</b><b>Povestea unei morti esuate:</b><b>Eugenia Constantin</b><b>"Dumnezeu, albinele si roadele pamantului m-au salvat de la moarte"
Eugenia Constantin este fiica celebrei Mama Paraschiva din Piata Unirii, o apicultoare "de moda veche", apreciata de clientii care i-au consumat de-a lungul anilor produsele. Am cautat-o in piata la recomandarea unor cititoare ale revistei, bucuroase ca arta tamaduirii cu preparate din farmacia albinelor s-a transmis pe linie de familie. E o zi mohorata, iar halele sunt aproape pustii. Doar cativa vanzatori de fructe s-au incumetat sa infrunte gerul de-afara. In fundul pietei, pe dreapta, o taraba geme de bogatii ale stupului: borcane mari si mici cu miere fel de fel, pungute cu polen, pastura, batoane de propolis, faguri ambalati ca nugaua, tincturi, creme din ceara de albine cu rasini de conifere si multe alte "minuni".
Ma apropii. Eugenia Constantin ii explica unui client ce sa faca pentru a-si infrange boala, ii recomanda diverse produse apicole si niste ceaiuri, cateva carti pe care "musai sa le studieze, ca are ce invata de-acolo", ii pune in sacosa un borcan de miere, cateva cutiute si sticlute si ii spune sa revina cand termina dozele, ca "sigur o va pomeni". Dupa ce-i da omului restul si un fagure de miere "bonus", se-ntoarce catre mine: "Dumneavoastra? Cu ce va pot servi?". Ma prezint, ii spun de ce o caut si ca vreau sa-i rapesc vreo jumatate de ora, sa stam de vorba. Frigul patrunzator ne goneste intr-o cafenea zgomotoasa si, in fata unui ceai fierbinte, ascult drama, dar si biruinta femeii din fata mea. O felie de viata amara, indulcita cu miere de albine...
La tranta cu cancerul
- Se pare ca ati mostenit din familie pasiunea pentru apicultura. Mama Paraschiva v-a insuflat dragostea fata de albine?
- Da, mama mi-a transmis nu doar tainele meseriei, ci si morala ei. De la ea am invatat in primul rand sa fiu un om drept si sa muncesc. Pasiunea pentru apicultura a venit de la sine, cu atat mai mult cu cat descopeream minunata lume a albinelor si mai ales efectele terapeutice ale muncii lor. Din copilarie am cunoscut stupii, insa nu le-am dat importanta cuvenita. Nu-mi placea mierea, cu toate ca parintii mei ma tot indemnau cu "bunatati". Ii spuneam mamei: "Daca o sa ma imbolnavesc, o sa mananc si miere". Am crescut, m-am casatorit, am avut copii si n-am avut deloc probleme de sanatate. Insa la un moment dat, sotul meu "si-a stricat mintile" si astfel a inceput calvarul vietii mele. Supararile, necazurile mari, lipsa de timp liber (munceam in fabrica, ma grabeam sa ajung acasa, sa fac mancare, curatenie si sa ma ocup de copii) si stresul m-au epuizat. Asa am ajuns, la 40 de ani, sa fac un cancer. Imi era rau de nu stiam ce-i cu mine, dar nu aveam timp sa ma duc la medic. Intr-un sfarsit, mi-am facut analizele si tot umblam cu ele din cabinet in cabinet, sa aflu ce am. Medicii pe care i-am consultat n-au avut curajul sa-mi spuna in fata de ce sufar; ma pasau de la unul la altul, intrebau daca pot lua legatura cu cineva din familie... Mi-am dat seama ca era vorba de ceva grav. Roasa de incertitudini, mi-am luat inima-n dinti, m-am dus la Policlinica cu Plata si l-am rugat pe medic sa interpreteze si el analizele "surorii mele", care este grav bolnava, ca eu de-abia venisem din provincie s-o ingrijesc si voiam sa stiu daca mai are vreo sansa... chestii de-astea... Am aflat cu stupoare ca sufeream de mai multi ani de ciroza, care evoluase intr-un cancer in stadiu avansat, cu multiple