</b><b>Din Franta, prin Internet</b><b>Despre rromi si despre romani
Draga doamna Sanziana,
In primul rand, vreau sa va multumesc pentru revista "Formula As", care este pentru mine, ca si pentru multi alti romani de peste hotare, nu numai un izvor nesecat de informatii pentru o viata mai sanatoasa, dar mai ales "fereastra noastra spre Acasa", cordonul nostru ombilical care ne leaga de voi, romanii din tara.
Acum cateva zile am citit in paginile revistei dvs. (F. As nr. 541) la rubrica "Mesaje prin Internet" un text trimis din Franta, care m-a emotionat, dar mi-a dat si mult de gandit. Este vorba despre revolta unui suflet de romanca in fata unor reactii idioate ale francezilor vizavi de concurenta romanilor de la Uzina "Tractorul" Brasov. Autoarea mesajului mentioneaza faptul ca "a renuntat sa mai explice ca rrom si roman nu-i acelasi lucru", si asupra acestui aspect as vrea sa revin.
Am remarcat faptul ca in ultimul timp mai toti romanii din diaspora (si chiar multi din tara) fac eforturi deosebite pentru a preciza sau a demonstra strainilor printre care traiesc sau cu care intra in contact ca ei nu sunt "tigani". Fiind plecata de 13 ani din tara, am avut ocazia sa vizitez multe locuri din lume, culturi diferite, traditii diferite si am inteles un lucru destul de dureros: fie el tigan sau nu, romanul e vazut mai mereu, dar mai ales in tarile asa-zis evoluate, ca un fel de sarantoc-oportunist. Chiar si cei care "au reusit", care au o situatie buna, sunt intr-un fel suspectati de a fi avut o sansa "prea" mare, pe care nu e sigur ca o meritau.
Am inteles ca, in ochii oricarui strain, noi venim oricum din "tara aia cu uzine si fabrici abandonate, cu cartiere triste de blocuri gri, cu case care seamana mai mult a baraci in ruina, printre care umbla ca teleghidati oameni mohorati, copii zdrentarosi si caini vagabonzi, tara producatoare de orfani care rancezesc in paturi mizerabile din fier ruginit sub ochii inumani ai unor matahale de femei cu alura de zbir, din tara exportatoare de hoti, cersetori, tigani si prostituate (mai mult sau mai putin minore)!!!".
Iata ce imagini au despre noi, in marea lor majoritate, strainii printre care romanii isi duc viata! Asta stiu ei despre Romania, asta vad ei si la televizor, asta li se arata despre tara in care, pana acum cativa ani, am trait si eu, fara sa ma deranjeze prea mult tiganii care locuiau alaturi! Si ei se zbateau, ca noi toti, cu aceleasi probleme si griji, si ei cumparau zaharul la negru ca sa faca minunile acelea de acadele, cocosei si susane, pe care le vindeau la colt de bloc, mult mai sanatoase decat actualele bomboane atat de frumos ambalate, dar atat de pline de conservanti, stabilizatori, corectori de gust si alte chimicale!
Ce importanta poate avea acest lucru? Ce diferenta poate exista pentru mine in faptul ca dupa ultimele reportaje difuzate in Franta, vecinul meu ma poate numi "tiganca" ca insulta suprema? Pana acum m-a numit "romanca", cu aceeasi ura in voce si cu aceeasi lucire taioasa in priviri. Ne-am gasit "tapul ispasitor", ca si cum tiganii ar fi singurii vinovati de imaginea deplorabila pe care o are Romania pe plan international, mai ales din punct de vedere social. Si totusi, aceeasi imagine deplorabila nu i-a impiedicat deloc pe cei care-si vad doar propriile interese sa vina si sa-si umple buzunarele in tara asta "prapadita", pe principiul mainii de lucru mai ieftine ca in alte parti. Privatizari, restructurari, uzine si fabrici cumparate de straini au lasat sute de someri in urma, printre care si tigani. Intr-un sens, multi au venit din alte parti sa se imbogateasca la noi. In schimb, regula de reciprocitate nu e admisa.
Nu se prea vorbeste de faptul ca in "tarile lor evoluate" sunt sectoare importante din economie care duc lipsa de mana de lucru. Nu se prea vorbeste de aparitia societatilor specializate in recrutarea informaticienilor romani sau a altor capete luminate, uneori direct de pe bancile facultatilor. Nu se prea vorbeste de faptul ca, pe orice santier in lucru unde te-ai duce in tarile acestea "evoluate", o buna parte din muncitori (zidari, instalatori...) vin din tarile "de est" si muncesc la negru. Nu se vorbeste nici de faptul ca in aceste tari "evoluate" a inceput sa se tinda catre instaurarea unei politici de imigrare selectiva, adica in functie de necesitatile pe care le au in diverse domenii, in care mana de lucru locala este grav deficitara. A vorbi despre aceste lucruri ar echivala cu admiterea faptului ca sistemele lor de "tari evoluate" nu sunt atat de perfecte, ca unele dintre ele se clatina serios (cazul sistemului francez de pensii). Pana si prostituatele franceze au manifestat pe strazile Parisului impotriva concurentei pe care le-o fac prostituatele venite "din Est".
De fapt, fie ca ai venit sa muncesti sau ca ai venit sa furi, in tarile asa-zis "evoluate" esti aproape la fel de rau vazut cand vii dintr-o tara saraca, banuit ca ai venit sa "le iei painea de la gura". Si nu tiganii sunt responsabili de aceasta stare a lucrurilor, dar ar fi prea complicat sa analizam in numai cateva randuri de ce si cum s-a ajuns la ea.
Nu vreau sa se inteleaga ca fac apologia tiganilor. Vreau doar sa subliniez ca tiganii romani sunt si ei ca toata lumea, unii - oameni de treaba si muncitori, altii - hoti si sarlatani, dar inainte de toate, ei sunt romani, fac parte din peisajul nostru cultural si traditional, ne-am influentat reciproc si continuam sa o facem. Barbu Lautaru era tigan si muzica lui continua sa aduca lacrimi pe obrajii multora dintre romanii de peste hotare, carora dorul de casa le macina sufletele.
Mie nu mi-e frica de ce crede lumea, putin imi pasa daca ma cred tiganca, dar incepe sa-mi fie frica de faptul ca, in ultimul timp, vad din ce in ce mai des in ochii romanilor care vorbesc despre tiganii lor, aceeasi sclipire rece si taioasa de ura ca in ochii vecinului meu. Si de asta mi-e frica, caci privirea aceea poarta un nume teribil, ea se numeste rasism!
Am prieteni tigani si sunt mandra ca sunt prietenii mei. Cand vin in tara, primul lucru pe care-l fac este sa merg in piata, la Nea Marin, tiganul meu, care-mi spune "domnisoara lui" si-mi umple sacosa cu cele mai gustoase legume pe care le-am mancat vreodata. Are mainile negre de munca pe camp si spatele incovoiat de cati saci cara, dar in ochii lui, cu albul cam galben, citesc atata bucurie cand ma vede, incat uit tot ce m-a durut printre straini.
Sa-mi traiesti, Nea Marin, cu tot sufletul tau mare de tigan!Camelia Bartolomeu-Hamon -
Saint Mandrier sur Mer, France