Salvati Muntii Apuseni!</b><b>- Biserica ortodoxa, in solda Companiei "Gold Corporation" - - Speriati de implicarea Academiei Romane in campania de salvare a Muntilor Apuseni, reprezentantii "Gold Corporation" isi muta munitia in ograda Arhiepiscopiei din Alba-Iulia. Printr-o "ordonanta" a Preasfintitului, taranilor din Corna li s-a interzis sa-si ingroape mortii in cimitirul satesc, sortit sa devina fundul lacului de cianuri -
Din Corna, satul erou din Apuseni (locul ideal unde Compania "Rosia Montana Gold Corporation" ar dori sa construiasca decantorul de cianuri), ne-a parvenit o stire incredibila. Tanarul preot Avram Titus Sicoe, a carui preoteasa, Liliana, este jurista Companiei aurifere, n-a stat prea mult pe ganduri si la slujba de duminica trecuta le-a pus in vedere oamenilor ca nu le mai inmormanteaza rudele in cimitirul satului! Decedatii vor trebui dusi in cimitir strain, la Abrud, deoarece "in doua-trei saptamani, cimitirele si cele doua biserici ale voastre vor fi mutate. Cine se opune va da semnatura ca este de acord ca peste mormintele lor sa fie construit iazul cu cianuri". Preacucernicul a cantat aceasta dureroasa si plina de pacat porunca fara sa-i tremure glasul, dupa citirea "Parabolei talantilor" (Matei 25), intre un "Doamne miluieste" si un "Amin" stramosesc, rostite candva si de parintele Balint, eroul care a schimbat cadelnita cu sabia, intru apararea neamului. Din pacate pentru imaginea Bisericii Ortodoxe Romane, prea zelosul slujitor din Corna a declarat ca a preluat un "sfat" dat chiar de catre arhiepiscop. Secretarul Preasfintitului Andrei, parintele Teofil, ne-a confirmat acest lucru. Ar fi zis blandul ierarh: "Avrame, spune oamenilor sa nu se mai oboseasca sa-si ingroape mortii in sat, ca vor trebui sa se mute curand, si sa nu munceasca si sa nu cheltuiasca de doua ori". Am publicat nu demult pozitia ferma de respingere a actiunilor demolatoare ale proiectului minier, exprimata public de ierarhii Bisericilor unitariene, reformate si catolice din Ardeal. Si ne-am intrebat: care este pozitia Bisericii Ortodoxe Romane, mama noastra in vremuri de restriste? Iat-o, scrisa cu litere de otrava: "Nu-i slobod sa va mai ingropati mortii in satul vostru!". Cineva, vorba poetului, a fugit de pe Cruce la Alba-Iulia... Arhiepiscopia Inaltului Andreicut se compromite grav in fata credinciosilor din toata tara. Uitand parca de menirea ei protectoare, in loc sa ia pozitie si sa denunte intentiile distructive ale cautatorilor de aur, Biserica ortodoxa actioneaza ca pe vremea demolarilor ceausiste, cand dadea aprobari post factum, dar antedatate. In realitate, Preasfintitul nu a dat nici un sfat; a dat dispozitie si a redactat o scrisoare catre Companie (nr. de referinta 371/21.02.2003), acceptand cu seninatate mutarea bisericilor si a cimitirelor din Rosia Montana la Piatra Alba, iar a celor din Corna, la Abrud. Din fericire, cu toate presiunile infernale la care sunt supusi, cornenii raman moti adevarati. Nu se lasa dusi cu... cadelnita. Chiar acolo, la sfanta Liturghie, dupa ce si-au revenit din socul anuntului popesc, au spus intr-o singura voce: "Mortii nostri nu vor fi mutati de aici!". Gestul parintelui Avram, pilotat de Preasfintitul si savarsit prin ridicarea Crucii de Argint a sfantului lacas, imi aminteste de cazul episcopului grec Cosma, evocat deja in paginile revistei noastre. Cosma asta, va amintiti, ii dadea intruna cu busuiocul, intru grecizarea vlahilor, stropind pomii cu agheasma si bombanind: "Daca limba voastra cea romana e de la Satana, pomul se usuca pana maine. Daca e de la Dumnezeu, ramane verde". Si pomul se usca, pentru ca, in loc de agheasma, acela avea acid sulfuric, si bietii oameni nestiutori cadeau cuprinsi de panica, temandu-se sa-si mai vorbeasca in limba materna. Asa a incercat dusmanul sa anihileze latinitatea din Balcani, cam pe la inceputul secolului al Xx-lea. Intr-un mod asemanator procedeaza Arhiepiscopia de Alba la inceputul secolului al Xxi-lea, cand face jocul celor care vor sa lichideze bogatia Apusenilor dintr-o sorbire, legitimand cea mai mare catastrofa umanitara, culturala si ecologica din Romania postdecembrista. Exista totusi o mica diferenta fata de situatia de acum o suta de ani: in loc de acid sulfuric, preacucernicii din Rosia Montana si Corna, cu exceptia admirabila a parintelui Mera, parohul Bisericii lui Balint, si-au umplut deja caldarusele cu cianura...
