altul din Maramures, evoca infiorata asteptare a Invierii -</b><b>Cornel Borza
"Si prescura bogatului si cea a saracului se transforma in Pasti" In Borsa Bihorului, asezare atestata de pe la 1240, se vorbeste intr-o limba romana la fel de veche ca satul. Tot de atunci dateaza si cantecele, minunatele melodii bihorene, care au in Cornel Borza un interpret neintrecut. Spre deosebire de alti cantareti populari, mutati de tot la oras, legatura cu lumea satului e cat se poate de vie in cazul sau.
"S-o lam cu inceputul. Cand apar primii martisori prin paduri, ii samn c-o vinit primavara. Satenii din Borse ii pun pa masa si in oblaci (ferestre), ca sa invioreze aerul si s-aduca vestea ca gata, iarna s-o dus. Lumea iese prin curti si livezi, curata pomii si-i fumegaieste, ca sa lege rod bun. Asta-i in martie, cand incepe si Postul Mare. La jumatatea lunii vine apoi Santoader, cand fetele culeg flori da corn si frunza de iedera si-si spala parul cu ele sa se faca frumos si lucios ca matasa. Sa fac colii (colive), sa duc la biserica, iar o parte sa da la animale, ca sa fie frumoase si sanatoase. De Florii sa culeg lastari de salcie, cari sa duc acasa si sa pun la ferestre pe dinafara. Nu sa baga in casa, ca sa nu ia norocul pasarilor de curte. De Sangiorgi (Sf. Gheorghe), sa aduc crengi de rug (maces), cari sa pun la oblaci si la usile casilor, deasupra intrarii grajdurilor si la cotete, ca sa opreasca strajile (strigoii) si sa nu duca laptele da la vaci. Si pruncii mici striga asa: . Tot la Sangiorgi sa aduce brazde da pamant cu iarba si sa pun panga pragul casii, ca sa opreasca raul sa intre.
Saptamana Mare, cum ii spunem noi, sau Saptamana Neagra, cum ii spuneau bunicii si parintii nostri, gaseste pe toata lumea ocupata: toti se pregatesc sa intampine marea zi a Invierii Domnului. Lune, marte si miercure, se face curatenie generala in casa, in curte si in acareturi. Sa spala toate hainele din casa, adica lucrurile - stergurile, fetele de masa, lipideauale (cuverturile de pat), se scot dricarurile (perne de puf) afara la aerisit, se varuiesc peretii. Sa face curatenie si in grajdul animalelor, se varuieste inauntru. In Saptamana Mare, oamenii poarta haine de doliu, iar casa o imbraca tot in negru si albastru inchis. Stergurile se schimba in ziua de Inviere cu cele albe si femeile isi schimba portul.
In Joia Mare, oamenii marg la biserica sa sa spovedeasca si sa sa cuminice. Acum, se impartaseste toata lumea, tineri si batrani, dar cand traia parintele batran, acesta nu impartasea decat pe cei varstnici, ca batranii au d-a murire si tin postul cu sfintenie, ca se tem de Judecata de Apoi. Unii tineau post negru, din Joia Mare pana in duminica Pastelui. Tot in Joia Mare, la noi, spre deosebire de alte parti, nu se da prescura acasa, ci se opreste de la toata lumea, caci din ea se pregatesc pastile. Asta zic eu ca e extraordinar, pentru ca si prescura bogatului, si cea a saracului, se transforma in pasti si toti o iau in ziua Invierii, fara deosebire. Seara, se duce lumea la priveghi, la denie, toti in haine de doliu, cum am zas, adica facute din panza alba si cusute cu negru. In Vinerea Mare, se tine post negru si nu lucra nime nimic, nici macar clopotele nu se trag. Daca trebuie vreun mort ingropat, se-ngroapa numai cu bataie de toaca. De cand se slujeste Punerea in Mormant si pana in ziua Invierii, nu se trag clopotele. In fiecare casa, sambata se vapsesc ouale, se pregateste mielul si se fac cozonacii. Tin minte ca de mititei ne scula mama, in ziua aceasta, pe mine si pe fratele meu, de la 3:00 - 4:00 dimineata, ca ea sa framante cozonacii si noi sa tinem de dobzala (covata), de-o parte si de alta. Mama tot framanta aluatul si-l batea cu mainile si noi picam de somn si mereu o intrebam: . Si ea (fie iertata), ne spunea: . Si noi tot ne intindeam gaturile si ne usturau ochii uitandu-ne tinta la grinda, dar ea nu asuda defel. Ca mama framanta aluatul si apoi il lasa sa mai dospeasca si iar il lua la framantat si tot asa, de cateva ori.
