Adrian Severin</b><b>"Mie nu-mi este teama ca Romania nu va intra in Nato sau in Ue, ci in ce fel de Nato sau Ue vom intra si ce vom fi in stare sa facem acolo"</b><b>"Romania nu trebuie sa se comporte ca si cum s-ar plasa de o parte sau de alta a baricadei" - Oportunitatea unei interventii militare in Irak a impartit lumea in doua. La fel ca in fotbal, Franta si Germania temporizeaza, in vreme ce Sua si Anglia solicita un atac decisiv. Ca diplomat cu mare experienta in zona politicii externe, cum ati arbitra acest meci?
- Din pacate, lucrurile sunt mult mai grave decat confruntarile din meciurile de fotbal. Nu este vorba despre temporizare si "jocul pe poarta", ci despre viziuni diferite asupra ordinii mondiale. Organizatiile care au asigurat securitatea si stabilitatea vechii ordini (Onu, Nato, Ue etc.) se sfarama prinse in clestele contradictiei dintre caracterul tot mai global al relatiilor interumane (inclusiv al crizelor) si caracterul inca national al guvernarii (deci, al surselor puterii). Criza irakiana este o criza cu semnificatie la nivel mondial, intrucat ea este legata de amenintarea globala pe care o prezinta dotarea unui regim nedemocratic cu armament de distrugere in masa. In lipsa unui sistem de guvernare globala, exista o reactie asimetrica a statelor lumii fata de aceasta amenintare. Sua, ca singura superputere a lumii, deci ca unica putere globala, percepe amenintarea cu mai multa acuitate decat puterile regionale. Pe de alta parte, in mod firesc, Sua vede in criza irakiana ocazia pentru a-si consolida statutul de superputere globala, intervenind chirurgical spre a reconfigura arhitectura politica a Orientului Mijlociu. In fapt, americanii vor sa sparga buboiul creat la nivelul intregii regiuni respective, de combinatia intre autoritarismele corupte si fundamentalismele de tot felul. Ei se cred capabili sa o faca recurgand la principiul dominoului, pe care sunt convinsi ca-l pot controla spre a imprima un sens pozitiv. In ceea ce-i priveste pe europeni - sau cel putin pe unii dintre ei -, acestia, pe de o parte, inteleg sa foloseasca ocazia spre a diminua rolul de superputere al Sua, iar pe de alta parte, se tem ca o actiune de o asemenea anvergura poate scapa de sub control si degenera intr-un nou "razboi rece". De asta data, va fi vorba nu despre un razboi intre blocuri impartasind ideologii diferite, ci de un adevarat razboi mondial de gherila, alimentat de un carburant exploziv, format din amestecul civilizatiilor de tip tribal cu tehnologiile ultramoderne, create de civilizatiile de tip national. Este limpede, cred, ca intr-un asemenea context nu este nimic de arbitrat. De aceea, dupa parerea mea, Romania nu trebuie sa se comporte ca si cum s-ar plasa de o parte sau de alta a baricadei, in razboiul deocamdata retoric intre mai vechile si mai noile democratii, ci sa vorbeasca si sa actioneze pentru unitatea democratiilor lumii, ca si pentru promovarea unui proiect de guvernare globala, bazat pe valorile in care cred ea si aliatii sai. In felul acesta, loialitatea fata de valori si fata de aliante nu ar intra in contradictie.
- Presa americana, mai putin cunoscuta in Romania, la fel ca si presa germana (desolidarizata agresiv de cancelarul Schrder) aduc argumente "grele" privind necesitatea interventiei in Irak: depozitiile unor fosti inspectori Onu, care afirma ca Saddam Hussein detine arme chimice si biologice cu putere de distrugere in masa. Puteti comenta?
- Faptul ca Irakul a incalcat timp de multi ani rezolutiile Onu mi se pare evident. Faptul ca aceasta tara este condusa de un regim nedemocratic, dezgustator, este limpede. Faptul ca, in fruntea acestui regim, Saddam Hussein a declansat razboaie (unele, este adevarat, cu sprijinul unora dintre democratiile care astazi il acuza) si un genocid este indiscutabil. Detinerea armelor de distrugere in masa de catre un asemenea regim este o amenintare la adresa securitatii lumii, ea este interzisa potrivit normelor internationale si justifica interventia adecvata a comunitatii internationale pentru remedierea situatiei. O atare interventie poate avea loc inclusiv cu mijloace militare, dupa caz. Cum este posibil atunci ca asemenea elemente de convergenta sa conduca la divergente atat de grave intre democratiile lumii, intre cei care isi bazeaza aliantele pe o certa unitate de conceptie asupra modului in care ar trebui sa functioneze relatiile internationale? Problema este aceea ca unii dintre membrii comunitatii internationale se tem ca nu cumva in spatele principiilor sa stea interese imperiale circumscrise asa-zisului "sovinism de mare putere". Din acest punct de vedere, trebuie spus ca retorica oficiala americana, ca si metodele folosite de administratia americana spre a construi consensul international nu au servit prea mult cauzei unitatii. Pe o atare linie, responsabilitatea principala revine Americii, intrucat, fiind cea mai puternica, ea trebuie si poate sa fie cea mai generoasa.
