Razboiul continua
Multi analisti au sustinut, dupa intalnirile de la Cotroceni (vineri, 17 ianuarie a.c.) si Cluj (duminica, 19 ianuarie) dintre presedintele Ion Iliescu si liderii Psd-ului, ca intre "cele doua palate" (Cotroceni si Victoria) s-a ajuns la "un armistitiu". Criza de comunicare dintre Guvern si Presedintie a luat sfarsit, premierul s-a decis la o remaniere a esaloanelor inferioare ale administratiei, campania anticoruptie a fost relansata. Psd-ul a redevenit "monolitic" prin aplanarea conflictului latent dintre "grupari", putandu-se, in sfarsit, concentra pe problemele reale ale tarii, legate de relansarea economica, monitorizarea fondurilor Ue, pacea sociala etc. Propunerile, la Cluj, de impartire a Romaniei in opt regiuni de dezvoltare (cu guvernatori care sa gestioneze banii proveniti de la Comunitatea europeana), ori de prelungire a viitorului mandat prezidential la 5 ani, nu ar fi fost posibile fara finalizarea amiabila de la Cotroceni. Presedintele si premierul au putut, in consecinta, sa-si armonizeze pozitiile, inclusiv in problema curatirii Psd-ului de corupti, pentru ca la viitoarele alegeri parlamentare, partidul la putere sa se prezinte "mai curat, mai uscat". Pe scurt, cele doua reuniuni i-au dezamagit pe cei care sperau in rasturnari spectaculoase, de genul demiterii d-lui Nastase, a "blocarii" baronilor lui corupti, a deschiderii presedintelui spre o colaborare cu opozitia reprezentata de Pnl si Pd. Chiar daca, dupa unele zvonuri, d-l Iliescu a atacat probleme concrete, precum coruptia din vami, afacerile cu petrol, gruparile mafiote din Bacau si Vrancea, el s-a ferit - ca de obicei - de nominalizari, de incriminari directe. Dupa cele doua reuniuni, "presedintele tuturor romanilor" a devenit mai Psd-ist ca niciodata. "Armistitiul" va fi urmat in Psd de o "pace generala".
Spre deosebire de alti observatori, eu nu cred ca in cele doua reuniuni s-a ajuns la un armistitiu. Ba chiar sunt dispus sa sustin ca ele au facut ca "razboiul" din Psd, dintre "tabara Iliescu" si "tabara Nastase", sa devina si mai acut. Argumentele sunt multiple, primul fiind chiar faptul ca la Cotroceni presedintele a cerut ca dezbaterea sa nu fie, in nici un fel, inregistrata. Actiunea este surprinzatoare, actele presedintelui si ale institutiei prezidentiale fiind intotdeauna inregistrate. Situatia, inedita, nu putea sa nu genereze nenumarate speculatii, cea mai des vehiculata fiind ca acolo a avut loc o discutie deschisa, cu "dosarele pe masa", in care presedintele "a spus totul", dand nume si cifre, dezvaluind acte de coruptie majora la cel mai inalt nivel guvernamental. Abia dupa aceasta "aratare a pisicii" s-ar fi ajuns la "armistitii", "tabara Nastase" recunoscand ca d-l Iliescu este un politician de neclintit. Octav Cozmanca, ministrul Administratiei Publice si omul lui Adrian Nastase, a spus-o clar, fara ocolisuri: "Presedintele Statului a fondat si Fsn-ul, si Pdsr-ul, are merite incontestabile in ceea ce priveste activitatea partidului nostru. Este cel mai important om politic al Romaniei in momentul de fata si ii datoram respectul cuvenit pentru tot ceea ce a facut si face". Formularile ministrului par a confirma ca premierul si-a moderat ambitiile personale, acceptand - in urma compromisului - tutela prezidentiala atata vreme cat d-l Iliescu ar fi dispus sa o exercite. D-l Nastase ar fi renuntat asadar, pe moment, la aspiratia de a deveni "liderul absolut" al Romaniei prin trimiterea d-lui Iliescu "in Istorie".
