"Se pare ca doamna profesoara a chiulit de la ore"</b><b>(Pe marginea textului "Pe noi, cei simpli,
ne-a intrebat cineva?", F. As nr. 559) Draga "Formula As",
Va scriu in legatura cu scrisoarea doamnei profesoare Corina Dumitru din Bucuresti. Nu credeam ca la mai bine de un deceniu de la Revolutie, un intelectual se poate exprima inca in urmatorii termeni: "dovedeste o surprinzatoare lipsa de angajament si de responsabilitate din partea dvs., care ati fost singura institutie de mobilizare civica". Pentru un moment, am crezut ca am deschis revista "Cutezatorii". Doamna profesoara sustine ca a frecventat cu asiduitate cursurile de istorie, desi nu s-ar zice. Se pare ca a chiulit la orele in care se vorbea de razboiul de independenta al americanilor, de razboiul de secesiune, dar mai ales de la ora de istorie in care s-a vorbit de rolul jucat de americani in eliberarea de sub nazisti a Europei, de reconstruirea Europei cu ajutor american, prin planul Marshall. Poate ca doamna profesoara nu a auzit de debarcarea din Normandia, de zecile de mii de vieti jertfite de tinerii americani pentru o cauza care nu era a lor. Stie ca soldatii americani au deschis portile lagarelor naziste, ca au ramas inmarmuriti in fata tragediei, ororii, a conditiilor groaznice in care au gasit prizonierii? Ca au obligat sotiile oficialilor nemti sa-i ajute sa ingroape sau sa dea primul ajutor supravietuitorilor, pentru a vedea astfel ceea ce au facut sotii lor? Eu traiesc in Italia si aud des italieni care multumesc americanilor. Ma intreb... daca America n-ar fi actionat, cum ar fi aratat Europa occidentala astazi? Doamna profesoara stie ca Romania a declarat razboi Sua? Si ca America a raspuns abia dupa sase luni? In ceea ce priveste spiritul de discernamant al Frantei si al Romaniei: sunt atat de diferite cele doua istorii, incat este greu sa asezi una alaturi de alta. Franta a fost o democratie stabila, in care cetatenii se puteau exprima, puteau trai asa cum doreau. Francezii manifesteaza pentru pace pentru ca nu stiu cum este sa traiesti sub o dictatura. Romanii (poate) nu manifesteaza - nu din lipsa de spirit civic sau de discernamant, sau pentru ca nu iubesc pacea, ci pentru ca sunt contra lui Saddam, contra unei dictaturi care seamana prea mult cu cea pe care am trait-o noi. Aceeasi durata in timp. Doamna profesoara a uitat prea repede sangele varsat la revolutie. Diferenta intre poporul irakian si noi este ca, din pacate, nu au venit americanii sau francezii sa ne ajute. Si daca au fost atatea mii de morti este nu pentru ca au venit strainii sa impuste, ci pentru ca unii dintre noi, ale caror fete nu le-am vazut niciodata sau poate ca le-am vazut, dar nu le-am recunoscut, au facut ceea ce au facut. Miile de cruci din Cimitirul eroilor sunt marturie. Poate ca nu v-as fi scris daca tonul doamnei profesoare nu m-ar fi deranjat atat de mult. In fraze ca: "Solidaritatea musulmanilor este exemplara - asa cum niciodata crestinismul n-a avut in evolutia lui". Cum poate dumneaei sa spuna aceste lucruri, intr-un mod atat de categoric? Pentru circa zece ani, Iranul a luptat contra Irakului, apoi Irakul a invadat Kuweitul s.a.m.d. Cu sinceritate va spun ca sunt ingrijorata pentru elevii sai. Ca profesoara, are posibilitatea sa spuna elevilor ceea ce gandeste in mod personal, ceea ce nu mi se pare corect. Eu imi doresc ca acest razboi sa se termine, in asa fel ca poporul irakian sa aiba numai de castigat. Daca ar fi sa castige numai libertatea, deja ar fi de ajuns. Contrar doamnei profesoare, eu sunt multumita ca pastrati aceasta rezerva in ceea ce priveste razboiul. Eu va iubesc pentru ca in revista dvs. gasesc Pacea, linistea, ceea ce nu gasesc la altii. Nu stiu cum este in Romania, dar in Italia, toata ziua, pe toate canalele se fac talk-show-uri, pareri, discutii, acest razboi a devenit motiv de vorba si, mai mult, un spectacol. Eu prefer sa ma asez inaintea computerului si, pentru o ora, sa va citesc, lasand deoparte grijile. Pentru asta va iubesc. Daca incepeti sa faceti si dvs. ceea ce fac aproape toate ziarele, sa vorbiti in mod continuu de razboi, de omucideri, de furturi, "Formula As" si-ar pierde dulcea atmosfera de "Acasa", s-ar transforma intr-o publicatie haotica. Pastrati-va seninatatea!
Va salut, cu respect,Mirela Petrea - Italia