- Celebrul canal de televiziune american Cnn a folosit termenul de "axa dusmanilor", referindu-se la franco-germani. Daca adaugam si intentia de mutare a fortei americane din vestul Europei spre estul ei, suntem practic in fata unui nou "razboi rece". Cum intrevedeti rezolvarea acestui conflict?
- Problema nu sunt franco-germanii, dupa cum ea nu este America. Problema este Saddam Hussein. Din pacate, razboiul retoric dintre americani si unii europeni deplaseaza atentia de la adevarata problema. Culmea este ca aceasta deplasare de atentie ajunge sa creeze probleme noi, tot atat de adevarate. De aceea cred ca punctul unu pe agenda prioritatilor noastre de astazi trebuie sa fie salvarea unitatii aliantelor democrate (Nato, Onu etc.). Daca pretul schimbarii regimului lui Saddam Hussein ar fi distrugerea aliantelor respective, atunci acest pret ar fi prea mare. Chiar si cu Saddam, lumea mai poate fi tinuta in echilibru. Nu vad insa cum se poate pastra acest echilibru, daca actualele aliante strategice ar disparea prin moarte violenta, inainte de a fi fost in masura sa lase mostenitori majori. Pentru mine, este si clar, si explicabil faptul ca vechea ordine moare, in timp ce una noua sta sa se nasca; fara a se fi nascut inca. Totul este ca aceste doua ordini sa nu fie separate in timp printr-o perioada prea lunga de insuportabile dezordini ori printr-o alta epoca a dictaturilor. Spre a evita ca disputa asupra crizei irakiene sa conduca la asa ceva, cred ca ar trebui sa le cerem europenilor sa isi exprime pacifismul in asa fel incat sa nu se ajunga la impingerea Sua nici catre unilateralism si nici catre izolationism. In acelasi timp si din aceleasi motive ar trebui sa cerem Sua sa isi urmeze politica de fermitate si de disociere de ceea ce s-ar putea numi "conciliatorismul populist european", prin cantonarea completa in sistemul Onu, cu toate imperfectiunile sale, evitand ridiculizarea acestei organizatii si acceptand sa actioneze exclusiv potrivit mandatului primit de la ea.
</b>
<b>"Nu dispunem de nici un sponsor politic autentic in Ue. Trist, dar adevarat!" - Cum explicati sanctionarea publica a Romaniei de catre presedintele Frantei, avand in vedere ca optiunea pro-Sua a fost exprimata de toate tarile fostului rasarit comunist? In Polonia s-au organizat chiar manifestatii de strada in favoarea interventiei militare in Irak...
- Cred mai intai ca ar trebui facuta o distinctie intre politica franceza si cea germana. Franta nu este atat impotriva interventiei in Irak, cat impotriva unei campanii sub conducere americana. Obiectivul Frantei este deci limitarea puterii Sua si neutralizarea suprematiei americane in contextul actualei ordini de tranzitie. In cazul Germaniei, situatia e diferita. Din motive istorice, ea este de principiu ostila solutiilor militare si, totodata, ea are o agenda orientata in primul rand spre constructia europeana, nu spre definirea ordinii globale. De aceea Berlinul ar dori, printre altele, sa fie acordata prioritate unei strategii mai nuantate si mai eficiente, menite a duce la rezolvarea conflictului israeliano-palestinian. Cu aceste precizari putem reveni la Romania si putem spune ca, asemenea tuturor tarilor din Europa centrala si orientala, ea este mai transatlanticista decat membrii Ue. Din pacate, desi nu este singura in privinta optiunilor proamericane, ea este singura din punctul de vedere al slabelor performante socio-economice. Ea este deci intr-o pozitie singulara de vulnerabilitate.In consecinta, atunci cand Franta vrea sa descurajeze orientarea transatlantica a tarilor fostului bloc sovietic prin sanctionarea exemplara a unui personaj negativ, Romania apare a fi cea mai potrivita pentru o asemenea operatiune. Romania este ultima din coada candidatilor si, totodata, ea nu dispune de nici un sponsor politic autentic in interiorul Ue. Este trist, dar este adevarat! Interesele si obiectivele strategice ale Frantei nu sunt in mod obiectiv identice cu cele ale tarilor Europei centrale si orientale si de aceea politicile si optiunile lor nu pot fi coordonate pana la nivelul la care Franta sa fie sponsorul politic legitim, adica natural, automat, permanent si eficient al Romaniei. Daca Romania ar fi aplicat reformele pe care eu le proiectasem in 1990 si daca ar fi aratat consecvent in politica sa externa caracterul despre care am spus mereu ca este mai important decat abilitatea, am fi fost astazi in alta parte. Asa insa, suntem doar material didactic la rubrica "Asa nu!".
