Trecerea de la iarna la primavaraCele 5 porunci ale unei vieti sanatoase
Februarie, ultima luna a iernii, este cat se poate de antipatica. Peisajul incepe sa se inmoaie, zapezile curg, ceata si umezeala se agata de peisaje sufocandu-le lent. Daca adaugam la toate acestea lumina putina cu care suntem obligati sa ne multumim, variatiile bruste de temperatura care ne solicita foarte mult capacitatea de adaptare, precum si sleirea totala a rezervelor energetice, vom intelege ca va trebui sa ne smulgem din cenusiul sufletesc care pune stapanire pe noi, pentru a ne proteja urgent sanatatea. Statisticile confirma din plin aceste consideratii, aratand ca in luna februarie si la inceputul primaverii suntem cei mai sensibili la raceli, infectii renale si urinare, la reumatism si la bolile respiratorii cu tendinta de cronicizare. De asemenea, cele mai temute epidemii de gripa apar acum, la sfarsitul iernii, cand nu doar tonusul nostru fizic, ci si cel psihic, ajunge la minimum. In acest context, un program de viata care sa ne revigoreze rapid si sa ne pregateasca pentru primavara care se apropie este cat se poate de binevenit. Cele cateva "porunci" care urmeaza sunt de fapt metode practice de adaptare la trecerea dinspre iarna spre primavara, indemnuri care ne vor permite sa atingem forma maxima in cel mai scurt timp.
</b>
<b>Program de reeducare pentru sistemul imunitar
- Reduceti gradat numarul de calorii
Intr-un articol despre intarirea sistemului imunitar, publicat la venirea iernii, afirmam ca in nici un caz sezonul rece nu este cel mai potrivit pentru o cura de slabire. De ce? Deoarece pentru a se apara de agresiunile mediului exterior, organismul are nevoie de un aport marit de energie, adusa prin alimentele bogate caloric. Incepand insa cu luna februarie, necesarul de calorii scade, pentru ca, pe de o parte, temperaturile cresc usor, iar pe de alta parte, la majoritatea oamenilor, in lunile de iarna s-a inregistrat o crestere fireasca in greutate, care acum trebuie corectata. Nu este bine sa reducem foarte brusc cantitatea de hrana, asa incat sa ajungem sa ne simtim slabiti, dar progresiv e bine sa mancam mai usor si mai variat. In ce ar putea consta variatia la sfarsitul iernii, cand hrana este mai saracita ca oricand? In primul rand, in introducerea unor alimente vegetale, care de obicei nu sunt folosite in hrana omului modern. Care sunt acestea? Leguminoasele (lintea, nautul, soia, fasolea boabe) care sunt foarte bogate in proteine si vor inlocui foarte bine carnea si preparatele din carne. Semintele si fructele oleaginoase (nuci, seminte de susan, seminte de floarea-soarelui si dovleac, alune si arahide) vor inlocui prajelile, untul si alte alimente grase. In fine, mierea si fructele uscate (stafide, smochine, curmale, caise etc.) vor inlocui ciocolata si celelalte dulciuri, care sunt, se pare, mai agreate ca oricand in acest sezon, in ciuda faptului ca scad foarte mult imunitatea. Iar daca in aceste conditii vi se pare ca meniul dvs. devine prea putin atractiv, puteti interveni printr-o condimentare imbelsugata a hranei. La sarea si piperul traditionale ar fi bine sa adaugati alte cateva condimente, nu doar foarte atragatoare ca aroma, ci si cu virtuti terapeutice deosebite. Acestea sunt: chimenul, coriandrul, cimbrul, tarhonul, ienibaharul - pentru hrana consistenta - si feniculul, busuiocul, menta, anasonul - pentru deserturile preparate in casa, salatele de fructe etc. Este de remarcat ca deja in aceasta perioada sunt recomandate mai degraba condimentele asa-numite reci, cele fierbinti (piper, ardei iute, ghimbir, cuisoare) fiind indicate mai ales la inceputul iernii si atunci cand este foarte frig afara.
Prin simpla sporire a ponderii alimentelor vegetale, in hrana noastra se va produce o scadere semnificativa a numarului de calorii inghitite zilnic, dand gradat corpului un ragaz sa-si mobilizeze resursele vitale pentru a face fata ultimelor saptamani de iarna. Iar pentru ca organismul nu se hraneste numai cu alimente, ci si cu aer, ne vom ocupa in cele ce urmeaza si de acest aspect.
</b><b>Beti aer!
