Vin vremuri grele Zanganitul de arme dinspre Bagdad nu poate ascunde faptul ca in Romania pacea sociala s-a terminat. Presat de Fmi, Guvernul Nastase a trecut, in sfarsit, la masuri dure de asanare a economiei, propunand un val masiv de concedieri din mari intreprinderi de stat propuse spre privatizare. O lista cu 23 de societati comerciale, aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare, a fost deja publicata in Monitorul Oficial, numarul disponibilizatilor din cadrul acestora fiind de circa 2000. Parcurgerea listei arata ca s-a ajuns la cativa din fostii "mamuti" ai industriei socialiste, ca "Tractorul" Brasov, "Roman" S.A., C.S.R. Resita, "Siderurgica" Hunedoara etc. Cele mai afectate centre industriale vor fi Brasovul, cu peste 8000 de disponibilizati, Hunedoara - cu 3500, Campulung Muscel - cu 1500. Potrivit Ordonantei de Urgenta 8/2003, persoanele trimise in somaj vor primi o suma egala cu echivalentul a doua salarii individuale medii nete pentru trei luni, o indemnizatie de somaj si, pentru inca 15 luni, un venit de completare egal cu salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2003. Guvernul apeleaza deci la aceeasi metoda care s-a aplicat si in cazul disponibilizarilor din minerit. Disponibilizarile - sustin reprezentantii Guvernului "nu trebuie sa creeze panica", intrucat rata somajului nu va creste decat cu 0,2%.
Disponibilizarile anuntate au provocat insa prime reactii masive de nemultumire. Luni, 17 martie a.c., muncitorii de la "Tractorul", "Roman" S.A. si "Rulmentul" au organizat o uriasa manifestatie de protest impotriva Guvernului in centrul Brasovului. Din Hunedoara, Resita si Campulung, protestele se acumuleaza exploziv, anuntand apeluri la toate formele de lupta sindicala. Reactiile sunt, desigur, justificate. Disponibilizarile cu compensatii sunt, in majoritatea cazurilor, solutii provizorii, de compromis. La "Roman" S.A., arata un lider sindical, varsta medie a salariatilor este de peste 45 de ani, ceea ce va face ca majoritatea viitorilor someri sa aiba putine sanse de a mai fi angajati altundeva. Mii de familii vor trebui sa-si duca traiul de pe o zi pe alta, tragedia devenind efectiva cand, probabil iarna viitoare, sumele acordate in compensatie se vor termina. La Campulung, oras monoindustrial, disponibilizarile de la Aro vor afecta practic intreaga populatie. Campulungul se va transforma intr-un oras mort, cum s-a intamplat cu orasele din zonele miniere. Situatia este asemanatoare in toate centrele afectate. Un murmur apasat de nemultumire se aude in toata tara. Sindicatele sunt decise sa-si coordoneze protestele, declansand astfel cea mai mare miscare sociala de la instalarea cabinetului Psd la putere.
Decizia Guvernului era totusi necesara, desi ea a fost adoptata la cererea organismelor financiare internationale. Restructurarile realizate astfel vizeaza o reducere a pierderilor de mii de miliarde de lei din banii publici, produse pentru mentinerea in viata a acestor "gauri negre". Furnizorii de energie si materii prime ai acestor institutii nu au fost platiti de ani de zile. Statul le-a anulat de mai multe ori datoriile, acoperindu-le de la Buget. Adica din buzunarul cetatenilor. "Tepro" Iasi datora, de exemplu, sase milioane de dolari "Sidex"-ului Galati, inainte de privatizarea acestuia. Privatizarea "Sidex"-ului a permis anularea datoriei. Dar de atunci, in loc sa-si restructureze activitatea, "Tepro" si-a mentinut "formula", ajungand la o datorie cumulata de patru milioane Usd. Bani pe care Statul va trebui sa-i achite combinatului galatean, pentru ca nimeni nu va fi altfel tentat sa preia o societate cu pierderi. La fel se intampla si in cazul "Siderurgica" din Hunedoara. Societatea pierde zilnic - si din cauza surplusului de personal - 500.000 de dolari. Comenzile de la Stat nu mai sunt suficiente, iar intreprinderile dependente pe orizontala de produsele acestor "mamuti" au inceput sa fie tot mai nemultumite de calitatea si, mai ales, de preturile propuse. Intr-o economie de piata viabila, solicitantii unor produse anume se pot oricand reorienta spre realizatori concurenti, daca sunt avantajati economic. Statul nu poate sustine la nesfarsit intreprinderi neperformante, energofage si producatoare pe stoc, fara a mari incontinuu birul pe veniturile tuturor cetatenilor.
