Navetismul politic si inconstanta institutionala
Plecarea deputatilor Bogdan Niculescu-Duvaz si Alexandru Sassu dinspre Partidul Democrat inspre Partidul Social Democrat a fost interpretata in moduri dintre cele mai nefavorabile in presa si in mediile politice de opozitie (care, fie vorba intre noi, sunt extrem de reduse). Condamnarea neconditionata a "navetismului politic" este o atitudine care contrazice atat logica, bunul-simt, cat si stiinta politica. Exista o categorie de politicieni lipsiti de scrupule, care s-au mutat dintr-un partid intr-altul doar din oportunism si pentru ca si-au urmarit mereu propriul interes. Cu toate acestea, nu toti cei care pleaca dintr-un partid sunt vinovati. Pd este partidul din care au plecat in anii din urma cele mai multe celebritati politice, atat pe vremea cand era presedinte Petre Roman, cat si dupa ce Traian Basescu l-a inlocuit pe "parintele fondator". A fost o vreme de aur cand ruptura dintre cele doua ramuri ale Frontului Salvarii Nationale marca despartirea dintre politicienii puterii care au inteles mai repede cum este cu democratia, iar Petre Roman s-a comportat doar ca "primul dintre egali". Dar cand metodele sale au devenit autoritare, ele au fost puse sub semnul intrebarii de catre cel mai valoros, inteligent si curajos politician pe care l-a avut vreodata Pd-ul, l-am numit pe Adrian Severin. A fost atunci o interesanta disputa in interiorul unuia dintre putinele partide profesioniste din Romania. Putin a lipsit ca Severin sa nu castige. Dupa ce a pierdut insa la limita si a fost pur si simplu alungat din partid, situatia in Pd s-a deteriorat constant.
Chiar inlocuirea lui Roman prin Basescu la conducerea Pd a fost o confirmare a faptului ca o mare parte din criticile facute de-a lungul timpului de catre cei care parasisera partidul erau indreptatite. Primarul general al Capitalei s-a dovedit a fi un lider puternic si unul dintre cei mai temuti adversari ai actualei puteri. Dar modul in care el conduce Partidul Democrat nu este tocmai democrat. Nici unul dintre partidele importante din Romania nu are o reala democratie interna, chiar daca in viata politica publica aceste formatiuni promoveaza adesea democratia. Sunt zeci, daca nu chiar sute de exemple personale ale unor politicieni la nivel national sau local care si-au parasit partidele pentru ca acestea se abatusera de la linia lor sau de la ceea ce respectivii isi inchipuiau ca reprezinta linia partidului. Nu putem condamna in mod nediferentiat navetismul politic, daca nu tinem cont de faptul ca partidele insele se comporta adesea intr-un mod care ii face pe membri sau lideri sa nu mai fie compatibili cu propriul partid. Este un fenomen de inconstanta institutionala pe care l-am observat de prea multe ori. Cata vreme legea nu interzice plecarea de la un partid la altul pentru cei care au fost alesi pe listele sau sub sigla unui partid, este absurda condamnarea nediferentiata a navetistilor. Daca ar fi fost vorba de o mutare in sens invers, dinspre Psd catre Pd, atunci cu siguranta ca aceia care au fost acum nemultumiti ar fi considerat ca nu e nici o problema. Pentru niste "seniori" politici de calibrul lui Duvaz sau Sassu, marginalizarea intr-un partid la a carui marire au contribuit la fel de mult precum altii nu a fost usor de suportat. Cei doi "baroni" l-au ajutat pe Basescu sa triumfe in disputa cu Roman, iar acel ajutor fusese dat in speranta ca lucrurile se vor imbunatati in Pd. Dar de atunci incoace, stilul de conducere a lui Basescu a fortat multi politicieni de valoare sa paraseasca partidul. Iar ajutorul dat a fost repede uitat. Duvaz si Sassu si-au vazut de treaba lor, dar de fiecare data cand au iesit in public cu declaratii care se abateau de la canonul dogmatic al Pd, au fost acrosati precum niste diletanti care abia au sosit in politica. Motivul pentru care unul ca mine nu intra in politica (cu toate ca primesc oferte aproape in fiecare luna, cu toate ca mi s-au oferit pozitii de frunte in Parlament sau in Guvern) este ca n-as suporta ca un personaj mai putin inteligent din fruntea partidului, mai prost pregatit profesional (si aici ma refer la meseria care se numeste politica - pentru care am pregatit sute de tineri studenti si politicieni in anii din urma), sa imi dea ordine, sa imi interzica sa spun adevarul sau sa nu fiu de acord, cand partidul sau liderii acestuia gresesc. Vreau sa spun ca ii inteleg pe cei care nu se supun neconditionat disciplinei de partid si nici nu accepta infailibilitatea sefilor. Sunt inca multi intelectuali, oameni de afaceri, intreprinzatori etc., care prefera sa nu intre in politica, pentru ca nu ar suporta nedreptatile de acolo, indiferent ca se fac in interiorul partidelor, al guvernelor, Parlamentului, administratiei, ministerelor. Or, lucrurile merg prost in politica si din cauza ca nu intra acolo oamenii care nu sunt dispusi sa faca compromisuri si sa cedeze cand au dreptate.
Politicianul Duvaz este una dintre cele mai interesante figuri din politica romaneasca. El a avut in 2002 o initiativa politica de o valoare pentru care nu exista masura suficienta. Si-a dat seama ca partidele politice nu urmaresc in mod constant interesul public, si atunci a infiintat Forumul Constitutional, in care societatea civila era invitata sa vina si sa isi argumenteze ideile de revizuire a Constitutiei. Cine a urmarit dezbaterea aceasta publica stie cate idei valoroase au iesit la iveala. Poate ca Basescu a ignorat initiativa lui Duvaz, care a fost mai valoroasa decat tot ce a facut Pd-ul de la alegerile din 2000 incoace, dar societatea civila si celelalte partide nu aveau cum sa o ignore. Ingrijorarea celor din societatea civila care au avut idei bune pentru revizuirea Constitutiei era ca partidul de guvernamant nu va tine cont de Forumul Constitutional, pentru ca era initiat de un parlamentar din opozitie. Trecerea lui Duvaz la Psd ar trebui sa inlature o asemenea bariera. Daca Duvaz isi va convinge noii colegi de partid de necesitatea de a tine cont de cele mai valoroase idei venite dinspre societatea civila cu privire la noua Constitutie, atunci se poate considera ca plecarea lui din Pd a avut rost. Daca insa Psd-ul nu va accepta nici una dintre aceste idei inseamna ca este tot atat de nedemocratic pe cat spun cei mai acerbi critici ai sai. De multe ori (de fapt, de cele mai multe ori), in politica trebuie sa judecam actorii politici nu in functie de criteriile partizanatului, ci de acelea ale interesului public. Iar daca interesul public este promovat de catre cei de la putere sau de catre cei din opozitie trebuie sa avem corectitudinea si taria de a o recunoaste. Altminteri, vom fi condamnati sa suportam tot politica facuta pana acum. Iar politica pe care o suporta cetatenii este si aceea pe care o merita. Cati dintre cei care se obosesc sa citeasca acest editorial au intreprins din 22 decembrie 1989 incoace vreo actiune care a influentat politica in vreun fel? Iar cine nu a clintit vreun deget si nu a schimbat ceva in bine, acela nu are dreptul sa se planga de politica.Dan Pavel