metastaze. Groaza mortii pusese stapanire pe mine; eram descurajata, deprimata, aveam probleme tot mai mari in familie, imi era greu sa le fac singura pe toate; capitulasem si nu mai voiam sa traiesc. N-am mai luat medicamente, n-am mai mancat nimic si dupa o saptamana am intrat in coma. Numai Dumnezeu m-a intors la viata. Acolo, la Reanimare, L-am auzit pe Domnul Iisus spunandu-mi: "Inca nu ti-a venit vremea!". Copiii erau la sora mea, se pregateau pentru examene, barbatul meu umbla "creanga", iar eu ma zbateam intre viata si moarte. Cand am iesit din coma, medicii m-au trimis acasa, fara sa-mi dea macar o speranta. Ciroza ma umflase ca un cimpoi, aveam burta plina de lichid, cantaream 100 de kg. Tomografiile facute la spital au evidentiat tumori pe scoarta cerebrala, pe uter, pe ovare, pe pancreas, pe intestine. Ce sa-mi mai faca medicii? Inima era si ea "in pioneze", eram constienta ca nu mai am nici o sansa. Dupa externare, sotul meu, cand m-a vazut in ce stare eram, m-a dus acasa la mama, m-a zvarlit pe-un pat si i-a zis: "Iati-o, ca nu mai e buna de nimic". Dupa 20 de ani de casnicie, dupa ce am crescut doi copii care chiar si asa, cu posibilitatile reduse pe care le aveam, au facut scoala de muzica, invatand la perfectie pianul si vioara, dupa ani de umilinte si suferinte, "nu mai eram buna de nimic". Tocmai atunci am cazut intr-o amnezie totala, din cauza tumorii cerebrale, probabil. Un an si jumatate am facut pe mine, nu recunosteam pe nimeni, nu stiam cine sunt, iar timp de sase luni, fiindca imi pierdusem partial vazul si auzul, parintii m-au ingrijit ca pe un copil mic. Un an si jumatate am avut amnezie totala, apoi inca doi ani si jumatate am suferit de amnezie temporara. Imi reveneam o zi, doua, si din nou ma scufundam in bezna uitarii. Cand eram lucida, ma speriam de imaginea mea din oglinda. Chelisem, eram un cadavru viu, cantaream 40 de kilograme.
Intr-o zi de luciditate, i-am spus mamei sa ma duca acasa, sa mor in casa mea, ca simt ca-mi dau sufletul. Ma tavaleam din cauza durerilor ingrozitoare pe care le aveam. Ce traieste un bolnav de cancer in ultima faza este inimaginabil. Acasa nu aveam pe nimeni. Copiii erau la sora mea, ea avea grija de ei de cand ma imbolnavisem si nu voiam sa ma vada in ce stare eram. Nu-mi recunosteam casa, nu stiam unde-i baia sau bucataria. Reuseam sa ma tarasc pana la aragaz, sa-mi fac cate un ceai. Atunci mama mi-a adus miere, polen si pastura si am inceput primele tratamente.
</b><b>Minunea din borcanul cu miere
Polen, pastura, propolis, laptisor de matca si ceai - asta era tratamentul si meniul meu zilnic, pe care l-am urmat sase luni de zile. In timpul asta n-am mancat nimic altceva. Am inceput sa elimin pe gura bucati de puroi cu sange inchegat. Am facut clisme dupa cartile lui Gnter - mergeam la baie cu cartea in mana, ca sa inteleg ce fac, fiindca altfel uitam imediat. La o astfel de clisma, am simtit cum mi s-a rupt ceva din abdomen. Am avut niste dureri infioratoare. Nu-mi venea sa cred ce a iesit din mine: o tumora mare cat un prapur. Dupa doua-trei zile, am inceput sa ma simt mai bine. Stateam in pat, citeam rugaciuni si cartile lui Gnter si Jean Valnet. Cum m-am simtit mai in putere, m-am dus la piata, s-o ajut pe mama, fiindca nu se mai descurca singura, iar eu nu mai aveam bani nici pentru plantele medicinale de care aveam nevoie. Stateam la taraba si vindeam produsele mamei, ca sa-mi pot cumpara morcovi si sfecla rosie. Incepusem sa vreau sa traiesc!
