In cinstea Sfintelor Pasti"A batut la usa ta cineva!
Hai, deschide, nu mai sta!"
Sfintele Pasti se intalnesc in leaganul vesniciei care e satul, cu primavara. Zana buna se plimba noaptea, presarand flori prin toate gradinile, sub coroanele negre ale tuturor pomilor, fara nici o partinire si fara nici o plata. Spume albe de ghiocei, mari de branduse mov, catifelate, toporasi albastri ca cerul, viorele azurii, galbene si lacuite flori de piciorul-cocosului aduc in fiecare zi o noua bucurie, o noua promisiune de viata, o noua speranta. Cantecul pasarilor picura in aer silabe sfinte din cer.
Invierea Mantuitorului le intareste si le certifica pe toate acestea ca daruri eterne pentru toti pamantenii. Oamenii au grija sa se purifice, sa-si primeneasca sufletul si trupul prin post, rugaciune, mila si milostenie, prin pomenirea celor morti, ca sa intampine cum se cuvine marea sarbatoare a triumfului vietii. Impartasania este obligatorie. Capul familiei spune: "Cine nu se spovedeste nu va manca pasca slujita in casa mea" si toti ai casei ii urmeaza exemplul, spovedindu-se. Pentru a putea merge la spovada, fiecare trebuie sa-si ierte dusmanii renuntand la orgoliu, asa cum Iisus i-a iertat pe cei care L-au rastignit, rugandu-L pe Dumnezeu-Tatal: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac" si precum ne-a lasat ca sarcina permanenta in rugaciunea Tatal Nostru: "...si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Acolo unde este orgoliu nu este dragoste, iar cel care nu iarta zice Tatal Nostru in desert.
Sambetele mortilor - Masa mosilor
Inaintea Sfintelor Pasti sunt opt saptamani de post. Postul Mare este un post de durere (sufleteasca) pentru moartea lui Iisus, dar si pentru moartea oamenilor. In sambata dinaintea Saptamanii albe incep sambetele mortilor, cu un parastas la biserica. Fiecare femeie duce un colac, o sticla de vin si o lumanare. Pe gatul sticlei se pune colacul, in colac lumanarea aprinsa si toate paosele se pun pe o masa. Preotul face o slujba pentru toti. Dupa rugaciuni se asterne "masa mosilor" in fata bisericii. Exista o masa lunga din lemn, anume pentru "mosi", care in timpul anului sta cu fata lipita de peretele sudic al bisericii, la o inaltime de un metru si ceva, cu picioarele in afara. In alte parti, masa mosilor este din douasprezece stane de piatra si se afla pe partea dinspre asfintit a bisericii, ca o masa a tacerii.
Pe masa mosilor, fiecare femeie pune mancarurile si bautura aduse, aceasta masa de pomana facandu-se cu feluri de dulce, pentru ca se tine inaintea inceperii postului si Lasatului sec de carne. Mancarea si bautura sunt de sufletul mortilor. Le mananca oamenii, impreuna cu preotul, cu slujitorii bisericii, cu saracii si cu toti cei care trec prin cimitir.
Slujba religioasa se face pentru toti si pentru toate, adica pentru toti mortii lumii, pentru ideea de moarte. Cu numele sunt pomeniti mortii scrisi pe liste de catre femeile care "fac la biserica". Pe acestia, preotul ii va pomeni in fiecare sambata pana la sfarsit, in sambata de dinaintea Duminicii Floriilor, cand se face al doilea parastas, cel de incheiere, de data aceasta cu mancaruri de post. Mai demult, la parastasul de inceput se dadea preotului o farfurie plina de faina (substituind painea rituala) si sapte, cinci ori trei oua puse pe faina. Parastasul de la sfarsit se refera strict la mortii fiecarei familii. Sambetele sunt sapte. A opta este Sambata de Pasti, a lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, mort.
In Saptamana Mare, mormintele sunt curatate, presarate cu pamant negru, in care se rasadesc flori. La Inviere, pe fiecare mormant se pun lumanari aprinse, ce vor arde toata noaptea. Prin Iisus inviat, cei vii si cei morti stau alaturi la marea sarbatorire a invingerii mortii prin moarte si a sfaramarii portilor iadului. Moartea si viata se tin de mana ca intr-o moneda cu doua fete. Ca lumea aceasta si lumea de Dincolo sunt una, ne-o spune oul. Poate de aceea in Joi Mari se dau oua albe nefierte in mniatu (numele) mortilor. Copiii si oamenii saraci umbla dupa ele din casa in casa, ca intr-un fel de colindat de primavara.
Murind si inviind, Fiul lui Dumnezeu este intruchiparea vietii fara de moarte, a vietii eterne, a sufletului nemuritor, lumina lumii. In graiul maramuresean, cuvantul "lumina" inseamna si lumanare.
De la Mihai Olos am auzit ca ultimele cuvinte ale lui Mircea Eliade au fost: "Viata este un camuflaj de semne, moartea un semn de lumina".
Sfantul Maslu si Calea Crucii
In toata perioada postului, este o atmosfera efervescenta de rugaciuni si slujbe de seara. In fiecare vineri seara se face Sfantul Maslu, unde se citesc cele sapte evanghelii. Anul acesta s-au reunit preotii din zece sate, oficiind aceasta mare slujba de curatire si vindecare, in fiecare sat pe rand. Multi credinciosi au participat peste tot, mergand pe jos, cu masina ori in carute. In satul meu, in Desesti, s-a oficiat de doua ori. A doua oara slujba s-a tinut afara, biserica devenind neincapatoare, de parca s-ar fi sculat si mortii ca sa se roage alaturi de cei vii.