La miezul noptii, lumea porneste in liniste spre biserica, pe drum se vorbeste in soapta, iar la slujba toata lumea sta cu mare evlavie. Biserica noastra ii facuta de la 1624, a fost renovata si inca se slujeste in ea. Dupa ce iau lumina, oamenii merg in cimitir la capataiul mortilor familiei si aprind si acolo lumanari, ca si cei trecuti dincolo sa stie ca a venit Invierea Domnului. Lor li se da de pomana si in ziua de Inviere, dar si peste o saptamana, cand e Pastele Mortilor. De aceea, culoarea cu care s-au vapsit ouale de Pasti nu se arunca, ci se pastreaza o saptamana, cand se rosesc din nou oua, se duc la biserica, se slujesc si apoi se duc afara, la morminte, si se dau de sufletele celor dusi.
Copiii abia asteapta sa vina de la slujba de Pasti, ca dorm o ora, doua, si se scoala sa mearga prin vecini, sa vesteasca Invierea si sa primeasca oua rosii si banuti. Baietii merg intai, in zori, si apoi fetitele, dupa ceasurile zece, unsprezece. Ca asa e credinta, in ziua de Pasti trebuie sa-ti intre intai in casa un baiat, ca sa ai spor si bogatie, ca daca-ti intra o fata, ti-aduce saracie si ghinion.
</b><b>Postul Soarelui La masa de Pasti, la amiaza, se aduna cei ai casei, se mananca miel si cozonac si se petrece in liniste, fara muzica si galagie. Batranii ies apoi la portile caselor si vorbesc, povestesc, si-aduc aminte din vremea lor. Nu se fac vizite in sat, la alte familii. Se fac a doua si a treia zi de Pasti, cand se organizeaza si hora satului sau higheghe, cum se zice la noi. Se angajeaza lautari, si acolo, in mijlocul satului, se aduna toti, tineri si batrani, si petrec.
Pe vremuri, la noi tineau batranii Postul Soarelui. E un obicei din timpuri stravechi, si postul acesta se tinea sapte duminici la rand, incepand din duminica Invierii pana la Rusalii. Se tinea post negru de sambata, de cand asfintea Soarele, si pana luni dimineata, cand rasarea, iar duminica, la amiaza, cand soarele era mai puternic, batranii se puneau in genunchi, in curte, si se rugau la Dumnezeu si la soare, pentru bunastarea caselor lor si a familiilor lor: .
Tot un obicei din vechime este Ruga pentru ploaie. Se face dupa Pasti, aproape de Rusalii, cand vremea e secetoasa si holda de grau are nevoie de ploaie. Nu s-a mai facut demult, dar povestesc batranii ca se adunau sapte feciori (cate zilele saptamanii), in fata bisericii, fiecare cu cate un snop de spice in mana. Mergeau in cimitir si scoteau doar cu mainile goale cea mai veche cruce. (La noi, sunt crucile frumos pictate, asemanatoare celor de la Sapanta.) O luau pe brate si mergeau insotiti de preot si de tot alaiul satului la Valea Chijicului, o apa curgatoare pe langa satul nostru. Puneau crucea sa pluteasca pe apa si preotul citea de dezlegarea ploii. Dupa aceea, toata lumea arunca cu spice si cu flori peste crucea din apa, rugandu-se sa aduca ploaie si sa fie holdele bogate. La terminarea slujbei, cei sapte feciori scoteau crucea din apa si o duceau la loc, in cimitir.