Urmand tratamentele mamei, am eliminat lichidul din burta in circa sase luni. Eram slabita in ultimul hal; odata, m-a trantit vantul pe strada si am mers in patru labe, ca nu ma puteam tine pe picioare. Numai Dumnezeu stie cum m-am chinuit. In tot acest timp, mama a fost alaturi de mine. Imi aducea intruna miere, polen, pastura, propolis, mi le prepara cum stia ea si nu se misca de langa mine pana nu le inghiteam. Sa vada cu ochii ei... Ma incuraja incontinuu: "Acum esti bolnava, fata maichii, dar Dumnezeu nu te lasa. Ai incredere in El. Roaga-te, fiindca numai credinta te va vindeca". Mancam doar miere si legume crude, date pe razatoare. Nu-mi rezistau intestinele, imediat faceam diaree. Dar nu m-am lasat. Stiam ca n-am alta sansa. Organismul incepuse sa-si revina si sa lupte cu boala. Vedeam ca prind puteri. Miroseam urat din cauza toxinelor eliminate prin pori, mi-era rusine sa umblu pe strada, trebuia sa fac 5-6 dusuri zilnic. Aveam si probleme genitale, sangeram incontinuu. Impreuna cu mama, am facut o crema speciala pe care am folosit-o anal si vaginal. M-am simtit mult mai bine; am oprit hemoragia in numai o saptamana. Ce sa va spun? Dupa patru ani de chin, m-am insanatosit complet. Acum, toate au ramas in urma si nici nu vreau sa-mi mai amintesc prin ce-am trecut. Dumnezeu, albinele si roadele pamantului m-au salvat de la moarte.
Invatamintele durerii
- Experienta prin care ati trecut v-a facut sa va continuati cautarile, sa scormoniti tainele naturii. Ce le oferiti dvs. oamenilor cu probleme de sanatate?
- Produsele noastre nu sunt numai pentru oamenii bolnavi, ci si pentru cei sanatosi. Am invatat de la parintii mei sa nu-mi bat joc de munca albinelor. In stupina noastra, fiecare operatiune se face "ca la carte". Nu spalam stupii cu detergent, hranim natural albinele, lasam mierea la copt in stup. Nu vindem prostii. Suntem oameni cu frica si cu dragoste de Dumnezeu si nu vrem sa ne murdarim constiinta cu nimic. Nimeni n-a fost dezamagit de calitatea produselor pe care le vindem. Ma ocup de apicultura de 12 ani si, de cand am stupi la munte, in Ardeal, au inceput sa ma preocupe si plantele medicinale. In putinul timp liber de la stupina, am studiat literatura naturista si, pe baza informatiilor culese din carti, am reusit sa creez noi retete din produsele stupului si plante medicinale, altele decat cele ale mamei, cunoscute de toata lumea. Am cateva "mici inventii" - unele cu licenta, altele in curs de inregistrare. Cat despre produsele pe care le avem la vanzare, in primul rand le ofer clientilor nostri miere. Miere buna, de toate felurile, din toate florile pamantului. Apoi - polen, pastura, propolis, apilarnil, laptisor de matca si fel de fel de amestecuri realizate din produsele stupului ca atare sau in combinatie cu plante medicinale.
- La ce boli sunt bune produsele dvs.?
- Produsele stupului ajuta organismul sa lupte mai bine cu infectiile si pot vindeca o gramada de boli, mai putin diabetul. In afara de ce iau de la albine, am licenta de vanzare pentru 14 produse naturale. Chiar daca li se spune "suplimente nutritive", rolul lor in sanatate este esential. N-am facut combinatii asa, de flori de mar, c-asa mi-a venit mie. Fiecare ingredient are un rol bine gandit, actioneaza cumva in organism.
De exemplu, in cancerul pulmonar, mugurii de brad sau acele de pin macerate in miere au putere de vindecare, fluidificand secretiile bronhice si distrugand - acolo unde este cazul - nodulii pulmonari. Tot pentru cancere, ca tonic general, prepar miere cu catina, care le da putere imediat bolnavilor. Otetul din miere si fructe este bun in orice afectiune. Mai avem galbenele in miere pentru bolile ginecologice, patlagina in miere pentru bolile cailor respiratorii si miere cu aloe, pentru dizolvarea calculilor biliari si renali.
