Concurenta fara mila pe piata milei!
In ultimii ani au crescut nu numai diferentele dintre bogati si saraci, ci si dintre saraci si saraci. Saracii de la tara sunt mai fericiti decat cei de la oras. La tara mai rupi o ramurea, mai cresti o loboda, mai culegi o ciuperca. Uneori, se intampla, gaina vecinului face oua in ograda ta, iar puii rataciti pot sa-ti cada in ciorba sau in mujdei. Mai ai ce pune pe masa. Si pentru saracii din centru viata este mai aspra decat pentru cei care stau la periferie. Nu oricine are norocul sa stea pe langa un economat care sa nu fi dat faliment. Si-apoi, sunt unii pentru care nici o reducere de pret nu are importanta. Din simplul motiv ca sunt saraci lipiti. Ultimii bani au fost de-mprumut, cand s-au debransat de la caldura.
Cersetorii cauta, fireste, centrul orasului. Pe-acolo trec masinile luxoase. Acolo sunt si restaurante scumpe, cu tomberoane lucioase si incapatoare. Resturile sunt mai proaspete. Si, cum sa zic, au stil. In centru mai poti pescui o bancnota, uneori chiar un portofel cu totul. Si-apoi, daca te tii prin centru, mai ai sansa la un polonic cu ciorba calda sau la o masa data de vreun politician in cautare de voturi, asistat de o puzderie de jurnalisti, sa se stie ce generos e.
Totusi, viata cersetorilor este destul de aspra. Concurenta e dura, pe alocuri sangeroasa. Mos Ion Rapala stie asta. De cativa ani e in razboi pe un loc cu dever de pe Calea Victoriei. Mosul spune ca sta acolo de cand se stie. Are dovezi, cateva amenzi platite de-a lungul timpului. Pe procesul verbal e trecut locul unde a fost amendat, Calea Victoriei 116. Acum, mai nou, are si o carja. Sa-si faca loc cu ea in economia de piata. Scuipa in palme, bate iute doua cruci, zice un "Doamne ajuta!" si da in concurenti fara mila. Concurentii? O fata de 19 ani, cocosata si cu o mana diforma. E noua pe piata muncii. A aparut cand s-a desfiintat cooperativa invalizilor si lupta din greu sa castige de-o paine pe zi. Are texte noi. Tatal ei a scapat-o din brate cand era mica. Le salta camasa de plans sentimentalilor in spinare. Noroc ca nu-s prea multi sentimentali prin centru. Celalalt concurent este Vasile, care umbla pe o scandura cu rotile. Si-a pierdut picioarele intr-un accident de tramvai, asa pretinde. Mos Rapala spune ca Vasile este un simulant si ca isi tine picioarele sub el. Tustrei se bat pe un crampei de loc de pe o straduta care duce catre Piata Amzei. Mos Rapala i-ar da in judecata pe cei doi. A auzit ca proprietatea e sfanta. Stie insa ca nici un tribunal nu vrea sa judece asemenea cauze. Mosul spune ca are de ce lupta. A descoperit locul inca din epoca Ceausescu. Putine sunt zilele in care a absentat. Sta pe un prag, in usa unei franzelarii. Acolo chiar si mirosul iti tine de foame, spune mos Rapala. Se roaga pentru doua lucruri, sa aiba puteri sa lupte pentru drepturile sale si sa nu dea faliment franzelaria. O coaja de paine tot gaseste sa mestece la ea toata ziua.
Dar ce stie mosul cat de greu le e si mai tinerilor sai confrati? Florin Vadeanu, din Fagaras, a trimis o scrisoare la Primarie. El i-a cerut primarului pe care l-a votat sa-l ajute. Vrea sa cerseasca fara sa fie amendat. Florin este invalid si trebuie sa stranga bani pentru a plati datoria la gaze. Nu vrea sa abuzeze de bunavointa primarului. I-ar fi suficient sa cerseasca doua, trei ore pe zi. Din nefericire pentru el, primarul nu vrea sa creeze un precedent. I-a promis cinci portii gratuite de mancare la cantina de ajutor social, s-ar putea chiar sa-i plateasca datoriile. Insa nu-l poate lasa sa cerseasca. O astfel de aprobare ar deschide cutia Pandorei si Primaria se teme de valul de cereri care i-ar ineca ghiseele. Si-apoi, teama primarului e de inteles. Cel mai bun vad pentru cersetori este tot in pragul Primariei. Si chiar in Primarie. Asta o stie orice consilier de tip nou, social-democrat, care face afaceri cu banii Primariei.N.C. Munteanu