Dilemele domnului ministru
Zilele trecute, la Muzeul Satului din Bucuresti a avut loc lansarea primului volum dintr-o serie probabila de patru, dedicat cercetarilor arheologice de la Rosia Montana. Intitulat "Alburnus Maior" si editat de Muzeul National de Istorie si Institutul de Memorie Culturala, cu sprijinul financiar al firmei "Gold Corporation", volumul are 530 de pagini. Coordonatorul editiei, ca si al cercetarilor, este Paul Damian, directorul Muzeului National de Istorie. Insotita de o superba expozitie fotografica si desfasurata sub patronajul Ministerului Culturii, lansarea a marcat dezvaluirea, pentru prima data in public, a unor importante "secrete" stiintifice. In sfarsit, ceea ce doar banuiam sau aflam din surse indirecte iese astazi la lumina. Partial, lacatele au cazut de la gurile arheologilor (legati prin aberante "contracte de fidelitate" de cunoscuta Companie din Apuseni), iar rezultatul spectaculos al muncii lor de peste doi ani poate ajunge la presa si in mediile stiintifice.
Poate fara sa-si dea seama, mai-marii de la Cultura fac astfel cadou opiniei publice o parte dintr-un fabulos tezaur, pentru salvarea caruia revista noastra s-a luptat de la inceput. Am putut vedea altarele, locuintele, ceramica, edificiile de cult, uneltele mineresti, galeriile si mormintele stramosilor nostri romani, descoperite doar pe cateva hectare din cele 2000 cate va avea exploatarea proiectata de oamenii lui Frank Timis. Uluiti de aceste "vestigii de intemeiere" ale neamului romanesc, nu putem decat sa spunem cu glas tare: toate acestea trebuie sa ramana acolo unde au fost gasite! Clasate ca elemente de patrimoniu european, dispuse intr-un parc arheologic international si puse in valoare in scop turistic, aceste vestigii inestimabile vor pune Romania pe harta marilor atractii ale turismului cultural. Este cerinta a peste 900 de istorici si arheologi din intreaga lume, a catorva sute de arheologi, geologi, economisti si academicieni romani, a organizatiilor nonguvernamentale, a opiniei publice romanesti de pretutindeni.
Acum ne este si mai limpede ca proiectul de la Rosia Montana nu va aduce, in forma lui actuala, nici un bine Romaniei. Dimpotriva. Va aduce pierderea identitatii unui spatiu sacru al romanitatii romanilor. Daca toate aceste nestemate vor fi inchise intr-un muzeu (deocamdata inexistent), se va alege praful si pulberea. Multe vor ajunge in colectii straine, vandute de paznici pe doi arginti, asa cum s-a intamplat la vechiul muzeu din Rosia.
In ceea ce-l priveste pe distinsul om de cultura Razvan Theodorescu, ministrul care-si pune functia zalog pentru legalizarea distrugerilor ce vor urma, nu vedem cum va fi domnia sa "descarcat" in fata propriei constiinte, dar si a lumii stiintifice romanesti si internationale, de "sarcina arheologica" indeplinita numai pe jumatate. Odinioara, oamenii de cultura din aceasta tara erau cei dintai aparatori ai valorilor nationale. Ca istoric, dl ministru stie mai bine ca noi acest lucru. In virtutea acestei traditii, ne-am fi asteptat sa intalnim numele domniei sale pe listele de semnaturi, alaturi de savantii care protesteaza si sunt cu adevarat ingrijorati de soarta Rosiei Montane. Desi spune ca, personal, nu agreeaza proiectul din Apuseni, din cauza gravitatii consecintelor sale sociale, ecologice si patrimoniale, dl ministru glumeste lejer pe seama celor care au criticat acest proiect (jurnalisti, arheologi, universitari, activisti de mediu etc.), comparandu-i cu Lache, Mache si Pache, celebrii "amici" ai lui Caragiale. Chiar protestele semnate de cele mai insemnate personalitati ale arheologiei mondiale, rezolutia Consiliului Mondial al Muzeelor si Siturilor, apelul profesorilor de la Ase, al academicienilor din Cluj-Napoca sau al organizatiilor de mediu, in frunte cu "Greenpeace" - sunt catalogate de dl ministru drept "texte de berarie care au facut inconjurul lumii".
Datori sa apere patrimoniul national, sa se bata pentru orice program de reabilitare si conservare a valorilor care compun mostenirea trecutului romanesc (si asa destul de sarac in comparatie cu alte tari europene), guvernantii din sfera culturii nu au taria de a bate cu pumnul in masa colegilor de la Industrii, Transporturi, Telecomunicatii etc., distrugatori de situri arheologice, de dragul unor iluzorii avantaje economice. In locul verticalitatii luptei, dl Razvan Theodorescu are dileme, osciland intre "datoria noastra de aparatori ai patrimoniului si inexorabile rigori contemporane" (subl. red.)
Multumim, domnule profesor! Am aflat si noi, in cele din urma, ca proiectul privat care urmareste exploatarea necrutatoare a muntilor metaliferi ai Romaniei este de neevitat, ca uraganele, ca ploile si arsita verii. Ar trebui sa adaugati poate ca a fost adus pe capul motilor de Insusi Tatal Ceresc... Bagati insa de seama sa nu va ajunga din urma avertismentul Celui de Sus, inscris (puteti verifica) pe o pancarta in centrul oraselului Battle Creek din statul american Michigan: "Vedeti cum va comportati acolo, jos, sa nu ma faceti sa cobor la voi!Ion Longin Popescu