Laptisorul de matca este nemaipomenit pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor. De asemenea, un preparat pe baza de polen, propolis si coji de oua de tara crude, amestecate in miere poliflora, ajuta la dezvoltarea creierului (a capacitatii de memorare, a atentiei etc.), fiind un ajutor de nadejde pentru copiii debili, care au probleme cu invatatura. Acest produs este foarte bun si pentru dezvoltarea scheletului la copiii mici.
Mierea cu propolis este buna in raceli, boli de inima, boli de nervi, boli hepatice si ginecologice.
Mierea cu propolis si polen poate fi folosita ca adjuvant in starile de convalescenta, in boli cronice si cancere, ajutand sistemul imunitar sa se mobilizeze si sa lupte mai eficient cu boala.
Energizantul "Forte" este realizat din laptisor de matca si polen. 1-2 lingurite luate dimineata pe stomacul gol ajuta la detoxifierea rapida a organismului
Mai facem ovule, supozitoare si creme pe baza de aloe, propolis, galbenele si ulei de masline presat la rece. Toate acestea, avand practic aceeasi compozitie, dar cantitati diferite din fiecare ingredient, in functie de destinatia lor (ca asta-i tot secretul), pot fi folosite pentru hemoroizi, probleme vaginale (anexite, papiloame vaginale, rani pe colul uterin), rani, bube localizate in nas, otite, sinuzite. Intinsa pe piele, crema ajuta la catifelare, combatand cu succes si acneea. De asemenea, poate fi folosita pentru durerile coloanei vertebrale, reumatism, durerile musculare, inflamatiile articulare, pentru crapaturile talpilor si calcaielor. Ovulele si supozitoarele sunt in curs de inregistrare; fiind considerate produse de uz intern, imi trebuie o suta de aprobari sa le pot vinde.
Apilarnilul pur in miere actioneaza asupra stomacului si a sistemului nervos, dar este folositor si in bolile grave, precum cancerul sau scleroza in placi.
Polatil este un produs pe care inca il studiez, fiind realizat din polen si apilarnil. Este foarte bun pentru inapetenta si intarirea organismului. Cativa clienti vegetarieni si cei care urmeaza tratamente naturiste l-au folosit si mi-au marturisit ca dupa numai o zi s-au simtit plini de putere. Cu iarba verde si cu zarzavaturi, fie vorba intre noi, cam cazi din picioare. Daca mananci produse ale stupului, nuci si soia, altfel te simti. Orice organism, oricat ar fi de sanatos, are deficiente de minerale si vitamine, din cauza stresului si alimentatiei. Or, tot ceea ce se produce in stup contine minerale, vitamine, enzime si antibiotice naturale, de care organismul are mare nevoie pentru a functiona perfect. Nu inteleg de ce oamenii prefera sa se indoape cu medicamente atunci cand ajung la suferinta, in loc sa-si pastreze sanatatea prin reguli simple, legate strict de alimentatie. De cand am fost rapusa de boala, eu n-am mai mancat altceva decat fructe si legume crude, alaturi de toate bunatatile stupului. Si uitati-va la mine - daca nu v-as fi povestit eu, ati fi stiut ca am fost la un pas de moarte? Nu degeaba a spus Dumnezeu: "Caci am dat ca hrana omului toata iarba verde, cu rodul si samanta ei, si pomii fructiferi, cu rodul si samanta lor". Cand Dumnezeu a creat lumea, nu s-a gandit la mutatii genetice, la ingrasaminte chimice, la hormoni de crestere, la amelioratori de gust, aromatizanti sintetici sau nenorocitele de "E"-uri...
Tuturor clientilor cu probleme de sanatate le recomand si plante medicinale pentru ceaiuri, in functie de afectiunea fiecaruia, dar ii sfatuiesc sa traiasca cumpatat, in spiritul invataturilor Bibliei, pentru a-si curata mai intai sufletul, fara de care nu-si pot vindeca trupul.Florentin PopaD-na Eugenia Constantin poate fi contactata la tel. 021/420.35.61, dupa ora 19.00, sau in Piata Unirii, la ultimul rand de tarabe, pe dreapta (precizare necesara, deoarece in Piata Unirii exista mai multi comercianti de produse apicole).