Asia</b><b>"Noi, Diana si luna de pe cer"
- In miez de decembrie, dupa o perioada de selectie lunga si dificila, transmisa de Pro Tv, trupa Asia si-a desemnat noua membra: Alina Diana Crisan din Cluj. Inainte de a pleca in America, Irina, Sorana si Anca, impreuna cu noua lor colega in varsta de doar 19 ani, au acordat revistei noastre un interviu -
Diana Crisan
"Cea mai placuta amintire? Clipa in care am fost anuntata ca am castigat"
- Draga Diana, castigarea locului vacant din formatia Asia te-a facut peste noapte celebra. Dar cu exceptia faptului ca esti ardeleanca din Cluj, nu se stiu prea multe despre tine...
- Intr-adevar, sunt clujeanca si sunt mandra de asta. Desi, sincer vorbind, eu cred ca nu conteaza atat de mult locul de unde provii, cat seriozitatea si responsabilitatea cu care traiesti. Or, in Ardeal, lucrurile astea se invata inainte de gradinita. In ce priveste muzica, eu de mica mi-am dorit sa ajung cantareata si din acest motiv cat era ziua de lunga cantam. Parintii si sora mea ajunsesera sa se sature, nu ca n-as fi cantat frumos, dar deja intrecusem orice masura. Noroc cu vecinii, care ma opreau pe holul blocului si-mi spuneau: "Vai, Diana, frumos mai canti!". Cand ii auzeam, mie imi crestea sufletul si parca prindeam aripi. Ca sa nu mai spun ca de fapt vinovata e mama: ea e cea care mi-a transmis talentul muzical si ea e cea care m-a si sustinut cel mai tare. (Rade) Si ea si-a dorit sa imbratiseze aceasta cariera, dar n-a avut posibilitatea. Acum e tare multumita ca si-a vazut visul realizat prin mine. Noi suntem o familie foarte sentimentala, foarte calda si pupacioasa. Asa ca iti inchipui cam care a fost reactia clanului - mama mai are noua frati - cand au aflat rezultatul final al selectiei. In rest, ce sa mai spun? Eu am trait pentru muzica. Si la scoala, desi invatam bine la toate materiile, muzica ma interesa cel mai mult. Abia asteptam sa ajung in clasa, ca sa le cer parerea colegilor asupra melodiilor pe care le mai compusesem intre timp. Si profesorii m-au sustinut, ba chiar ma puneau sa cant in ore, ca sa mai inveselesc atmosfera. Ce sa spun, am avut parte de oameni care au fost tot timpul alaturi de mine. Familia nu a putut sa ma sustina si din punct de vedere financiar, pentru ca situatia noastra e mai mult decat precara, dar mereu m-a imbarbatat si niciodata nu mi-a pus piedici in calea visului meu de a deveni cantareata. Apoi a fost prietenul meu, Calin, cu care sunt impreuna de patru ani si care face practic parte din familie. El a fost si colaboratorul meu cel mai apropiat: am compus impreuna o multime de piese si ne-am zbatut sa le promovam. Tot lui ii datorez si momentul cand mi-am dat seama ca as putea face cariera in muzica. S-a intamplat acum doi ani. Eu si Calin aveam o melodie in care credeam foarte mult. Prietenul lui cel mai bun s-a oferit sa ne "sponsorizeze" si in felul acesta am angajat pe cineva care sa ne faca orchestratia si sa ne ajute s-o scoatem pe piata. Ca niste copii naivi ce eram, am nimerit in tentaculele unui "mercenar" care ne-a luat o gramada de bani si ne-a lasat cu buzele umflate. Au urmat alte si alte incercari, toate soldate cu niste esecuri mai mult sau mai putin dureroase. Intr-un final, ne-am decis sa dam un anunt in ziar prin care sa solicitam ajutorul unui sponsor. Acesta nu a venit, in schimb ne-am gasit un impresar. Din acel moment, situatia a inceput sa se imbunatateasca. Chiar trebuia sa semnam un contract oficial cu dumnealui, cand a intervenit "Alege Asia" si lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura.
- De ce te-ai inscris in competitia pentru locul vacant din trupa Asia? Din cate mi-ai povestit, visai la o cariera solo...
- Initial asa a fost. Imi placea sa-mi aud numai mie vocea, eram macinata de acest orgoliu. Cand am auzit de selectia pentru Asia, impresarul mi-a explicat ca a canta intr-o trupa e mult mai avantajos, mai ales la inceput. Ai un sprijin, ai cu cine sa imparti toate responsabilitatile. Asa mi-am schimbat optica, si cum Asia era o trupa pe care o admiram, concursul mi s-a parut un prilej nesperat.