Lucrurile nu stau deloc asa. Discutia neinregistrata de la Cotroceni a fost poate una dura, deschisa, dar - in ciuda apelului reciproc la "dosare" (pentru ca, se pare, d-l Nastase nu a ramas dator) - nu a dus la nici un armistitiu. Ea a fost inca un moment al luptei intestine care se consuma in Psd, in ciuda linistitorului (si dezinformantului) comunicat final. "Tabara Nastase" nu a incheiat aparentul armistitiu pentru ca s-ar afla in recul. Premierul a fost - e drept - infrant in problema "anticipatelor" si a dat inapoi in privinta remanierii propuse de presedinte. Dar aceste "infrangeri" nu reprezinta sfarsitul razboiului. "Tabara Nastase" a decis doar sa schimbe tactica. Dovada a aparut chiar la reuniunea clujeana, unde primul ministru a sustinut descentralizarea regionala a Romaniei, in concordanta - la prima vedere - cu cerintele Ue, care este interesata de o ferma monitorizare a fondurilor pentru dezvoltare pe care le va trimite. D-l Iliescu, informat pe cat se pare de afacerile cu fonduri comunitare ale unor baroni Psd-isti locali, a respins in principiu aceasta propunere, afirmand ca viitorii "guvernatori", care - evident - vor fi numiti de d-l Nastase, se vor transforma din simpli administratori in adevarati stapani feudali ai "regiunilor" ce le revin, toti ceilalti clienti Psd-isti (autonomi acum in fiefurile lor) ajungand sa depinda de ei. Guvernatorii - selectati atent de premier - vor constitui principalii stalpi de sustinere ai acestuia in marsul spre acapararea puterii politice totale. Se stie ca cine domina economic isi impune pana la urma formula politica. Am mai scris, de altfel, ca d-l Nastase este foarte constient de asta si in acest scop este dispus sa inchida ochii in privinta coruptilor din "tabara Iliescu". Asigurati de premier ca vor fi imuni la cercetarile desfasurate de Parchetul National Anticoruptie, ei vor deveni mai permisivi cu "aspiratiile" acestuia. Or, d-l Iliescu ar vrea ca Istoria sa-i consemneze "schimbarea la fata" si - din aceasta perspectiva - sa limiteze transformarea Psd-ului si a Romaniei intr-un partid si un stat marcat oligarhic. In Uniunea Europeana, din care Romania doreste sa faca parte, tendintele oligarhice sunt aspru combatute.
O alta dovada a continuarii "razboiului" este si noua propunere a d-lui Nastase de amanare a alegerilor parlamentare in vederea decalarii lor de cele prezidentiale. Aflat la Roma, la intalnirea Internationalei Socialiste, actualul lider al Psd-ului a lansat ideea prelungirii mandatului Camerelor parlamentare pana in 2005, alegerile locale si prezidentiale urmand sa se tina la termen, in 2004. Presedintele ales atunci va functiona cinci ani, eliminandu-se "momentele de discontinuitate" ce apar din cauza schimbarilor produse de alegerile concomitente. Se poate insa observa ca amanarea "parlamentara" cu un an va face ca, cel putin o data, in 2009, ele sa devina concomitent cu prezidentialele. Chestiunea este insa minora pentru d-l Nastase, care - in fapt - urmareste altceva. Prin amanare, el vizeaza acelasi obiectiv ca si in cazul "anticipatelor", si anume debarcarea politica a lui Ion Iliescu. Presedintele tarii nu si-a ascuns intentia de a juca un rol politic activ si dupa incheierea ultimului sau mandat. Un asemenea rol nu poate fi insa real decat daca d-l Iliescu va prelua, din 2004, sefia Psd-ului. Daca, altfel spus, nu-l va obliga pe d-l Nastase sa-i cedeze locul in fruntea partidului. Ceea ce, desigur, premierul nu poate accepta. D-l Nastase a facut un calcul probabilist pentru un joc pe doua tabele. Daca va candida in 2004 la Presedintie si va reusi, d-l Iliescu va avea, ca lider de partid, o putere mai mica decat el. In plus, daca din cauza uzurii politice si generalizarii coruptiei, partidul va fi infrant in 2005, responsabilitatea ii va reveni celui care isi va asuma conducerea lui pe moment. O infrangere va insemna sfarsitul carierei lui Ion Iliescu, d-l Nastase putand, indiferent daca va fi ales sau nu presedinte, sa treaca la reorganizarea partidului dupa gustul sau. Avand sprijinul cercurilor oligarhice pe care le favorizeaza, premierul nu se indoieste ca, in cazul infrangerii la "parlamentare", nu va putea regiza revenirea. In fond, acelasi lucru l-a facut Psd-ul si in 2000 sub conducerea d-lui Iliescu. Daca insa nu va candida la Presedintie, d-l Nastase va putea arunca in joc cartea inlocuirii unui lider tanar, plin de succes, cu o conducere gerontofila ("gruparea Iliescu") intr-un moment electoral-cheie. Consecintele ar fi pana la urma aceleasi. Premierul va continua deci razboiul cu fostul sau mentor. Surprizele, care nu s-au produs dupa reuniunile de la Cotroceni si Cluj, pot aparea - de acum - oricand.Toma Roman