</b><b>Maria Iancu, invatatoare pensionara din Corna
"Eu nu plec din sat nici daca m-ar ingropa in bani! Ii astept cu securea la usa!" O febrila activitate se desfasoara in aceste zile la Corna si Rosia Montana. In timp ce opinia publica este preocupata de razboiul din Irak, oamenii Companiei aurifere incearca din rasputeri sa scape de "ghimpii" principali care le stau in cale: bisericile si cimitirele. Intreaga actiune este, desigur, ilegala, dar reprezentantii "Gold Corporation" si-au propus sa aplice tehnica faptului implinit. Mai ales ca si-au asigurat de multa vreme bunavointa "dezinteresata" a principalelor institutii ale Statului, care inchid ochii cu ingaduinta la tot ce intreprinde aceasta Companie. Au trimis avocatii si au pus in miscare Directia pentru Cultura si Patrimoniu din judetul Alba (un organism care in nici un caz nu poate fi "disident" in raport cu sefii de la Bucuresti), pentru a tatona terenul si a elabora strategiile. Asa cum era de asteptat, un sprijin efectiv au primit chiar de la Biserica ortodoxa, de la Ministerul Industriilor si Sri. O campanie violenta incearca sa-i reduca la tacere pe cei mai incapatanati dintre oponenti, oferind burse copiilor unora dintre ei sau creand "avangarde" preotesti de intimidare. Pentru a vedea care este cu adevarat starea de spirit in Corna, dupa anuntul plin de lasitate al preotului Sicoe privind iminenta stramutare a bisericilor si a cimitirelor, ne-am adresat invatatoarei pensionare Maria Iancu, dascalita prin clasa careia au trecut aproape toti locuitorii de azi ai Cornei.
- Secretarul de Stat de la Ministerul Industriilor, Gavril Baican, a trimis Parlamentului o informare in care afirma ca Valea Cornei este nelocuita. Care este adevarul, doamna invatatoare?
- Adevarul e tragic: la Bucuresti nu se stie mai nimic despre Muntii Apuseni. Iar cand se stie, se minte. Satul nostru are circa 300 de locuitori, la care se adauga 25 de familii din catunul Bunta, aflat tot pe valea noastra. Cea mai veche atestare documentara din Corna dateaza de la 1600, dupa cum sta scris pe prima tabla a bisericii celei vechi. Exista trei biserici: ortodoxa, greco-catolica si baptista. Bineinteles, numai preotul ortodox a acceptat sa bata palma cu aceia care vor sa ne arda istoria cu cianuri. Pentru cei care-l cunosc pe parintele Sicoe, nu a fost de mirare sa-l vada ridicand Crucea de Argint deasupra capetelor credinciosilor, anuntandu-i ca inmormantarile se vor face pe viitor la Abrud.