Femeile evlavioase din satele Maramuresului se roaga tot postul in serile de miercuri, vineri si duminica, facand Calea Crucii in casa cate unei vaduve. Este vorba despre patimirile printre oameni ale lui Dumnezeu-Omul. La aceasta rugaciune participa toate varstele: copii de la sapte ani in sus, tinere, femei maritate, batrane. Grupurile numara de la doua persoane pana la treizeci si opt - patruzeci, intarzierea nefiind permisa. Toata lumea soseste cu cinci-zece minute mai devreme. In Desesti sunt mai multe locuri in care se face: in Susani, in capatul satului (estic), la Anuta Baiasului. (Imi cer iertare daca am omis vreun loc.) In centru, Calea Crucii se face in casa curata ca un pahar a vaduvei Ileana Biraitii de 85 de ani, dar foarte tanara, care locuieste impreuna cu vaduva Palaguta Mariucasului - nepoata. Grupul este format din zece vaduve, patrusprezece copii si patrusprezece femei maritate. Seara de seara, numarul se apropie de treizeci de persoane. Conducatoarea este Viorica Pop, prima cantareata din corul bisericii. Toata lumea ingenuncheaza. Se face semnul sfintei cruci si Viorica citeste rugaciunea de inceput: "Dumnezeule vesnic, Stapanul lumii, Parintele neamului omenesc, primeste aceasta rugaciune ce o fac in numele Fiului Tau Iisus Hristos, amintindu-mi dureroasele Lui patimi si moartea pe cruce. Iti ofer sfintele Lui patimi ca ispasire pentru pacatele mele. Ajuta-ma sa traiesc o viata curata pana la sfarsit, iar dupa moarte, primeste sufletul meu acolo unde nu este intristare, suspinare si durere, ci bucurie vesnica. Amin". Urmeaza cele patrusprezece stari (patimi), precedate de cate doua strofe cantate si urmate de Tatal Nostru si Nascatoarea de Dumnezeu. Fiecare stare este citita de cate o fetita sau de catre o femeie. Amintesc denumirea celor patrusprezece stari pentru ca cititorii sa participe astfel si ei la Calea Crucii, la rememorarea Drumului Golgotei.
1. Iisus este judecat la moarte. 2. Iisus primeste crucea pe umeri. 3. Iisus cade sub greutatea crucii. 4. Iisus, purtandu-si crucea, se intalneste cu Preasfanta Sa Mama. 5. Simion Cireneul ajuta lui Iisus sa duca crucea. 6. Veronica sterge cu marama fata lui Iisus. Domnul, ca recunostinta, isi lasa fata intiparita pe panza. 7. Iisus cade a doua oara cu crucea. 8. Iisus mangaie femeile miloase. 9. Iisus cade a treia oara cu crucea. 10. Iisus e dezbracat de hainele Sale. 11. Iisus este pironit pe cruce. 12. Iisus moare pe cruce. 13. Iisus este luat de pe cruce. 14. Iisus este inmormantat. Dupa cele 14 Tatal Nostru si 14 Nascatoare de Dumnezeu, urmeaza rugaciunea de incheiere: "O, preamilostive si blande Iisuse, care prin cumplitele Tale chinuri si moarte pe cruce ne-ai mantuit de osanda si chinurile cele vesnice ale iadului, Iti oferim aceasta Cale a Crucii, pe care am savarsit-o intru amintirea sfintelor Tale patimi, pentru sfanta noastra Maica Biserica, pentru unirea Bisericilor, pentru increstinarea paganilor si intoarcerea pacatosilor, pentru pacea lumii si pentru sufletele din purgator, pentru mine, pacatosul si nevrednicul, si pentru toti aceia pe care vreau sa-i cuprind in aceasta rugaciune. Da-mi, preabune Iisuse, darul ca sa-mi indrept viata si sa raman statornic in bine si in sfanta mea credinta pana la moarte." (...)
Rugaciunea Nascatoarei de Dumnezeu este spusa de fiecare data de aceeasi vaduva: Maria Moasii. Dupa rugaciunea de incheiere, se mai spun de trei ori Tatal Nostru si Nascatoarea. Apoi se sta pe scaune si se canta una sau doua cantari despre Iisus.
In Saptamana Mare se merge la Denii. Unii dintre cei care tin tot postul nu mai mananca nimic din Joi Mari (dupa cele 12 evanghelii) pana ce vor manca pasca si ou rosu sfintit, ciocnind si spunand: "Hristos a inviat!".Parasca Fat
A batut la usa ta cineva
A batut la usa ta cineva
Hai, deschide, nu mai sta!
In tacerea negrei nopti sta un om si plange.
Fata Lui e numai rani, pieptul numai sange.Eu sunt robul ce slujesc tuturor
Un om al durerilor
Nimeni plata nu mi-a dat, numai rani
Si lovituri pieptul mi-l umplura.Eu sunt painea ce s-a frant lumii-ntregi!
Si sunt vinul noii legi.
N-am venit sa plang in drum rani usturatoare,
Plang pe cei ce-si pierd acum ultima chemare.A batut la usa ta cineva
Hai, deschide, nu mai sta!
Nu-L lasa sa plece trist; poate niciodata
Mana Lui la usa ta n-are sa mai bata.Cine esti, strain pribeag, cine esti?
De-al cui dor Tu pribegesti?
Pentru cine ai rabdat bice fara numar?
Ce povara Ti-a lasat rana de pe umar?