Ase isi petrec bihorenii de Pasti! Sa vina si la voi sarbatoarea Invierii Domnului, cu bucurie si sanatate si cu belsug pe masa. Hristos a inviat!"
Nicolae Sabau
"Pace sufleteasca si incredere in vremuri mai bune" "Eu am ramas acasa, in sat, si am vegheat si ca primar, si ca pastrator al traditiei, sa nu se strice prea tare randuielile stramosesti. Se apropie Sfintele Pasti si oamenii s-au pregatit inca de la inceputul Postului Mare, curatindu-se trupeste si sufleteste, cerandu-si iertare unii altora. In Joia Mare, dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii fac cate un foc mare in semn de jertfa, pentru iertarea pacatelor. Focul se face din ceea ce se strange dupa ce se face curatenie in curte, prin acareturi, dupa ce se curata pomii din livezi. Apoi merg la biserica pentru Liturghie, dupa care seara, preotul tine in biserica cele 12 evanghelii. Din Joi Mari nu se mai trag clopotele la biserica, ci se bate toaca pana in noaptea de Inviere, la ora 24:00, cand incepe slujba. Tot in Joi Mari se taie mielul, ca semn al jertfei Mantuitorului, si se pregatesc bucatele ce vor umple mesele si cosercile satenilor din Cicarlau. Traditionalele oua rosii se vopsesc acum in ciorap de nailon, cu frunze de laba gastii si trifoi sau coada-soricelului, dar inainte se vopseau cu culori obtinute natural, din plante. Se fac cozonacii si pasca cu branza si oua. In Vinerea Mare, cei care doresc si pot ajuneaza toata ziua, iar seara, toata lumea se aduna la biserica, unde are loc Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos. Sambata noaptea, la ora 24:00, toata suflarea participa la slujba de Inviere. Dimineata, la 8:00, este Liturghia si sfintirea pastilor. Credinciosii aduc la biserica in coserci mari bucatele pentru masa de Pasti: sunca, pasca, miel, oua vopsite, carnati, branza si o sticla de vin. Dupa servirea mesei, satul este linistit, deoarece este o zi dedicata familiei si odihnei, pana la ora 16:00, cand se duc din nou la biserica, unde are loc Vecernia mare. In ziua de Pasti, lumea era foarte evlavioasa pe vremea mea, acum am vazut ca tinerii mai merg sa se mai la discoteca. A doua si a treia zi de Pasti, baietii merg pe la fete, sa le stropeasca cu parfum, si odinioara se facea hora-n sat, baluri sau jocuri la sura. Anul acesta voi petrece sarbatoarea Invierii in satul meu, gandindu-ma in primul rand la cei nevoiasi, la care voi merge sa le duc cate un pachet cu bucate traditionale, ca sa simta si ei ca e sarbatoare. Am patru sate ce tin de comuna noastra, peste care sunt primar, si in doua din ele am oameni foarte saraci - sunt ramasi fara lucru, sunt vaduve si oameni bolnavi si eu ma duc personal la ei, sa le duc cate ceva. Cat despre mine, cea mai mare bucurie anul acesta, de Pasti, am avut-o putin inainte de Saptamana Mare, cand am fost chemat la Ministerul Culturii, si presedintele Romaniei ne-a oferit, mie si altor colegi de cantec, Crucea Nationala , pentru merite artistice exceptionale. Alaturi de medalie, vom primi si o indemnizatie echivalenta cu trei salarii minime pe economie. Inseamna ceva pentru noi, dupa cariere indelungate, de 40-50 de ani.
Tuturor, sarbatoarea Invierii Domnului sa va aduca pace sufleteasca, incredere in vremuri mai bune, sanatate si bucurii! Hristos a inviat!"Corina Pavel