- Care e cea mai placuta si care e cea mai neplacuta amintire din perioada selectiei? Am auzit ca ati fost supuse unui regim foarte dur si ca au existat unele fete care au suportat mai greu ritmul impus acolo...
- Eu una m-am adaptat destul de usor. Poate mi-a fost ceva mai greu cu trezitul la ora fixa si cu mersul imediat la sala de fitness. In rest, cantonamentul nu mi s-a parut greu. Cel mai dificil si mai neplacut a fost atunci cand a trebuit sa ma despart de fetele care n-au trecut selectiile preliminare. In aceasta perioada s-au legat multe prietenii si mi-a fost tare mila de ele. Incercam sa ma pun in locul lor si ma gandeam mereu cum as fi reactionat eu daca as fi fost respinsa. Cat priveste cea mai placuta amintire, aceasta este categoric ultima seara, si mai exact, clipa in care am fost anuntata ca am castigat. Pur si simplu nu-mi venea sa cred si chiar am rugat-o pe o colega sa ma ciupeasca ca sa-mi dau seama ca sunt treaza. Am fost atat de coplesita, incat in primele momente nici n-am putut sa plang. Eram doar uimita si totalmente dezorientata.
- Cum te simti acum, cand ai primit si cheile garsonierei in care vei locui de acum inainte? Ti-e teama de perioada aceasta de adaptare?
- In prima zi dupa aflarea rezultatului, m-am gandit, intr-adevar, cum va fi viata aici, singura, intr-un oras mare. M-am intrebat daca voi reusi sa fiu suficient de tare ca sa las in urma familia si prietenii. Acum pot sa-ti spun ca nu-mi mai e teama. Garsoniera in care m-am mutat e foarte placuta si deja ma simt in ea ca acasa. Noile mele colege sunt niste persoane adorabile si, de fapt, intreaga echipa e formata din oameni foarte prietenosi, pe care-i simt aproape, dornici sa ma ajute si sa ma invete. Deci nu sunt singura. Si-apoi, cand ma va razbi dorul de ai mei si de Cluj, chiar daca nu voi putea da o fuga pana acolo, am la indemana telefonul. Si parintii, si sora si prietenul meu sunt departe doar ca distanta, altfel sunt aici, in inima mea.
- Dar cu scoala ce-ai sa faci? Esti in clasa a Xii-a, e un an dificil...
- Nu mi-e teama. Stiu ca o sa am mult de recuperat si ca, in general, va trebui sa fiu foarte atenta cu organizarea timpului pentru a putea face fata si la scoala si cu Asia. Insa in nici un caz nu ma gandesc sa-mi abandonez studiile. Ba din contra. Pana acum nu stiam daca voi avea posibilitatea sa urmez o facultate din cauza dificultatilor financiare, zilele acestea insa chiar am vorbit cu fetele si le-am spus ca din ce voi castiga vreau sa-mi ajut familia si sa dau la facultate. Nu sunt inca decisa, dar cochetez cu ideea de a fi colega cu Sorana la Jurnalistica.
- Stiu ca esti inca sub imperiul emotiilor, ca treci inca printr-o perioada de imensa bucurie. Spune-mi, in final, ce-ti mai doresti acum?
- Ceea ce-mi doresc este ca bunul Dumnezeu sa ma ajute si sa-mi dea putere sa muncesc si sa merg mai departe.
</b><b>Irina, Sorana, Anca
"Am considerat ca Diana este cea care se poate integra cel mai bine in Asia"
- Desi sunteti niste adevarate vedete, purtand pe urmele voastre multimi de admiratori, cu prilejul concursului pentru postul vacant din trupa voastra n-ati ezitat sa plangeti de emotie, in fata camerelor de luat vederi...
Irina: - Sa stii ca eu chiar nu sunt o plangacioasa, dar acum mi-am facut "planul" pentru urmatorii cinci ani. Au fost niste momente foarte emotionante, pline de tensiune, iar in clipa in care ne-am dat seama ca, in sfarsit, am gasit-o pe cea pe care o cautam de foarte mult timp, ne-am simtit descatusate.
Sorana: - In aceasta perioada s-au acumulat multe: si stres, si teama de a nu da gres, de a nu face o alegere gresita si dorinta de a iesi din nou pe scena, de a canta. In trei ne simteam singure. Lipsea veriga care sa completeze cercul, lipsea ultima piesa din puzzle.
- Cum vi s-a parut perioada de selectie?
