Cinema
"Ce lume vesela"... este titlul celui mai recent film semnat de Malvina Ursianu. Pentru mai tinerii nostri cititori, sa spunem ca Malvina Ursianu reprezinta una dintre marile valori ale filmului romanesc, ca filmele ei, mai toate, au starnit admiratia publicului cinefil si - in buna parte - elogiile criticilor. Chiar si ale celor foarte "pretentiosi". Filmele ei, mai toate, au primit de-a lungul anilor premii importante din partea Uniunii Cineastilor - nu numai la categoria "regie", ci si la alte "componente" ale operei artistice care se cheama "film". Malvina Ursianu este poate cea mai importanta realizatoare intr-un domeniu foarte specios - si foarte pretentios, care se cheama "film de autor". Intr-adevar, nici unul dintre filmele ei nu se bazeaza, nu se inspira dintr-o opera literara. Canavaua pe care-si "tese" filmele este sau istoria sau actualitatea imediata.
Boieroaica pursange, cu un fizic de printesa din cartile de istorie, Malvina Ursianu a platit cu multa suferinta dragostea ei pentru arta filmului. In plina tinerete, prin anii "50, a inceput sa lucreze la doua filme inspirate din proza lui Petru Dumitriu: "Vant de martie" si "Bijuterii de familie". Numai ca i s-a descoperit "dosarul" - greu de pacate (fiica de mosieri, intelectuala de mare clasa si altele si altele), asa ca filmele au fost oprite, le-au continuat altii, iar Malvina Ursianu a fost condamnata la cateva luni de inchisoare. Era pe-atunci epoca marilor procese politice intentate intelectualilor si artistilor de mare valoare, care nu aveau alta vina decat aceea de a fi mai altfel decat "poporul". De a avea un har anume, unul puternic, lasat de Dumnezeu pentru ca ei sa infrumuseteze lumea si sufletul oamenilor. Malvina Ursianu "a cazut" in lotul in care au fost judecati printre altii - compozitorul Mihail Andricu si sculptorita Militza Petrascu Poate ca in acel timp de mare incercare i-a fost slefuita luciditatea cu care analizeaza "cotidianul" ori pagina de istorie. O alta mare calitate a ei este aceea de a crea, a slefui, de a desavarsi personalitati artistice. "Ochiul" avizat si pretentios al Malvinei Ursianu a adus in prim-plan nume si talente precum: Silvia Popovici, George Motoi, Cornel Coman, Ion Niciu. Si, mai nou, pe "lista Malvinei" se adauga cu forte nebanuite Tamara Cretulescu. Lista filmelor semnate de Malvina Ursianu este destul de lunga - nu atat de lunga precum am fi dorit noi, admiratorii, multi, ai artei sale. As aminti totusi cateva: "Gioconda fara suras", "Serata", "Lapusneanu", "Trecatoarele iubiri", "Figurantii", "Aici nu mai locuieste nimeni" (film de televiziune).
Ultimul in data este "Ce lume vesela". Filmul se constituie intr-o "felie" reprezentativa a societatii romanesti, vazuta in lumina actualitatii imediate. Personajele apartin diverselor straturi sociale - o doctorita asprita de viata, un tanar pictor frumos, boem, nonsalant, constient de farmecul lui de golan inocent, care se joaca cu sentimentele victi-melor lui, asa cum se joaca de-a culorile; o tanara domnisoara frivola, semidocta, ahtiata dupa bani, dupa cuceriri cat mai "fructuoase", nici prostituata, dar nici usa de biserica, pentru care scoala inseamna strada sau barul de noapte. Intalnim si tipul batranului boier resemnat in fata tavalugului de vulgaritate, de cinism, de dorinta de inavutire cu orice pret, pe care l-a adus peste noi tranzitia si care a distrus si distruge multe, multe destine, ba chiar si multe vieti - la propriu. Batranul isi accepta soarta, parca fara sa cracneasca, chiar si atunci cand un parvenit - in cazul asta un tip cu accent strain si cu aspect arabesc - ii cumpara pe nimic resedinta si pamantul pe care batranul domn isi petrecuse copilaria. Dezolant, derizoriu, in deradere, iata vorbe care-ti vin in minte pe masura ce privesti, cutremurat, scene din acest film. Un film care prilejuieste remarcabile creatii unor actori precum Tamara Cretulescu, Ion Niciu ca si tanarului Florin Piersic. Si nu numai lor. Un merit aparte in realizarea acestui important "film de actualitate" il are producatorul lui, adica cel care a mizat, a "pus banii", cum se spune, intru crearea lui. Este vorba, nici mai mult, nici mai putin, despre Nicolae Margineanu, stralucitul operator si regizor deopotriva, caruia ii datoram filme de exceptie, precum "Luchian", "Priveste inainte cu manie" ori recentul "Binecuvantata fii, inchisoare".