Sedentarismul la care ne obliga pe cei mai multi dintre noi iarna are ca prima consecinta (si poate cea mai grava) o reducere drastica a oxigenarii organismului. Rezultatul: o scadere a tonusului fizic, o diminuare progresiva a formei psihice si intelectuale, iar in final, o mare sensibilitate la bolile respiratorii. Daca traim si in mediul urban aglomerat si suntem nevoiti sa inhalam zilnic noxe, care iarna sunt mai nocive ca oricand, rezistenta noastra va scadea si mai mult. Solutia in acest caz este sa ne asiguram o hranire sistematica cu un aer mai curat si mai bogat in oxigen. Ideal ar fi sa ajungem cat mai des la munte, in padure sau macar in parc, acolo unde totusi aerul este mai pur. Avand insa in vedere ca nu toti ne putem permite acest lux si ca, in plus, avem nevoie de o terapie de oxigenare zilnica, este bine sa ne facem un mic program de intretinere, care sa includa si o gimnastica respiratorie simpla. Iata cateva repere:
Intrucat aerul este cel mai putin poluat dimineata la primele ore, cand traficul este inca redus si emisia de noxe in atmosfera nu este foarte mare, acesta este si cel mai bun moment pentru gimnastica respiratorie.
Primul exercitiu: vom deschide larg fereastra, asa incat sa patrunda aer din belsug, si vom inspira adanc, ridicand bratele deasupra capului cat mai sus si intinzandu-ne corpul la maximum (ca si cum am vrea sa atingem tavanul). Retinem aerul in plamani 2-3 secunde, cat timp suntem intinsi, apoi expiram lent, lasand bratele gradat pe langa corp. Repetam intinderea inspirand profund, ne tinem cateva secunde respiratia, dupa care ne destindem expirand si lasam mainile pe langa corp. In total, vom face 10-15 asemenea respiratii cu intinderea corpului - exercitiu care ne va dezmorti, ne va elasticiza coloana, marind spatiile intercostale si sporind in mod reflex capacitatea noastra respiratorie de moment.
Al doilea exercitiu. Respiratia diafragmatica: in loc sa folosim cand respiram muschii cavitatii toracice (umflandu-ne pieptul), vom folosi diafragma - muschiul care desparte cosul pieptului de abdomen (umflandu-ne pantecul). Asezati comod pe un scaun, cu coloana dreapta, inspiram cat putem de profund, astfel ca aerul sa patrunda in partea de jos a plamanilor, umflandu-ne abdomenul. Ne tinem aerul, numarand pana 4 sau 5, apoi expiram profund, pana ce pantecul se aplatizeaza. Repetati exercitiul de 5 ori. Respiratia diafragmatica este mai eficienta decat cea toracica, pentru ca furnizeaza mai mult oxigen si activeaza metabolismul. In plus, se evita acumularea de gaz carbonic in plamani si acid lactic in sange, neajunsuri care produc nervozitatea si senzatia de oboseala.
Atat primul, cat si al doilea exercitiu de respiratie, asigura o excelenta inviorare, nu doar a corpului, ci si a mintii si psihicului. Dupa 10 minute consacrate acestor exercitii, ne vom simti mai in forma decat dupa o ceasca de cafea sau dupa orice alt stimul de acest gen si, important, vom avea o stare psihica extrem de buna, caracterizata de calm si optimism.
</b><b>Relaxati-va, relaxati-va...
Numeroase studii recente arata ca oamenii care nu stiu sa se relaxeze au o rezistenta mult mai scazuta la boli decat ceilalti. Mai mult, cei care nu stiu sa scape de tensiunea fizica si psihica au un randament mai scazut in munca, au probleme relationale cu colegii de serviciu si cu cei apropiati, se mobilizeaza greu in situatiile de criza. Motivele pentru care ar trebui sa invatam sa ne relaxam ar ocupa paginile unei carti consistente, insa in contextul acestui articol intrebarea stringenta este: Cum ne relaxam?
Majoritatea tehnicilor de relaxare pornesc de la destinderea musculara, care apoi in mod reflex atrage si destinderea psihica. In cele ce urmeaza vom face circuitul invers: mai intai ne vom destinde psihic, dupa care in mod reflex corpul se va relaxa profund. Exercitiul care urmeaza este pe cat de simplu, pe atat de eficient, si poate fi facut acasa, la serviciu, intr-o pauza de lucru, in parc etc. Avem nevoie de 5-10 minute in care sa nu fim distrasi de la exercitiu si de un peisaj cat de cat agreabil: un copac, un petic de spatiu verde (fie el si acoperit cu zapada), un ochi de cer intrevazut pe fereastra etc.