</b><b>"Franta trebuie sa inteleaga ca noua nu ne place tonul de comanda, indiferent daca ordinele sunt exprimate in rusa, engleza sau franceza" - Sa tragem concluzia ca politica francofila a Romaniei a fost un esec?
- Nu vreau sa ma pronunt in acesti termeni. Nici nu cred ca ar trebui sa facem acum o criza din cauza iesirii - as zice calculata, mai degraba, decat emotionala - a presedintelui Chirac. Dimpotriva, as spune ca ar fi mai bine sa ii transmitem ca, desi declaratiile sale ne-au intristat, ele nu au diminuat cu nimic simpatia noastra pentru el si pentru Franta. Franta trebuie sa inteleaga insa ca romanii nu sunt parte a procesului european ca urmare a deciziei arbitrare a cuiva care are tendinta de a zice "Europa sunt eu!", ci intrucat, in mod obiectiv, Europa are nevoie de piata lor, de resursele lor naturale si umane, de istoria lor, de cultura lor, de inteligenta lor, de atuurile lor geopolitice. De asemenea, Franta mai trebuie sa inteleaga ca noua nu ne place tonul de comanda, indiferent daca ordinele sunt exprimate in rusa, engleza sau franceza, dupa cum ar fi bine sa observe ca romanii simpatizeaza miscarea francofila, dar ca interesele lor strategice nu sunt legate de ea.
- In mod nesperat, mustrarea franceza i-a adus Romaniei adeziuni extrem de importante, la loc de frunte plasandu-se declaratia primului ministru britanic, Tony Blair, precum si recenta hotarare americana de a ratifica inainte de termen intrarea noastra in Nato. Oare actuala conducere politica a tarii e pregatita sa faca fata acestei atat de grele alternative: Comunitatea Europeana - America? Un sistem mai activ de aliante cu fostele "patrii socialiste", aflate de aceeasi parte a baricadei, nu ne-ar fi de folos?
- In primul rand, as insista sa evitam limbajul care ne imparte in tabere aflate de o parte sau de alta a unei baricade. In orice caz, nu ar trebui sa impartim democratiile europene in proamericane si antiamericane. De asemenea, nu trebuie sa credem ca America ar putea compensa ceea ce ne refuza Europa. Sua nu ne pot da ceea ce ne poate da Ue, iar Ue nu ne poate da ceea ce ne pot da Sua. Pentru noi, cele doua relatii nu sunt intersanjabile, ci complementare. As mai adauga la aceasta faptul ca este necesar sa distingem si intre pozitia Sua si cea a Marii Britanii. Ceea ce urmareste Marea Britanie este in primul rand mentinerea implicarii americane in Europa si consolidarea legaturilor transatlantice, garantarea multilateralismului in actiunea globala a Americii si ramanerea Sua in contextul Onu si al Dreptului International, precum si pastrarea rolului Londrei de pilot strategic al Washington-ului. Cat ii priveste pe fostii nostri tovarasi de lagar socialist, trebuie spus ca ei nu sunt prea tentati sa se alieze cu noi intrucat, cu exceptia Bulgariei poate, se gasesc intr-o situatie mai buna decat a noastra si au prieteni puternici. In fine, pe mine nu ma bucura prea tare premiile prin care unii rasplatesc ceea ce ceilalti considera a fi proasta crestere si rea purtare. Cand avem de ales intre dusmanii valorilor in care credem si sustinatorii lor, atunci optiunea noastra trebuie sa fie intotdeauna clara, indiferent de costuri. Cand avem de ales insa intre membrii aceleiasi familii de valori, atunci nu situarea de partea unuia sau a altuia trebuie sa fie politica noastra, ci promovarea unei solutii proprii, bazate pe valori comune si vizand pastrarea sau construirea consensului. Asta ne poate duce, desigur, in fapt, mai aproape de unii sau de altii. Daca valorile, si nu conjuncturile, ne duc acolo, atunci respectul ne va fi asigurat, indiferent de cum se schimba timpurile, opiniile sau conjuncturile. Pe termen scurt, conteaza optiunea. Pe termen mediu si lung, conteaza mai ales motivele optiunii si metoda prin care ai ajuns la ea. Pe termen scurt, mie nu imi este teama ca Romania nu va intra in Nato sau in Ue. Ceea ce ma nelinisteste este in ce fel de Nato sau Ue vom intra si ce vom fi in stare sa facem acolo. Ultimul aspect va depinde si de predictibilitatea, credibilitatea si respectabilitatea noastra, asa cum vom fi stiut sa le castigam in timp.Sanda Anghelescu