Tandreturi pentru femei, cu cei 4 corifei:</b><b>Alifantis, Andries, Vintila si Baniciu In ultima seara din martie, Circul din Bucuresti a fost plin de femei. Promisiunea de pe afis - "Tandreturi pentru femei, cu cei patru corifei" - a adunat doamne si domnisoare de toate varstele. Iar in locul dresorilor care pocnesc din bice, s-au aflat patru lei-paralei ai muzicii romanesti: Nicu Alifantis, Alexandru Andries, Mircea Vintila si Mircea Baniciu. Patru cat unul, unul cat patru. Doar ei si chitarele, prezentandu-se si invitandu-se gratios intre ei, schimband cu generozitate complimente si gingasii, gesturi de prietenie, ironii, replici scanteietoare si chiar cadouri (Andries, care uraste telefoanele, a primit unul... mobil, ca sa nu mai aiba liniste!!!...). Mai bine de doua ore de melodii vechi si adevarate, bune de uns ranile sufletesti, cantece pe care si noi, si mamele noastre le fredonam acum mai bine de doua decenii, sau pe care copiii nostri le descopera acum cu uimire: "Fat-Frumos", "Lordul John", "Hanul lui Manuc", "Camasa de noapte", "Esarfa in dar", "Tristeti provinciale", "Tamara", "E razboi, Ioane", "La Rovine", ca sa nu mai spunem de cantecele de dragoste ale lui Alifantis, pe versurile lui Nichita Stanescu - toate astea ne-au melancolizat si alcoolizat cu arome si cu parfumuri moi, de Bizant, esente tari si dulcege, izvorate din lautele, tamburinele, acordeoanele, flautele, shakerele, maracassele pe care tot Alifantis, "grecoteiul cu nas subtire" pentru muzica buna, le-a lovit, suflat, scuturat si ciupit, spre desfatarea publicului. Atmosfera a fost atat de inaltatoare, incat n-a lipsit decat o evolutie la trapez pentru ca cei patru magnifici sa zboare la cer. In ce le priveste pe doamne si domnisoare, te intrebai de unde au aparut asa de elegant imbracate, atat de tandru insotite, murmurand versurile cantecelor de mult stiute, fiecare chemandu-si, stoluri-stoluri, amintirile. Aplauze, ovatii, aplauze. Pastrator si pazitor cu strasnicie al sipetului cu tandreturi, Aurel Mitran, organizatorul spectacolului si "imblanzitorul" de corifei, pregateste deja un al treilea episod din seria de concerte "Tandreturi...". Concertul a fost inregistrat de Televiziunea Romania 1 si va fi difuzat... la o data ulterioara.
Acum, impresiile protagonistilor:
</b><b>Mircea Vintila
"De mult n-am mai avut o seara atat de minunata" "Abia dupa concertul acesta am simtit primavara, am adulmecat-o, a vibrat ceva in noi, corifei si spectatori laolalta. De mult n-am mai avut o seara atat de minunata. A fost un public care a venit special pentru acest spectacol si n-avea cum sa nu se simta bine, sa nu participe. Chiar daca la inceput pareau prea cuminti, spre final si-au dat drumul si au fost alaturi de noi si de atmosfera care s-a creat in timpul spectacolului. Ce ne leaga in aceasta formula? Avem stiluri diferite, dar suntem toti patru niste compozitori care au muncit de-a lungul anilor si care au realizari pe care lumea le-a tinut minte. Au fost piese pe care eu nu le-am mai cantat de 20 de ani si ati vazut ce frumos, ce impresionant a reactionat publicul: de la primele cuvinte au recunoscut "Fat-Frumos", scrisa impreuna cu Adrian Paunescu in 1974. Ideea lui Aurel Mitran a fost geniala - sa ne puna impreuna pe scena, pe noi, <<cei patru corifei>>, de-acum batrani si <<harsiti in rele>>. Am marsat la ideea lui pentru ca ni s-a parut spectaculoasa, interesanta si provocatoare. Noi cantam, fiecare, cu alte formule de acompaniament, cu diferiti muzicieni, foarte buni instrumentisti. A fost neasteptata pentru noi formula aceasta, piesele le-am adaptat si orchestrat special pentru acest spectacol. Este al doilea concert, dupa cel de anul trecut. Am tras cu ochiul in sala si am vazut ca tuturor le-a placut. Se pare ca femeile din Bucuresti s-au obisnuit cu tandreturile noastre."
