Cinema
</b><b>"Callas forever"?! Titlul acesta este cel al unui film creat in anul ce a trecut de Franco Zefirelli, unul dintre cineastii de renume ai industriei filmului italian, admirator fervent si "ucenic" sfios al marelui Luchino Visconti. Dupa cum o atesta si cartile de specialitate, Zefirelli (nascut la Florenta in 1923, la 12 februarie) a facut in tinerete studii de arhitectura, apoi, devenind asistent al contelui Luchino Visconti Di Modrone, se dovedeste a fi un "dependent de cinema", realizand, inca din 1957, mai multe filme care-i aduc o indreptatita notorietate (vezi "Imblanzirea scorpiei", 1967, ori "Romeo si Julieta", 1968). Desi "acuzat" de o anume "teatralitate" a modului cum isi concepe filmele, ba chiar de "pretiozitate" atunci cand isi indruma actorii, Zefirelli culege multe aplauze cu filme inspirate din "marea opera" - vezi "Traviata" (1983). Indragostit - ca prieten devotat - de Maria Callas (marea cantareata, cu o voce unica, trimisa parca de Dumnezeu pe pamant), Zefirelli i-a urmarit cu fidelitate si adoratie cariera - o cariera plina de suisuri ametitoare, dar si de cumplite "coborasuri", care au dus pana la pierderea definitiva a vocii ei dumnezeiesti.
Acelasi Zefirelli i-a stat alaturi Mariei si atunci cand, tot sperand in legalizarea tumultuoasei ei povesti de dragoste cu tiranicul, egoistul, capriciosul, imprevizibilul Onassis, ea a aflat... din ziare despre casatoria multimiliardarului armator grec cu Jackie Kennedy, sofisticata vaduva a presedintelui american asasinat la Dallas in 1983. Asadar, din dragoste si admiratie de prieten s-a nascut acest film dedicat Divinei... forever. Numai ca un astfel de demers ar fi pretins un scenariu "beton".
Grea misiune! Si tocmai de aceea Zefirelli (co-scenarist) recurge la un... siretlic cinematografic, imagineaza un "film in film", adica o filmare cu "Callas in Carmen", o pelicula video ce ar fi urmat sa faca ocolul lumii intru reabilitarea gloriei lui Callas. Si mai inventeaza scenaristii un personaj-"cheie", in figura unui impresar al Mariei, un american cinic, vag-pederast, care incearca (nebanuind ca vor fi ultimele ei luni de viata) sa-i insufle un nou elan. S-o faca sa-si recapete curajul, faimosul ei curaj care o ajutase decenii de-a randul sa lupte cu sfiala, cu obezitatea, cu prejudecatile, cu asumarea noului ei "look", cu barfele legate de divortul de binefacatorul si generosul si preaiubitorul ei sot, Meneghini, in favoarea diabolicului, fascinantului, "devastatorului"... Onassis. Toate bune si frumoase, numai ca partitura nu e nici pe departe demna de "divina" inspiratoare a filmului. Scenariul e modest, in rolul Mariei Callas ni se ofera o Fanny Ardant (una dintre actritele valoroase ale teatrului si filmului francez) care face si ea ce poate, in rolul ilustrului ei model. (Si spun asta fara rautate, gandindu-ma la interpretarea ei corecta - si atat -, dar si la ce ar fi putut face din aceasta partitura, cum ar fi imbogatit-o marea noastra Gina Patrichi sau, dincolo de Ocean, Meryl Streep!) Cat despre Jeremy Irons, ce sa faca acest actor magistral dintr-un rolisor pe care orice actor bun l-ar fi putut realiza fara nici o dificultate... E ca si cum i-ai fi dat unui tigru alb, de Bengal, rolul unei pisici siameze de apartament!
