Povara Securitatii Mitingul societatii civile din 11 martie 2003 impotriva incercarii autoritatilor de a dizolva actuala conducere a Cnsas a scos la iveala cateva patologii ale politicii postcomuniste. Mitingul a fost organizat de revista "Academia Catavencu" si de Blocul National Sindical impotriva propunerii subcomisiei Psd-Prm de a elimina gruparea Dinescu-Plesu-Patapievici din Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Surprinzator, la miting a participat si Psd. Unii au crezut ca a fost o decizie abila a Psd-ului sau ca s-a creat o diversiune. Dar semnificatiile sunt mai profunde. Din decembrie 1989 incoace, grupurile de interese din jurul presedintilor Iliescu si Constantinescu au blocat prin diferite mijloace accesul opiniei publice la cunoasterea rolului jucat de Securitate in vremea totalitarismului comunist, dar si in timpul Revolutiei anticomuniste, precum si in perioada de dupa. Interesul acesta nu a disparut, chiar daca partea saraca, needucata si pasiva a electoratului este indiferenta la subiect sau nu intelege de ce mai este nevoie de lamurirea unor asemenea chestiuni. Pe langa victimele represiunii totalitare, au aparut noi categorii interesate de cunoasterea modului in care trecutul comunist afecteaza prezentul postcomunist. Muncitori din sindicate, studenti din universitatile de stat si particulare, jurnalisti tineri, o multime de asociatii ale societatii civile, sindicatul fotbalistilor profesionisti, simpatizantii partidelor, intreprinzatori din sfera privata, precum si o multime de cetateni in calitate individuala isi dau seama cat de importanta este cunoasterea mostenirii comunismului, in particular a politiei politice a acestuia. S-a inteles miza acestei cunoasteri in momentul in care primele liste cu peste 5000 de ofiteri trebuia publicate in Monitorul Oficial, iar activitatea Cnsas a fost blocata, sub diferite pretexte si diversiuni.
Cand organizatiile societatii civile si presa au creat un curent de opinie preocupat de soarta Cnsas, anumiti lideri din Psd au inteles ca nu mai pot continua asocierea cu Partidul Romania Mare, care si-a facut un obiectiv politic din spalarea pacatelor fostilor ofiteri de Securitate si a nomenclaturii comuniste. Chiar daca mai exista pesedisti animati de tentatia de a ascunde adevarul cu privire la fosta Securitate (senatorul Predescu, presedintele subcomisiei), liderii care au decis apropierea de Nato stiu ca integrarea este imposibila fara o schimbare radicala. Imediat dupa alegerile din 2000, Pdsr a anuntat ca nu va mai repeta greseala tactica a coalitiei guvernamentale cu Prm. Unii au crezut ca este demagogie. Nu a fost. In activitatea parlamentara, Psd a preferat coalitia cu Udmr. Sunt insa reminiscente din vechea alianta, printre care si ascunderea adevarului privind fosta Securitate. Dar reactia ostila a societatii civile si a presei fata de tentativa de ascundere a adevarului cu privire la trecut si mai ales cu privire la modul in care acesta influenteaza prezentul i-a facut pe liderii mai inteligenti din Psd sa priceapa ca pot pierde o parte importanta din sprijinul public din cauza blocarii activitatii Cnsas. Iesirea Psd in strada a fost semnul despartirii de Prm inclusiv in chestiunea deconspirarii fostei politii politice. Aceasta nu inseamna ca pesedistii care gandesc in continuare la fel ca peremistii sau fostii securisti care au facut cariera in partidul de guvernamant, precum si in mediile de afaceri clientelare, vor accepta schimbarea. Va urma o noua lupta in interiorul Psd, legata de definirea strategiei care trebuie urmata.
Celor din Psd le-a luat un deceniu ca sa inteleaga ca garantarea proprietatii private nu este un pericol si ca restituirea proprietatilor furate de comunisti nu pune in pericol pacea sociala. Anual, Romania inca mai pierde milioane de euro in procesele de la Cedo pe tema restituirii proprietatii. La un moment dat insa, mai ales dupa ce proprietatea privata va fi garantata de noua Constitutie, va inceta orice opozitie privind restituirea integrala. Celor din Psd le-a luat un deceniu ca sa inteleaga ca interesele nationale ale Romaniei cer umbrela de securitate a Nato. In 1999, liderii pedeseristi inca mai condamnau Sua si Nato pentru interventia impotriva regimului dictatorial al lui Milosevici. Acum, au inteles ca regimul dictatorial al lui Saddam nu poate fi inlaturat fara presiunea anglo-americana. Va veni momentul in care Psd va intelege ca pierderile legate de protejarea fostilor securisti si deconspirarea fostei Securitati ca politie politica sunt mai mari decat castigurile. Romania se democratizeaza intr-un ritm enervant de lent, dar procesul este sistematic. La un moment dat, se va trece pragul critic al despartirii radicale, iar politicienii prezentului vor intelege ca nu pot ramane prizonierii trecutului prin mijloacele obscure ale Vechiului Regim. Nu mai este nici o primejdie pentru fostii securisti care si-au consolidat pozitiile in politica, afaceri, diplomatie, administratie, justitie, presa, invatamant etc., daca se afla adevarul in mod legal despre trecutul lor. Poate ca imaginea unora se va sifona putin daca se va afla ca si-au petrecut o parte din viata ca membri ai politiei politice comuniste.
Castigul va fi pentru cei care vor sa inteleaga perioada in care traim, pentru ca anumite cariere au fost avantajate de apartenenta la fosta Securitate, in loc sa fie dezavantajate. Vor mai castiga si numerosii specialisti, oameni de afaceri, practicanti ai meseriilor liberale, tineri care vor sa intre in viata activa, toti aceia care vor ca prin cunoasterea adevarului sa se inlature o alta piedica din calea afirmarii lor intr-o societate care partial vrea sa scape de povara trecutului. Marea performanta politica a lui Iliescu si a grupurilor din jurul sau a fost de a le garanta fostilor comunisti, securisti, privilegiati ai regimului comunist, ca nu vor avea nimic de suferit si nici de pierdut prin schimbarea de regim. Ei l-au sprijinit neconditionat. Acest sprijin reciproc a facut insa din privilegiatii fostului regim privilegiatii actualului regim. A venit vremea denuntarii acestui pact. In 2004 se va inchide definitiv lunga perioada in care Iliescu a dominat viata politica autohtona, cu o intrerupere intre 1996-2000. Ori Iliescu, ori succesorul sau, trebuie sa inteleaga ca, desi fostii privilegiati nu vor avea nimic de suferit prin deconspirarea lor, prioritatile politice, economice si internationale ale Romaniei nu mai permit ca acestia sa mai aiba privilegii. Cea mai mare parte a sistemului coruptiei organizate si a clientelismului care impiedica Romania sa devina un regim democratic consolidat si o economie reala de piata a fost generat si intretinut de reprezentantii vechiului regim, deveniti privilegiatii noului regim, cu toate ca nu ii impartaseau nici valorile, nici pragmatismul. Vremea lor a trecut. Asa cum a trecut si vremea sistemului de coruptie intretinut pentru protejarea celor care au supravietuit schimbarii de regim politic.Dan Pavel