Pur si simplu:Holograf</b><b>"Dragostea te urmareste ca umbra"</b><b>"Nici unul dintre noi n-ar fi reusit singur, asa cum am reusit in grup" - Dupa vreo 20 de ani de Holograf si dupa aproape 10 ani in actuala formula, trupa voastra nu prezinta fisuri. Cum ati reusit sa va pastrati unitatea si bucuria permanenta de a canta?
Edi Petrosel: Formatia asta n-a functionat niciodata pe principiul constrangerii, iar modificarile "de personal" au intervenit din motive obiective. Nimeni n-a fost dat afara. Mihai Pocorschi a parasit trupa in "85, pentru ca se imbolnavise de hepatita. Marti Popescu - Dumnezeu sa-l ierte! - voia sa fuga din tara si ne-a spus, in 1986: "Mai, eu trebuie sa plec, iar daca plec, va fac mult rau. Asa ca e mai bine sa ne despartim dinainte". Asa a venit Mugurel Vrabete. Apoi, in "89, Nutu Olteanu ne-a spus ca nici el nu mai suporta si ca vrea sa plece din tara. Si ni l-a adus pe Florin Ochescu, cu care a si lucrat mult ca sa-l introduca in "sistem". Mai tarziu, in Olanda - unde noi am cantat vreo trei ani la inceputul anilor "90 - Florin ne-a spus la randul lui ca nu se mai simte asa de tanar ca sa mearga inainte. Dan l-a propus pe Romeo Dediu, iar Florin s-a ocupat de el, i-a predat stafeta. Deci intre noi n-au existat conflicte majore, iar disensiunile cotidiene, inerente, s-au rezolvat civilizat. In fond, suntem niste oameni bine crescuti si cu mult bun-simt. In consecinta, am inteles ca aceste diferente de opinie sunt benefice. In plus, eu sunt convins ca nici unul dintre noi n-ar fi reusit singur, la fel de bine pe cat am reusit in grup. Noi ne-am antrenat unul pe celalalt, in ciuda faptului ca avem personalitati diferite. Nimeni n-a dorit sa impuna o idee la modul dictatorial. Fiecare si-a spus parerea, si-a argumentat-o, dupa care, de comun acord, am luat o decizie. Unul din lucrurile care ne leaga pe noi foarte tare este tocmai faptul ca, dupa atatia ani inca mai avem ce discuta. Vezi si tu cum e in viata: se ajunge, chiar si intr-o casnicie, sa nu mai ai ce vorbi cu partenerul. Discutiile raman la un nivel superficial si asta e urat si foarte grav. Fiecare dintre noi are calitatea de a fi confidentul celorlalti si toate noptile acestea nedormite, pe parcursul carora ne marturisim durerile si framantarile, se concretizeaza in versurile pe care le slefuiesc Dan si Mugurel. Pe langa asta, la noi exista o perpetua si teribila framantare pentru acest Holograf, pentru carierele noastre. Nimic nu este luat la l?g?re si asta tocmai pentru ca ne place al naibii de mult ceea ce facem.
Dan Bittman: De-a lungul vremii, toti ne-am mai ocupat si cu alte afaceri, dar de fiecare data ne-am intors la muzica, fiindca ne-am dat seama ca asta ne place cel mai mult. Si eu am avut candva ambitia de a "conduce" un magazin si doua barulete, insa mi-am dat rapid seama ca nu sunt facut pentru asa ceva si ca nu pot sa duc aceasta intreprindere pana la capat. Cel putin nu la standardul la care mi-as fi dorit. Ambitia asta a fost la un moment dat si o necesitate. Prozaicul vietii ne afecteaza pe toti in aceeasi masura. Dupa Revolutie, toti cautam un echilibru, iar el nu era de gasit in muzica. Piata de aici cazuse foarte mult. Lumea era acaparata de sonoritatile vestice si de televiziunea prin cablu, iar noi trebuia sa si traim, sa ne gandim si la viitor. Pana la urma, viata ne-a demonstrat ca tot muzica e mediul propice pentru noi, pentru ca "artistaria" ne-a adus cele mai mari satisfactii si ne-a ajutat sa si traim decent. La noi, conditiile de lucru sunt diferite de cele de afara. Aici nu conteaza daca esti o trupa consacrata sau nu. Toti ne luptam cu aceleasi mori de vant si numai muzica pura te salveaza sufleteste.