Mircea Baniciu
"Parca s-a deschis cerul sub cupola Circului" "Lucrurile, in ce ne priveste pe noi, cei patru corifei, functioneaza foarte bine cand cantam impreuna. Ceea ce e destul de rar in muzica, pentru ca e greu sa pui laolalta pe scena oameni de acelasi calibru, cu orgolii la fel de inalte. Nu, n-am trecut peste ele, orgolii exista, dar sunt ascunse, sunt bine ascunse, de asta a avut grija <<imblanzitorul de corifei>>, Aurel Mitran. Publicul a fost super, acustica salii a fost extraordinara, desi ne-a cam fost teama pentru asta la inceput, dar am simtit apoi ca parca s-a deschis cerul sub cupola circului. Repetitiile au fost extraordinare, le-am inregistrat, cateva dintre ele, si mi-au ramas ca niste momente extraordinar de calde, chiar mai pline de energie decat spectacolul, care ne-a timorat. Am avut emotii stand, pentru prima data in aceasta formula, in fata a 1800 de spectatori. Cat despre colegii mei corifei, numai de bine! Sunt din ce in ce mai buni! Au progresat extraordinar si sunt foarte multumit de ei! (sic)"
</b><b>Nicu Alifantis
"Mai ales femeile au nevoie de multa, multa tandrete" "Cineva trebuia sa inceapa spectacolul, si acela am fost eu, de aceea a parut ca eu sunt amfitrionul intalnirii noastre pe scena. Mai ales ca am avut si tentative de a-i <<trage de ureche>> cand deveneau mai recalcitranti, cum s-a intamplat cu Andries, care avea un chef de vorba iesit din comun si pe care l-am redus la tacere facandu-i cadou, in plin spectacol, un telefon mobil. Ca tot se plangea peste tot, prin interviuri la ziare, ca nu are. Asa ca acum poate sa vorbeasca si, mai ales, sa comunice. Sa nu exageram cu gluma, sunt toti niste corifei extraordinar de talentati, de maturi, in plenitudinea fortelor. Ce ne-a adunat la un loc? Inconstienta si nebunia. Frumoasa nebunie! Ne-am simtit, realmente, foarte bine in seara aceasta impreuna si a fost un public minunat, care s-a manifestat foarte frumos. Da, primavara e pe cale sa vina. Suntem plini de tandreturi si mai avem rezerve si pentru un alt concert. Loviti de valuri de stres, oamenii, si mai ales femeile, carora le-am adresat cu precadere afisul concertului (<<Tandreturi pentru femei cu cei patru corifei>>), au nevoie de multa, multa tandrete."
</b><b>Alexandru Andries
"Sa canti impreuna cu niste vechi prieteni e minunat!" "Asta, cu telefonul, e mana lui Alifantis... S-a dus linistea mea, gata! El de capul lui a facut acest gest extraordinar de frumos, de altfel. Dar o sa ascund undeva telefonul acesta, pentru ca mi-ar fi imposibil sa traiesc raspunzand tot timpul la el. Am vazut eu cum iti schimba viata un telefon mobil. Sau, mai bine, o sa-l uit tot timpul acasa. Ei, dar noi suntem prieteni de foarte multa vreme, eu cu Alifantis, ca si cu ceilalti doi corifei, Mircea Baniciu si Mircea Vintila. Sa canti doar cu chitara, impreuna cu niste vechi prieteni, e minunat! Cu totii ne-am simtit grozav de bine pe scena si s-a vazut ca si publicul s-a simtit la fel. De fapt, daca lucrul acesta nu functioneaza - comunicarea dintre scena si public -, cei care sesizeaza primii sunt spectatorii si imediat isi afiseaza raceala. Or, publicul din seara aceasta a cantat cu noi si ne-am bucurat ca absolut toata lumea stia cantecele, chiar daca noi ne-am fi incurcat, stiau ei, ne scoteau din incurcatura. Nu stiu daca vom continua in formula aceasta, ceea ce s-a intamplat in seara asta a fost un eveniment unic, realizat de d-l Mitran, <<impresarele>> nostru, el a fost si cu ideea, si cu organizarea. Probabil ca <<Tandreturi 3>> va fi altfel, nu tot in formula aceasta, de patru corifei, pentru ca ne-am pierde farmecul daca ne-am repeta. Da, acum a venit primavara, bine ca nu mai trebuie sa port haina groasa si grea de iarna. Si, acum am si telefon! Nu stiu daca o sa fac un cantecel despre telefonul acesta, dar despre Alifantis in mod sigur voi face unul!"Corina Pavel
Fotografii de Iulian Ignat