Ne asezam intr-o pozitie cat mai comoda si din care sa putem privi peisajul ales, apoi suntem atenti vreme de 1-2 minute doar la respiratie, cautand sa devenim constienti de ea fara sa o influentam in vreun fel. Aceasta simpla orientare a atentiei asupra procesului respirator ne va goli gradat mintea de ganduri si ne va pregati pentru urmatoarea etapa: defocalizarea privirii. Ce inseamna defocalizarea privirii? Ei bine, este un lucru pe care il facem de nenumarate ori pe zi, dar inconstient: privitul in gol, acel mod de a ne uita "prin lucruri". In starile de reverie, de visare cu ochii deschisi, apare adesea aceasta defocalizare spontana a privirii. De data aceasta, vom cauta sa realizam acest lucru prin vointa, privind la peisajul ales fara a-i observa amanuntele, cu o privire "pierduta" in gol. Vom vedea ca mentinerea aceasta constienta a defocalizarii pentru mai mult de un minut ne obliga efectiv sa ne relaxam si sa iesim din starea de tensiune sau de agitatie. Care este trucul? Pur si simplu exista la nivelul sistemului nervos central un mecanism care face ca ritmul cerebral sa se schimbe, intrand intr-o stare specifica relaxarii, atunci cand ne uitam defocalizat. 10 minute de "privire pierduta" genereaza o relaxare profunda in intreaga fiinta si un fel de osmoza foarte placuta cu mediul ambiant.
Plimbati-va!
Odata ce am inceput sa ne hranim adecvat, sa respiram mai profund, sa ne economisim energia fizica si psihica prin relaxare, ar mai fi de facut cateva lucruri. Unul dintre acestea este calirea organismului. Omul modern seamana tot mai mult cu o planta de sera. Acasa, el sta la temperaturi mult mai ridicate fata de cele de afara, munca sa se desfasoara cel mai adesea in spatii inchise si protejate; pielea intra foarte rar si pe portiuni extrem de reduse in contact cu aerul atmosferic, hainele moderne, de iarna, fiind tot mai calduroase si mai ermetice. In consecinta, "termostatul" natural al organismului nostru este derutat si nu stie sa mai regleze corect temperatura corpului, facandu-ne sensibili la boli banale ale frigului. Mai ales in februarie si martie, cand temperaturile incep sa fie mai ridicate, apare tot mai adesea un fel de adaptare prematura la caldura primaverii, ceea ce ne expune rapid imbolnavirilor.
Solutia practica in acest context este pur si simplu calirea organismului, adaptarea lui, de data aceasta, la cresterile de temperatura. Cum? Deschizand dimineata larg fereastra pentru cateva minute si expunandu-ne (cu atentie sa nu ni se faca prea frig) aerului rece; facand plimbari in natura imbracati ceva mai subtire, insa in pas alert sau chiar alergand usor pentru a ne incalzi prin propriile resurse; spalandu-ne pe cat posibil cu apa rece. Singurul lucru la care trebuie sa fim atenti este ca dintr-un exces de zel sa nu ne expunem necontrolat la frig pentru un timp prea indelungat, caz in care in loc sa ne calim, vom deveni mai vulnerabili la boli.
Tratati-va inainte de a fi bolnavi!
La debutul anotimpului rece si la sfarsitul sau este foarte importanta intarirea imunitatii pe cale naturala. La sfarsitul iernii, in luna februarie, este momentul unei stimulari suplimentare a capacitatii de aparare a organismului cu cateva remedii simple. Iata trei sugestii in acest sens:
- ceaiurile fierbinti - se beau mai ales atunci cand temperatura scade brusc (lunilor februarie si martie fiindu-le caracteristice variatiile rapide de temperatura), cate 2-3 cani pe zi. Se folosesc cu predilectie plantele aromatice: busuiocul, cimbrisorul, maghiranul, sovarful, care incalzesc rapid corpul, patrund in caile respiratorii dezinfectandu-le, produc o usoara sudoratie care ajuta la eliminarea rapida a toxinelor.
- maceratul la rece de catina si macese - se prepara foarte simplu: intr-un pahar cu apa se pune jumatate de lingurita de macese si jumatate de lingurita de fructe de catina macinate, lasandu-se de seara pana dimineata la temperatura camerei. Dimineata nu se filtreaza preparatul, ci doar se adauga putina miere si se bea ca atare pe stomacul gol, la sfarsit consumandu-se si pulberea umezita cu apa ramasa pe fundul paharului. O cura de 7-14 zile cu acest macerat este un excelent stimulent pentru imunitate, prin aportul masiv de vitamine in organism.
- echinacea - s-a dovedit a fi extrem de eficienta consumata sub forma de pulbere. Planta (se gaseste la Plafar) se macina fin cu rasnita electrica de cafea, iar pulberea obtinuta se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se ia cate o lingurita de pulbere, se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Tratamentul dureaza 14-30 de zile.Ilie Tudor