- Zilele trecute, Tibori Szabo Zoltan, corespondentul unui mare ziar din Budapesta, a vorbit la Arhiepiscopia din Alba-Iulia, cu parintele Remus Onisor care i-a spus ca mutarea cimitirelor din Rosia si Corna nu e o problema, deoarece si asa, in Apuseni motii nu pun cruci de piatra la morminte, ci numai de lemn...
- E o minciuna! Tata, mama, sora, barbatul meu sunt in pamant, iar deasupra lor vegheaza cruci frumoase, de marmura. Fiecare cornean are grija de crucile mortilor sai. Poate numai in visele celor care ne-au lasat fara aparare pentru doi arginti sa fie cimitire fara cruci de piatra.
- Preotul greco-catolic si pastorul baptist sunt de acord cu stramutarea?
- Din cate stiu eu, nu. Spre exemplu, cand oamenii Companiei i-au cerut sa deschida biserica, pastorul Petru Botar a refuzat. A spus ca nu are nimic de vanzare si nici de negociat.
- Ca invatatoare a zeci de generatii de corneni, cum vedeti "miscarile" pe care banii Companiei le genereaza in viata comunitatii?
- Ma doare sa vad ce-am ajuns, bieti moti alungati din vetrele noastre din cauza unor ministri manjiti cu bani. Noi toti am construit Caminul cultural cu sudoarea noastra, am ingrijit scoala si bisericile, ne-am gospodarit cum am putut, dar nu ne-a trecut prin minte ca intr-o buna zi vom fi somati sa ne parasim ograzile si lacasurile, ca ultimii nomazi din Europa. Cativa dintre corneni s-au lasat momiti cu bani si sunt gata sa plece fara remuscare. Probabil ca pe acestia nu-i leaga nimic de sat. Dar marea majoritate refuza sa se mute. In fruntea celor care nu se pot desprinde de locurile natale, orice s-ar intampla, ma bucur sa-l numesc pe baiatul meu, Marius Iancu, dar si pe vecinii Petruta Gheorghe, Dragan Sidonia, Schiop Lia, Chindris Verona, Botar Nicolae, Cenusa Sorin si altii.
- Si totusi, Compania spera ca o sa va convinga cu bani sau cu... forta, somand Guvernul sa declare "o zona de interes public" in Apuseni. Pana la urma, ca oameni de afaceri, ei gandesc ca fiecare are pretul lui. Care e pretul dvs., doamna invatatoare?
- Bani? Eu nu plec din sat nici daca m-ar ingropa in bani! Sa-i puna aici in curte si sa ajunga pana la acoperis, ca eu tot nu ma duc. Si nici multi dintre corneni. I-am spus doamnei arheolog Craciun: mie chiar daca mi-ar pune carligu-n gat, tot nu-mi parasesc satul. Asta nu-i joaca! M-au amenintat, dar nu-mi pasa. N-au pic de omenie in ei. Ce vor sa faca? Sa schimbe infatisarea geografica a satului? Sa nu mai fim nimic? Cat priveste actiunea Guvernului, tot nu cred. Ce, mai suntem pe vremea lui Stalin sau a lui Ceausescu, sa ne mute-n Banat sau in Baragan cand vor ei? In orice caz, eu sunt pregatita pentru orice: ii astept cu securea la usa!