Desigur, parerile sunt impartite. Desigur, indragostiti pe veci de Callas, multi cinefili se vor fi declarat si se declara multumiti de cele vazute la Scala. Ce-i drept, poate ca rezervele mele vin si dintr-o zona care nu are nici in clin, nici in maneca cu pretentiile unui simplu amator de film. Ele vin dintr-o zona care se cheama a "bunei cuviinte". Adica? Adica, dupa cum se stie, mai mult de jumatate din filmul lui Zefirelli s-a "turnat" la noi, in Romania, la Buftea. Si tot dupa cum se stie, cu prilejul filmarilor, Zefirelli a fost primit de Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, la Palatul Parlamentului. Ba chiar i s-a oferit si o importanta decoratie. Cei doi - Fanny Ardant si Jeremy Irons - au adastat ceva timp prin Romania si au fost primiti de presa, la sosire, cu un entuziasm "pana la lesin". In schimb, la premiera de la cinematograful Scala nu a aparut nimeni dintre principalii realizatori si interpreti. Nu tu prezentare oficiala a premierei, cu un cuvant din partea realizatorilor, nu tu vorbe bine-simtite din partea vreunei oficialitati romane in materie de film, nu tu cos cu flori... Nimic. O scena pustie, prost luminata, un public nauc, ratacind prin holul cinematografului Scala - un loc obisnuit, candva, cu foarte frumoase "premiere de gala ale filmului romanesc". In sala - scaune ramase neocupate. Totul de parca acolo s-ar fi petrecut nu un eveniment cultural, ci dimpotriva, ceva... jenant, vag-ilegal. Oare si la capitolul arta suntem pusi in genunchi pe coji de nuci, de boierii occidentali? Prieteni de-ai mei, din generatia cu parul alb, detinatori, candva, de conace boieresti, stiu prea bine ca la marile serbari ori la inaugurarea vreunei resedinte boieresti la care muncisera taranii, talpa tarii, erau si ei cinstiti cu cate un pahar. Ba chiar boierul le ura "de bine si de sanatate".Silvia Kerim
Teatru
Primavara talentelor</b><b>Ileana Olteanu
"Ca sa cant la armonica, am intrerupt o bursa in Sua" Fac parte dintr-o promotie buna si norocoasa. Sau poate norocoasa, pentru ca a fost foarte buna. La spectacolul de absolvire a Institutului (am terminat actoria la clasa Ion Cojar) - eu il jucam pe Aliosa, baietelul cu armonica din "Azilul de noapte". Cand profesorul nostru a montat "Azilul..." si la Teatrul National, m-a luat si pe mine, si tot pe post de "baietelul cu armonica". O "pitica", langa o distributie de "giganti". Dar probabil ca le-am inspirat simpatie, de vreme ce domnul Beligan si Marin Moraru au reluat pentru mine un vechi obicei din teatru, numit botezul scenei: m-au luat pe sus si m-au zvarlit pe podea asa, ca sa-mi mai treaca emotiile. Gestul lor de incurajare m-a facut sa nu regret faptul ca pentru armonica bucuresteana mi-am intrerupt o bursa de studii in Sua, la faimosul "Actors Studio". Ce-i drept, acolo doar audiam cursurile, pe cand aici joc din plin, mai ales ca dupa "Azilul de noapte" au urmat "Femeile savante", "Macbeth" de Eugen Ionescu, "Machinal", "Jocul dragostei si-al intamplarii" si "O noapte furtunoasa", unde sunt Zita. Pentru ca pasiunea si pregatirea mea anterioara a fost coregrafia, am intrat si in trupa lui Dan Puric, in stralucitele lui reprezentatii cu "Made in Romania" si "Hic sunt leones". In ce-i priveste pe "leii" norocosi din promotia mea, ei sunt acum cunoscuti: Vlad Zamfirescu, Andreea Bibiri si Oana Tudor de la "Bulandra", precum si cei de la National, adica Silviu Biris si Marius Florea Vizante.