"Din fericire, iubirea guverneaza inca aceasta lume" - Care e schema de lucru dupa care functioneaza trupa Holograf? E greu de crezut ca pe toti va viziteaza muzele in acelasi timp...
Dan Bittman: Principiul democratiei functioneaza si in acest caz. Unul dintre noi vine cu o idee - o strofa, un refren, o fraza muzicala, ceva -, dupa care incepem sa o orchestram, fiecare pune ceva de la el. Vedem catre ce directie merge piesa si ne apucam s-o cizelam. De texte ma ocup eu si Mugurel.ÊIn rest, ce sa-ti spun? Repetitii si repetitii Avem perioade cand nu ne iese nimic si altele in care lucram cateva zile si nopti la rand. Toate incercarile si inregistrarile propriu-zise le facem la sediul Stage Expert. Acolo e cartierul nostru general.
- Sa vorbim despre noul vostru album, "Pur si simplu". In ultimii ani, Holograf-ul ne-a surprins placut cu o serie de balade extrem de melodioase si de sentimentale. Se pare ca si acest nou material se inscrie pe aceeasi linie. Intr-o lume macinata de framantari politice, intr-o lume asupra careia planeaza din ce in ce mai evident spectrul razboiului, voi vorbiti despre iubire. Cum de aveti curajul sa mai mizati pe aceasta tema?
Dan Bittman: "Pur si simplu" este un disc de maturitate si trebuie privit ca atare. Noi toti am ajuns la o varsta la care ne-am dat seama ca nu ne mai putem juca, iar iubirea - ne place noua sa credem - inca guverneaza aceasta lume. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample. Marele avantaj al acestui album este ca poate fi audiat de mai multe ori, fara sa plictiseasca. Exista in el multe marturisiri care trebuie ascultate cu multa atentie, pentru a fi realmente intelese. Asta da si caracterul sensibil al materialului. Daca o sa deschideti albumul, o sa vedeti in interior o serie de fotografii care se constituie intr-un asa-zis cod al iubirii. Ideea ne-a venit in momentul in care ne-am decis sa devenim si propriii nostri producatori. Am avut de depasit multe momente neplacute, a trebuit sa facem fata multor dificultati si singura solutie pe care am gasit-o acum, la varsta maturitatii, a fost sa le raspundem tuturor cu dragoste. Si asta ii sfatuim pe toti cei care vor asculta "Pur si simplu": viata merita traita, cu bune si cu rele, si cel mai frumos este sa intampini totul cu dragoste.
Mugurel Vrabete: Subiectiv vorbind, cred ca nici unul dintre noi nu poate spune ca, privind retrospectiv, simte un gust amar. Viata a fost generoasa cu noi. Ne-a oferit posibilitatea de a ne transforma in meserie acel ceva care ne-a placut cel mai tare, care ne-a facut intotdeauna sa vibram. Iar aceasta meserie ne-a expus unui torent magic de dragoste. E mare lucru sa simti ca oamenii te iubesc pentru ceea ce faci, ca inimile lor percep exact sentimentele tale, bucuria ta de a trai. Pentru ca, in fond, a iubi e totuna cu a trai.
Tino Furtuna: Dragostea te urmareste toata viata, asa cum te urmareste si propria umbra. Nu ai cum sa scapi de ea, pentru ca apare in cele mai diverse forme si la toate varstele si tocmai de aceea nu cred ca puteam gasi o tema mai importanta decat asta. Indiferent daca aceasta dragoste e impartasita sau nu, daca e fericita sau nu, ea iti modifica viata in mod iremediabil.
</b><b>"Tot ce auziti pe-acest disc e trait de noi" Edi Petrosel: Tot ce auziti pe acest disc e trait de noi. Nu dau nume, ca nu e frumos, dar personajele fiecarei piese sunt identificabile, exista in realitate. Tocmai in asta rezida forta materialului. Atunci cand am compus piesele, noi am fost totalmente sinceri. Ascultandu-l, iti dai seama ca nu e contrafacut, ca nu mimeaza niste sentimente, ca nu e o creatie menita sa ridice cota comercialului.
- Holograful a fost intotdeauna tinta adoratiei multor doamne si domnisoare care au apreciat, pe langa calitatea muzicii voastre, si faptul ca sunteti niste barbati extrem de seducatori. E greu sa ramai fidel in conditiile unui atat de constant si impetuos flux de admiratoare?