Ion Longin Popescu Pentru informare si proteste va puteti adresa direct Arhiepiscopiei, str. Mihai Viteazul nr. 21, tel. 0258/81.18.21, 83.25.26, 81.16.89. Adresa de e-mail a Cancelariei Sfantului Sinod al B.O.R.: patriarhia@dnt.ro; Tel. 021/337.08.30, fax: 337.08.22
</b>
<b>Studentii In Linia Intai
"Proiectul <<Rosia Montana Gold Corporation>> reprezinta o sfidare la adresa poporului roman" Grupul studentesc de initiativa "Salvati Rosia Montana" este un mic punct de reper in jurul caruia s-au adunat energiile si elanul unor tineri carora viitorul acestei tari nu le este indiferent. Dorim ca Muntii Apuseni sa ramana asa cum i-a lasat Dumnezeu, desavarsiti, si nu ciopartiti de lacomia si nepasarea oamenilor. Dorim ca oamenii sa poata trai in continuare la Rosia Montana, asa cum au facut-o de mii de ani. Dorim ca vestigiile arheologice si monumentele istorice de la Rosia Montana sa nu fie distruse si sa ramana in continuare asa cum sunt astazi: marturii. Dorim ca bogatiile acestei zone sa fie valorificate printr-un proiect durabil, care sa intareasca comunitatea, nu sa o inlature, si care sa nu puna in pericol mediul inconjurator.
Consideram ca proiectul Companiei "Rosia Montana Gold Corporation" reprezinta o sfidare la adresa poporului roman. El se bazeaza pe principiul ca nimic nu poate rezista puterii banului. Cine vom fi noi maine, cand inima Muntilor Apuseni va fi mutilata de ruinele unei imense exploatari miniere la suprafata? Cine vom fi noi maine, cand Rosia Montana, cea mai veche localitate atestata documentar din Romania, nu va mai exista, cand galeriile romane si vestigiile dacice vor fi disparut? Si cine suntem noi astazi, daca lasam sa se intample asa ceva? Ce se intampla astazi la Rosia Montana trezeste multa nedumerire si multe intrebari, la care cineva trebuie sa raspunda. Vremurile cand nimeni nu era responsabil de nimic au trecut.
Acest grup de initiativa a fost constituit din nevoia de a facilita circulatia informatiei, in special in randul tinerilor. Noi nu putem lua locul televiziunilor si persoanelor publice, care neglijeaza acest subiect, nu se stie de ce. De aceea va rugam sa ne sprijiniti in incercarea de a face problema Rosiei Montane cunoscuta intregii opinii publice din Romania.Iuliana Popa, Bucuresti,
in numele grupului studentesc de initiativa
"Salvati Rosia Montana" (rosiamontana2003@yahoo.com)
Apelul revolutionarilor din Bucuresti Asociatia "21 Decembrie" a revolutionarilor din Bucuresti isi exprima solidaritatea cu motii din Apuseni, care se opun exploatarii miniere cu cianuri de la Rosia Montana. In acelasi timp, Asociatia este ingrijorata de agresivitatea Companiei miniere care doreste cu orice pret sa mute oamenii din vetrele lor stramosesti, in numele unei asa-zise dezvoltari economice. In ziua de 21 decembrie 1989, tinerii Bucurestiului au infruntat trupele de represiune ale dictaturii cu dorinta de a rasturna pentru totdeauna un regim al bunului plac. Nu ne-am imaginat ca va mai exista pe pamant romanesc o putere discretionara care sfideaza dreptul fiecarui om de a trai si locui acolo unde doreste si unde se afla inmormantati mosii si stramosii sai. Este de necrezut ca, la 13 ani de la victoria democratiei asupra dictaturii, sute de familii din aceasta tara sunt din nou amenintate cu stramutarea fortata, in interesul unei companii private. Deplangem faptul ca institutii ale Statului sunt obediente in fata unor investitori care incalca drepturile romanilor la ei acasa. Inlocuirea dictaturii politice, pentru care s-a murit in decembrie 89, cu dictatura banului este cu atat mai scandaloasa cu cat este favorizata de insasi Biserica Ortodoxa Romana, prin Arhiepiscopia de la Alba-Iulia. Ne exprimam indignarea fata de lipsa de verticalitate a unor ierarhi si cerem Patriarhiei B.O.R. sa-si exprime oficial pozitia fata de proiectul minier din Apuseni. Lectia magistrala a Academiei Romane trebuie urmata de toti aceia care simt romaneste in aceste vremuri tulburi si corupte.Consiliul director al Asociatiei "21 Decembrie", Bucuresti, martie 2003
Presedinte, Teodor Maries