Masura de restructurare si disponibilizare de personal in vederea privatizarii este deci necesara si inevitabila. S-a ajuns, cum era de prevazut, la fundul sacului. Guvernul Psd nu mai poate creste fiscalitatea fara riscul de a provoca nemultumirea intregii populatii a tarii. In conditiile in care un salariu mediu nu mai este suficient pentru a acoperi "cosul" zilnic, numai cheltuielile de intretinere inghitindu-l aproape cu totul, cresterea fiscalitatii s-ar realiza in special pe seama intreprinzatorilor privati, deci pe seama singurului sector dinamic al economiei romanesti. Acesta va fi astfel blocat, obligat sa-si incetineasca decolarea, provocand - inevitabil - generalizarea saraciei. Guvernul Psd nu are deci de ales, fiind obligat sa renunte la politica de protectie sociala care a adus partidului atatea voturi la alegerile trecute. Analisti economici obiectivi au demonstrat ca pastrarea unor locuri de munca inutile, doar de dragul mentinerii pacii sociale implica sume mult mai mari decat cele pentru asigurarea veniturilor salariale aferente. Nici un patron, fie el si Statul, nu-si poate permite intretinerea unor structuri parazitare, fara a ajunge la faliment. Or, guvernantii Psd, ca si cei dinaintea lor, au temporizat mereu, sperand o rezolvare de la sine a treburilor. Situatia din industrie, din domeniul sanatatii sau al intretinerii este cauzata de lipsa masurilor luate la timp.
Liderii actualului partid guvernamental au sustinut in 1990, cand s-au aflat la putere, ca un "tratament de soc" ar duce la deces economia romaneasca. Chestiunea este discutabila, dar in acest moment - fara importanta. S-a optat pentru o restructurare si o privatizare lente, aparent pe motivul realizarii unei tranzitii suportabile. Motivele reale au fost, desigur, altele si nu pot fi acum comentate. Trebuie insa observat ca de la inceput Reforma s-a facut stramb, fara existenta vreunui Program National coerent pentru reorientarea si recalificarea fortei de munca. In loc sa puna la dispozitia viitorilor disponibilizati centre de reprofesionalizare si facilitati pentru realizarea unor mici intreprinderi private, indeosebi in sectorul serviciilor, diversii guvernanti au apelat la metoda salariilor compensatorii, fara sa se mai intereseze de soarta ulterioara a acestor oameni. Se stie ce s-a intamplat cu minerii pusi in somaj. In cateva luni, fondurile puse la dispozitia lor s-au volatilizat si disponibilizatii au ajuns pe drumuri. Consecintele sociale s-au vazut imediat. A crescut infractionalitatea, coruptia a devenit si mai profunda. Situatia pare acum sa se repete. Tratarea acelorasi cauze cu aceleasi metode genereaza inevitabil aceleasi efecte.
Guvernantii Psd se afla intr-o postura delicata. Nici una din promisiunile lor electorale nu a fost indeplinita. Politica de tergiversare isi arata in acest moment roadele. Psd-ul vrea, evident, sa castige alegerile din 2004, daca nu cumva va apela iarasi la tactica "anticipatelor". (Asumarea raspunderii in cazul diminuatului pachet de legi anticoruptie joaca, se pare, rolul de detonator pentru o cadere calculata a Guvernului.) Masurile de restructurare si privatizare tot trebuie insa luate. Formulele paleative de atenuare a socului provocat de ele s-au imputinat. Diversiunile politice nu mai au impactul de odinioara. Atata vreme cat Reforma nu va fi completa, cuprinzandu-i si pe marginalizatii sistemului, pacea sociala va fi mereu fragila. Pentru romani vin vremuri (si mai) grele.
Toma Roman