Irina: - A fost foarte greu, pentru ca a trebuit sa ne controlam tot timpul. Pe intreaga perioada a cantonamentului am avut grija sa nu stam de vorba mai mult cu vreuna dintre candidate, ca sa nu dam nastere discutiilor si suspiciunilor. N-am vrut sa se creada ca favorizam pe cineva. Asa ca am fost tot timpul cu ochii pe ceas, iar asta era foarte stresant. Noi suntem niste persoane independente, obisnuite sa ne manifestam exact asa cum simtim, or, acest comportament superriguros ne incorseta. Dar nimic nu mai conta in momentul in care ne gandeam de ce facem toate astea. Campania aceasta, inedita pentru Romania, a insemnat un efort urias, iar prin intermediul vostru vrem sa le multumim tuturor oamenilor de culise, fara ajutorul carora n-am fi putut face nimic. Formate similare au mai existat in lume, dar intotdeauna miza era alcatuirea unei trupe noi, niciodata cautarea unei singure persoane care sa completeze o trupa deja cunoscuta. De aici, si marea noastra implicare emotionala si dificultatile. Practic, noi nu cautam numai o fata draguta si cu voce, ci si o fata care sa se potriveasca, din punct de vedere al firii si caracterului, cu Asia, cu noi, celelalte trei fete. Stilul era deja consacrat, iar ea trebuia sa ne completeze. Poate ca decizia noastra finala nu i-a multumit pe toti, dar noi am considerat ca Diana este cea care se poate integra cel mai bine in formula Asia.
- Cum apreciati nivelul concurentelor care s-au prezentat la "Alege Asia"?
Sorana: - Categoric, au fost voci foarte bune.
Anca: - E adevarat ca padure fara uscaturi nu exista, dar, la modul general, fetele aveau voce. Ca nu era lucrata, asta e partea a doua.
Sorana: - Noi nu ne-am uitat in mod special la felul in care aratau. Ca stii cum e: marul rosu si lucios poate sa fie gaunos.
Irina: - Exact, pe noi ne interesa potentialul vocal si psihologic. Au fost multe fete care pe perioada cantonamentului au dovedit ca nu pot face fata unei vieti de trupa, ca nu sunt oameni de echipa. Ceea ce, in cazul de fata, e vital. In ceea ce priveste vocile, acestea s-au slefuit foarte mult datorita lui Marius Teicu. Evolutia lor e evidenta si pe filmuletele care erau difuzate in fiecare zi si care redau detalii de culise. Fetele acestea - ma refer la cele respinse - nici nu banuiesc cate usi li se vor deschide acum, ce ocazii au in fata. In primul rand, ca nu mai sunt niste necunoscute. Iar in al doilea rand, au beneficiat de o pregatire profesionala sustinuta, care le confera o baza solida de plecare. Noi, cand am inceput, nu aveam habar de nimic. Suportul nostru l-au reprezentat managerii, care au stiut sa ne indrume si sa lupte pentru noi. Ei ne-au invatat tot ceea ce stim acum.
Anca: - Si ne-am avut una pe cealalta.
- De acum inainte, aveti treaba multa. Din cate am aflat, veti reinregistra ultimul album cu vocea Dianei, iar in ianuarie aveti programat un turneu in America. Ce alte planuri mai aveti?
Anca: - In perioada Sarbatorilor, vom avea mai multe aparitii Tv si vom scoate si un videoclip nou, la o piesa pe care tocmai am inregistrat-o in compania unui cor de copii. In rest, asa cum ai spus si tu, pe 18 ianuarie vom relansa albumul "Eu, tu si luna de pe cer", iar peste doua zile, pe 20, vom pleca sa "cucerim" America.
- In incheiere, spuneti-mi ce le urati cititorilor "Formulei As" cu ocazia sarbatorilor de iarna?
Anca: - Asia le ureaza sanatate, multa bucurie si sarbatori imbelsugate si-i roaga sa nu uite ca pe lume exista si oameni nevoiasi, oameni disperati, care asteapta o mana intinsa, un strop de bunatate si de caldura sufleteasca. Nu uitati sa fiti generosi. Sarbatori fericite si "La multi ani!".Ines Hristea
Fotografii de Petre Cojocariu
"Alege Asia", alege succesul!Mircea Badea"Va urez bucurii mici si dese, pentru ca acestea sunt cele mai importante"
"Nu pot ramane indiferent cand vad pe cineva ca plange de-i sare camasa"
- De curand, ai intrat in familia Pro Tv. Cum te-ai adaptat?
- In esenta, eu sunt un prestator, adica ma duc la munca. Oamenii pe care i-am cunoscut aici sunt foarte simpatici. Cei din echipa cu care am lucrat la emisiunea "Alege Asia" au fost niste profesionisti desavarsiti. M-am inteles foarte bine cu ei. Pot sa spun ca m-am integrat usor, asta in ciuda faptului ca eu nu sunt un tip sociabil. Chiar deloc. Insa atmosfera de aici e putin "nebuna", in sensul cel mai bun al cuvantului, si atunci lucrurile s-au "colat" mai mult decat excelent. Cel putin din punctul meu de vedere. In Pro Tv domneste o asa stare de efervescenta, incat nu poti sa nu fii sedus.