Dupa premiera am intrebat-o pe Malvina Ursianu cam cat dureaza elaborarea unui astfel de scenariu.
- Pai dureaza ceva timp. E ca si cum ai scrie un roman concentrat. Asta pentru ca nu ai un suport de idei luat din alta parte. Dintr-o carte, sa zicem. E mult mai usor sa faci un film istoric. Acolo, "canavaua" este chiar pagina de istorie. In cazul meu eu inventez totul. Sa stii ca eu fac mult mai usor filmul. E mai greu cu scenariul. Scrierea unui scenariu reprezinta o munca de conceptie destul de grea. Dupa cum se stie, sunt pe lume mult mai multi regizori buni decat scenaristi buni. La mine, scrierea scenariului dureaza cateva luni de zile. Umblu multa vreme cu actiunea si cu personajele in minte. Abia dupa ce mi le-am fixat bine in cap, astern scenariul pe hartie. Cel mai usor scriu dialogurile. Ma intrebi de ce fac film. E un mod al meu de a exprima un "neoplasm psihic". Un mod de a exorciza raul.Silvia Kerim
Eveniment
Un succes intr-o serie de succese
"Dans la Odeon. 2" La Teatrul "Odeon", un proiect unic in ceea ce priveste forma artistica de realizare se afla la cea de-a doua stagiune, fara rutina, fara oboseala, cu o siguranta de sine pe care o dau numai profesionalismul si pasiunea. Pe 9 martie a avut loc premiera spectacolului "Dans la Odeon. 2", spectacol care, spre deosebire de intalnirile cu dansul din stagiunea trecuta, va intra in repertoriul curent al teatrului.
Noul spectacol este alcatuit din trei momente coregrafice autonome: "Fecioara si moartea", coregrafia Ioan Tugearu, "Palladio", coregrafia Mihai Babuska, "Revelatie", coregrafia Ioan Tugearu. In "Fecioara si moartea", unde am remarcat narativitatea conceptiei coregrafice, danseaza Monica Alexandra Petrica, solista a Operei Nationale din Bucuresti, iar actorilor Liana Margineanu, Oana Stefanescu, Ana Maria Moldovan, Dimitrii Bogomaz, Ionut Kivu le este pusa in valoare capacitatea expresiva a miscarii. Monica Alexandra Petrica reuseste sa transmita fatalismul continut de muzica schubertiana. Se evidentiaza din nou una din trasaturile particulare ale lui Ioan Tugearu: fiecare coregrafie a sa exploateaza complex o muzica inspirat aleasa, asa cum se intampla si in cel de-al treilea moment coregrafic al spectacolului (si totodata punctul culminant), "Revelatie", pe muzica lui Corneliu Cezar, interpretata de Madrigal. Mesajul muzicii si al versurilor recitate de actorul Gelu Nitu (participant la Galele extraordinare din stagiunea trecuta) este intuit si recreat cu imaginatie de catre coregraf. Devenirea de sine, inceputa dramatic si niciodata sfarsita in aceasta existenta, e un continuu excurs de la directia spre care intreaga lume se indreapta. Omul, ca o limba de clopot, vibreaza; aceasta este revelatia, aceasta este viata, aceasta este scara vietii. Ca si cu alte ocazii - sa amintesc aici doar spectacolul antologic "Jocul de-a Shakespeare" -, colaborarea dintre Ioan Tugearu si dansatorul Razvan Mazilu reprezinta un summum artistic. Razvan Mazilu, binecuvantat cu un talent exceptional, a trecut intotdeauna dincolo de miscare, atingand ideile.