Dan Bittman: In esenta, e o chestiune de optiune personala si - de ce nu? - de structura. Insa eu unul trebuie sa recunosc ca nu e simplu, mai ales ca tentatii sunt la tot pasul. Dar cred ca de la o anumita varsta iti dezvolti capacitatea de a opera o selectie si de a alege la cine tii foarte mult si cu cine vrei sa-ti petreci viata, iar asta te echilibreaza, iti da sentimentul implinirii. Pe mine, senzatia asta de implinire chiar m-a pus intr-o oarecare dificultate. In momentul in care s-a nascut fiul meu, Alex, mi-am dat seama ca o casa facusem, un copil aveam, un pom sadisem, si-atunci am zis: hopa! Si-acum ce mai fac eu? Cu ce ma mai ocup de-acum incolo? Dar uite ca de atunci s-au intamplat multe, si bune, si rele, si-am mers inainte. Viata si faptul ca i-am avut langa mine pe baieti m-au ajutat sa depasesc impasul.
Mugurel Vrabete: In plus, odata cu noi s-au maturizat si admiratoarele noastre. Noi nu mai exercitam genul de atractie pe care il au trupele tinere, in care media de varsta e de 20 de ani. Pentru noi, pericolul nu mai e atat de mare si nimeni nu mai trebuie sa se teama ca vor sari admiratoarele si vor profita de trupul lui feciorelnic!
- Practicati muzica de peste doua decenii. Ce va face sa mergeti mai departe, ce va motiveaza sa depasiti momentul succesului actual si sa cautati mereu sa va redefiniti?
Edi Petrosel: Avem si noi perioade in care spunem: "Gata, ne-am saturat!". Dar aceste momente de panica intervin exact in prima zi dupa lansarea unui nou album. Bucuria pe care o simti atunci cand vezi ca ai facut o treaba buna se transforma brusc intr-o mare panica, fiindca ti-e teama ca nu ai sa mai gasesti un subiect suficient de bun, ca armele astea ale noastre - chitara, tobele, clapele - nu ne vor mai ajuta. Dar rezervele noastre sufletesti sunt incredibile. Chiar dupa luni de pauza totala, de moarte clinica din punct de vedere componistic, apar niste furtuni in noi Uite, pe 6 ianuarie, pentru ca nu aveam destul material, ne-am intalnit si in doua zile am facut patru piese. Iar aceste patru piese sunt unele dintre cele mai expresive de pe tot discul. Forta noastra rezida in faptul ca fiecare membru al trupei are o structura de artist: asta stie sa faca, asta vrea sa faca si, mai ales, asta trebuie sa faca.
Tino Furtuna: Dragostea noastra pentru muzica nu tine nici de varsta, nici de faptul ca suntem in bransa asta de niste ani buni. Foamea noastra de sonoritati nu se astampara decat mergand inainte si sper sa nu ajungem niciodata sa cunoastem senzatia de satietate. Perioadele de acalmie componistica sau concertistica ne macina si singura noastra dorinta e sa revenim "la munca".
- A sosit, in sfarsit, primavara. Nu va e teama c-o sa va taie picioarele? Iubirile despre care cantati sunt pe cale sa faca muguri, ca pomii
Tino Furtuna: Metaforic vorbind, am dat drumul furnicutelor. Ele pleaca de jos, de la radacina copacului si, incet-incet, cu consecventa, vor ajunge si la frunzulite. Asa ca, indiferent de ritmul de viata al fiecaruia dintre noi - unii sunt mai agitati, altii mai calmi, mai domoli -, toti ne facem timp sa ne urmarim furnicutele personale, sa le admiram mersul ascendent, dar sa le si tinem sub control, ca sa n-o ia razna. (Rade!)
Romeo Dediu: Primavara asta nu ne dorim altceva decat sa savuram senzatia asta de bine pe care o avem dupa incheierea fiecarui material. Ceea ce nu inseamna ca suntem complet relaxati. Dimpotriva! Suntem foarte framantati: deja incepem sa lucram la urmatorul album. In momentele de respiro, decat sa mergem prin baruri sa bem, preferam sa stam intr-o camera de hotel si sa lucram. Am intrat deja in laborator!Ines Hristea
Fotografii de Petre Cojocariu (6)