Lantul sperantei Ajunseseram fara reactii. Se adunasera, in acesti treisprezece ani, si deceptii, si suferinte si multa, foarte multa minciuna.
Promisiunile electorale, ramase mereu fara acoperire, birurile crescute, taxele din ce in ce mai impovaratoare au ucis treptat in romani dorinta de viata. Din an in an, aroganta Puterii a crescut si ea, in raport direct cu suferinta si umilintele indurate de "pasnicul cetatean".
Am tot sperat ca vor fi fost "boli ale copilariei" unui popor redevenit liber, ca visul rau se va transforma, dintr-o data, in realitate fericita.
Pana la urma, in tot acest timp, cea mai mare nenorocire abatuta asupra romanului de rand a fost insa pierderea sperantei.
Repetatele guvernari, ineficace si delasatoare in cel mai bun caz, daca nu rapace si corupte, au avut ca rezultat umflarea "unor" buzunare in detrimentul populatiei saracite pana la disperare.
Incet, incet, pe nesimtite, paharul s-a tot umplut. A fost nevoie doar de inca un abuz al unei comisii parlamentare. Si-am inteles, in sfarsit, ca "acei ofiteri", pana nu demult tortionari cu simbrie, au ajuns acum sa ne hotarasca destinele.
Pentru ca ce altceva am putea intelege din refuzul unor functionari, platiti de noi, de a dezvalui numele ofiterilor vinovati de exercitarea politiei politice? Ce altceva se ascunde oare in spatele tergiversarilor, al minciunilor, al refuzului de a face lumina intr-o problema de viata si de moarte pentru noi toti?
Astazi, doar adevarul ne mai poate vindeca de toata suferinta celor treisprezece ani. Doar adevarul ne poate cauteriza ranile pe care fiecare dintre noi, in diferite feluri, le purtam de-o viata.
Desfiintarea abuziva si ilegala a colegiului Cnsas a fost, prin urmare, picatura destinata sa verse paharul suferintelor indurate pana acum.
Reactia populatiei nu s-a lasat asteptata. O organizare magistrala, datorata redactiei revistei "Academia Catavencu", Agentiei de Monitorizare a Presei si Biroului National Sindical, a adunat in fata cladirii Parlamentului, intr-un impresionant lant viu, aproximativ 3000 de bucuresteni, pentru a protesta fata de "revenirea in forta a securistilor in asaltul asupra Cnsas".
Mesajul promovat suna simplu: "Cerem sa fie respectata legea! Dosarele Securitatii sunt sursa de santaj politic si coruptie. Vrem sa-i stim pe toti Priboii!".
La chemarea organizatorilor au venit reprezentanti din absolut toate domeniile de activitate ale societatii romanesti. Politicieni: parlamentari, partide de opozitie, dar si Psd-ul, desolidarizat pana si el, am inteles, de abuziva hotarare a Comisiei parlamentare, partide cu experienta celor treisprezece ani, ca si foarte tanara Urr (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei); administratie: Primaria Capitalei si cele de sector; societatea civila, revenita cu forte proaspete: muncitori, intelectuali, foarte multi studenti. Varsta participantilor: de la 3 ani, Irina, mascota manifestatiei, venita cu bunicul ei ("parintii sunt la serviciu"), pana la 92 de ani, Stelian Dumitriu, preot-colonel veteran, arestat cu ani in urma, anchetat si condamnat, care de doi ani a tot cerut sa-si vada dosarul, dar a primit doar refuzuri...
Unii isi reintalneau vechi cunostinte din Piata Universitatii, altii cereau de asta data respectarea unor principii, nu revendicari salariale. Erau si multi veniti pentru prima oara la o miscare de protest. Mai ales tinerii. Si, ca un ecou, la Bistrita, in fata Prefecturii, un alt lant uman, solidar cu cel din Bucuresti, si-a exprimat dorinta de a afla Adevarul.
De fapt, intreaga societate romaneasca, uitand de vechile-i vrajbe, s-a adunat, in sfarsit. Cu demnitate si responsabilitate, cei care-au compus lantul uman au cerut sa-si cunoasca trecutul, sa-i afle, fara putinta de tagada, pe cei care au facut pana nu demult politie politica. Altfel spus, vrem sa cunoastem numele tuturor celor care au torturat, au ucis, au profanat sentimente si credinte, au zguduit din temelii rosturile unui popor, instaurand "cu profesionalism" teroarea comunista.
Este prima oara cand o manifestatie capata consensul intregii noastre societati, cand ne-am unit, cu mic, cu mare, impotriva acelorasi dusmani: Minciuna si Abuzul.
Timid parca, in privirile celor tineri, in soarele ce-a aparut intr-un tarziu printre nori, risipind simbolic ceata, am intrevazut, in acea zi, o geana de speranta...Sanda Anghelescu