"Palladio", cel de-al doilea moment al premierei "Dans la Odeon. 2", in coregrafia lui Mihai Babuska, i-a avut ca protagonisti pe Corina Dumitrescu si Ovidiu Matei Iancu, prim-solisti ai Operei Nationale din Bucuresti, alaturi de care au dansat si Loredana Salaoru, Oana Popescu, Gabriela Popovici, Silvia Rotaru, Georgiana Stroe, Adela Craciun, Cristina Tatulescu, Monica Balarie. Pe muzica de Karl Jenkins, compusa in 1995, Mihai Babuska a creat o coregrafie tonica, exploatandu-i stilul "baroc". Corina Dumitrescu, o veterana a proiectului de la Odeon, si tanarul Ovidiu Matei Iancu au transmis bucuria de a dansa, de a trasa geometrii perfecte.
Ca ziarist, nu sunt multe ocaziile de a te intalni cu un proiect cultural coerent, pe care sa-l urmaresti de la debutul sau intru totul reusit, apoi sa constati ca fiecare nou spectacol al acestui proiect face "concurenta" celorlaltora prin ineditul conceptiei ce pledeaza pentru un sincretism originar al artelor, prin contactul cu dansatori, coregrafi si actori. Nu e putin lucru faptul ca la fiecare spectacol al proiectului "Dans la Odeon" sala este pur si simplu plina, iar in fata teatrului lumea cauta "un bilet in plus".Claudiu Ionescu
Firul Scurt
</b><b>Luminita Erga
"Eu am o deviza: incet, dar sigur!" Am strabatut un drum anevoios pana am ajuns studenta la Institutul de Teatru si, mai tarziu, intr-un teatru din Capitala. Acum sunt, in fine, angajata la Nottara - joc in vreo trei spectacole, iar la Bulandra sunt Veta din "O noapte furtunoasa", spectacol pentru care tanara regizoare Teodora Campineanu a fost nominalizata de Uniter pentru debut. Insa daca n-ai norocul sa intalnesti la timp regizorul care sa aiba incredere in tine, astepti mult si bine. Eu stiam inca din liceu, de la Ramnicu-Valcea, ca trebuie sa devin actrita. Cand a auzit mama ce intentii am, n-a fost incantata; ca orice parinte, isi dorea pentru odrasla ei o meserie serioasa. La inceput m-a ajutat, dar la a doua si a treia incercare, pana am luat examenul, nu mai avea posibilitati sa ma tina, a trebuit sa-mi castig singura existenta. Ma trezea la sapte dimineata si ma trimitea sa-mi caut de lucru. Mi-a prins bine, pentru ca m-a disciplinat. Am gasit ceva la o cooperativa din Valcea, ca lucratoare la gherghef. Cand s-a infiintat la noi Teatrul "Anton Pann" m-au angajat ca sufleur, se chema ca respiram (totusi) praful scenei mult visate. Silviu Purcarete a montat acolo un spectacol si m-a luat in figuratie. Dupa absolvirea Institutului, desi colaboram cu cateva Teatre din Capitala, nu ma puteau angaja, pentru ca n-aveam buletin. Si nu-l puteam obtine fara sa fiu angajata. Cerc vicios, ca in Kafka. Jucam la Odeon in "Cumetrele", cand m-a descoperit Beatrice Bleont si mi-a acordat doua roluri importante: Lady Capulet la National in "Romeo si Julieta" si Andromaca in "Impresii despre teatrul antic", montat de ea in Ungaria. Eram fericita, dar tot neangajata. Noroc ca nu mi-am pierdut nadejdea si iata ca, odata cu "Noaptea furtunoasa", am ajuns si eu la Bulandra (spectacolul nostru a fost preluat acolo la recomandarea maestrului Ciulei). Multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut intreaga la minte si la suflet.
Alice Manoiu