Ioana Flora
"Daca iubesti ce faci si muncesti temeinic, reusesti" Povestea mea suna asa: am venit in Romania cu parintii, cand aveam 18 ani. Tata e sarb, poetul Ioan Flora, mama e romanca. La Bucuresti, am terminat Institutul de Teatru la clasa Alexandru Repan in 97, sefa de promotie. Am hotarat ca nu e cazul sa intarzii prin Capitala tot asteptand vreun concurs si am plecat la Teatrul din Piatra-Neamt, aflat atunci intr-o etapa de reinflorire. Au urmat doi ani minunati, cu intalniri artistice importante pentru mine. Prima a fost cu Vlad Mugur, care monta acolo un spectacol original, "Scandal cu publicul". M-a uimit ca un regizor cu o experienta asa de vasta este atat de deschis noului. A venit la Piatra-Neamt in acea perioada si Claudiu Bleont, dornic de o reimprospatare a limbajului teatral, si-am jucat impreuna intr-o reusita comedie neagra. Pentru formarea mea ca actrita, experienta "pietreana" a fost hotaratoare. Mai apoi, intr-o vacanta, am descoperit o piesa teribila, scrisa de o sarboaica: "Trilogia belgradeana". Am tradus-o rapid si Cristian Teodor Popescu a montat-o la Teatrul "Bulandra". Era o poveste zguduitoare, despre tineri din Est plecati in lumea noua sa-si caute norocul. Unii nu se pot adapta, altii se adapteaza gresit si sfarsesc rau. Printre altii, am jucat alaturi de Dragos Bucur, un actor minunat, cu care aveam sa ma intalnesc si in film, in"Marfa si banii" (regia lui Puiu Cristi), selectat la Cannes pentru sectia tineret. Cum a fost acolo? Extraordinar! Am luat o gura de aer si de incredere in fortele noastre. Ele ne-au priit, pentru ca Dragos a fost chemat pentru rolul principal din alt film, "Furia", iar examenul meu urmator s-a produs in filmul lui Serban Marinescu, "Turnul din Pisa", alaturi de "greii" cinematografului: Gheorghe Dinica, Dorel Visan, Vali Uritescu si Gheorghe Visu. Ei m-au "adoptat" si m-au ajutat cu generozitate, pentru ca uneori noi, tinerii, credem ca stim totul, ca lumea (si arta) incepe cu noi. Experienta "Turnului...", ca si cea de la Piatra, mi-au fost benefice. Acum repet la Tnb, cu trupa lui Dan Puric, un spectacol interesant, dedicat celor 150 de ani de teatru romanesc. E o munca dura, dar fascinanta, si o noua demonstratie ca daca doresti mult ceva si muncesti cu ravna, reusesti.Alice Manoiu
Eveniment
Festivalul si Concursul International "George Enescu"</b><b>Date tehnice Cea de-a Xvi-a editie a Festivalului International "George Enescu" va avea loc la Bucuresti, intre 7-24 septembrie 2003. Ca si editia precedenta (din 2001), Festivalul se va desfasura sub patronajul Presedintelui Romaniei. Director artistic este dirijorul Cristian Mandeal, iar presedinte de onoare al manifestarii este romanul Ioan Holender, directorul Operei din Viena. Organizator este Artexim. Pretul biletelor este cuprins intre 100.000 si 500.000 lei, iar al celui mai scump abonament, de 4.800.000 lei. La acestea se adauga timbrul muzical, in valoare de 5%. Concertele si recitalurile vor avea loc la Sala Mare a Palatului, la Ateneu, la Opera si la Sala Radio.
Desi preturile sunt mari pentru buzunarul unui meloman cu salariu mediu, sunt convins ca in ajunul deschiderii festivalului nu vor mai fi bilete la vanzare. Aceasta pentru ca programul este deosebit de interesant, iar lista invitatilor - pe masura unei manifestari de anvergura internationala. Dintre orchestrele invitate in festival amintesc: London Symphony Orchestra, Royal Philarmonic Orchestra, Luxemburg Philarmonic, Kremerata Musica, Wiener Symphoniker, Moscow Philarmonic Orchestra, Helsinki Philarmonic Orchestra, Camerata Salzburg etc.
Un eveniment deosebit al festivalului il constituie prezentarea operei "Oedipe" de Enescu, regizata de maestrul Petrika Ionesco. Promitem melomanilor un interviu cu regizorul de origine romana Petrika Ionesco, pe care il vom publica in luna septembrie, cand, ca la fiecare editie, "Formula As" va dedica Festivalului Enescu spatii ample.
Concursul International "George Enescu" va fi organizat in cadrul Festivalului si va avea loc intre 7 si 14 septembrie. Presedintii celor patru sectiuni sunt: Lazar Berman (pian), Dmitri Sitkovetsky (vioara), Christa Ludwig (canto) si Stefan Niculescu (compozitie). Valoarea Marelui Premiu al Concursului "Enescu" (pentru fiecare sectiune in parte) este de 15.000 dolari. Juriul mai poate acorda premii speciale semifinalistilor si finalistilor Concursului, pentru cea mai buna interpretare a unor lucrari enesciene. Laureatii vor fi invitati sa participe la editia din 2005 a Festivalului si vor participa la turnee de concerte si recitaluri atat in Romania, cat si in strainatate. Sunt admisi la concurs candidati nascuti dupa data de 1 august 1970, iar fisele de inscriere pot fi trimise la Artexim pana la data de 15 iulie 2003. Organizatorii au realizat si un site Internet: www.festivalenescu.roClaudiu Ionescu