- Vorbeste-ne putin despre experimentul "Alege Asia", o emisiune inedita in peisajul mediatic romanesc, care a fost foarte bine realizata si a prins extraordinar la public...
- Pentru mine, a fost o experienta extrem de dura. Si asta din mai multe motive. In primul rand, a fost vorba de aspectul emotional al show-ului. Exista cateva lucruri in viata asta care pe mine ma pun intr-o postura extrem de stinghera. Sunt anulat ca reactie. Un exemplu este atunci cand plang femeile. Nu stiu ce sa le spun, ce sa le fac. Toata viata am trait cu acest cosmar: cum sa consolez eu o femeie care plange? Orice as face si orice as spune, par un dobitoc. Sunt asa, de parca as avea trei picioare stangi. La fel a fost si cu "Alege Asia". Ai vazut cat au plans fetele alea! Rolul meu era sa le sustin. Brrrrr!!!! Tare dificil! Fetele alea treceau insa prin niste emotii teribile. As fi vrut sa fac ceva. Dar ce? E adevarat ca eu nu plang usor, dar nu sunt nici un nesimtit. Nu pot sa raman indiferent cand vad pe cineva ca plange de-i sare camasa. Insa nu am habar cum sa reactionez. Orice-mi vine-n cap mi se pare o prostie. In plus, la inceput eu am avut si o problema de comunicare cu fetele. Ele sunt foarte mici. In timp ce eu sunt foarte mare. Mult mai mare decat ele. Ca varsta, ma refer! (Rade) Si-atunci, se punea problema: ce sa vorbesc cu ele? Pe de alta parte, eu sunt mai cinic de felul meu. Ei, dar pana la urma, cu rabdare, in ciuda lipsei punctelor comune, s-a creat o legatura, ba chiar pot spune ca am devenit prieteni. Desi nu credeam despre mine ca as fi in stare. Adica sa ma imprietenesc cu oameni de alta varsta decat mine, indiferent ca sunt baieti sau fete. Dar, vezi tu, probabil unde am stat impreuna atata vreme, am mancat impreuna, am discutat, fetele au mai plans, au mai repetat, apoi iar au mai plans, au mai dansat, iar au mai plans... (Rade) Celalalt mare handicap pentru mine a fost faptul ca aici era vorba de o emisiune care se baza pe muzica. Or eu sunt afon, n-am absolut nici o tangenta cu acest domeniu. Niciodata n-am avut-o pe asta cu muzica. Implicarea sentimentala si treaba cu muzica mi-au dat multa bataie de cap. Uite, eu intotdeauna m-am intrebat daca as putea face o emisiune ca aceea a Andreei Marin sau cea a lui Mircea Radu. Si raspunsul a venit aproape intotdeauna instantaneu: Nuuuuuuuuuu!!!!!!! Salvarea, adica zona care mi s-a parut familiara, a fost Andrei Gheorghe. Ca daca nu ar fi fost schimbul de replici cu el as fi fost pierdut. In replicile acelea mi-am gasit eu echilibrul. Insa n-a fost nimic premeditat. A existat doar un fel de complicitate tacita. Eu eram Cavalerul pe calul alb care le salva pe domnisoarele aflate la ananghie, iar el era Balaurul. Repet insa, n-a fost nimic regizat. Eu nici nu-l cunosteam pe Andrei Gheorghe. Inainte de prima emisiune am vorbit pret de un minut, pe un hol, si crede-ma ca nu emisiunea a fost subiectul acelui surogat de discutie. Lucrurile au venit firesc si probabil ca ne-am sincronizat pentru ca ne-am "simtit" unul pe celalalt.
- A fost totusi vreun moment in care nu te-ai simtit tocmai confortabil?
- Da. Eu n-am mai lucrat pana acum cu casca in ureche. Or, acum ea era indispensabila. In platou, se intamplau tot felul de lucruri, iar eu trebuia sa fiu la curent cu toate. Era insa foarte dificil sa comunic cu regizorul de platou atata vreme cat eu nu-l vedeam! La primul show am avut o mica problema cu difuzoarele. Sunetul se intorcea cumva de la monitoare. Cand Andrei vorbea, eu practic nu-l auzeam, ci ii citeam cuvintele de pe buze. Dupa aceea, am intrat in ritm si a fost cu totul altfel.
"Mi-e greu sa-mi imaginez existenta cotidiana fara Oreste"
- Tu si Oreste ati lucrat multa vreme impreuna. Desi este si el la Pro Tv, are alte indeletniciri. Ti-e dor de Oreste, de epoca in care erati parteneri de emisiune?
- Da. Din fericire insa eu ma vad zilnic cu Oreste. Cateva ore pe zi noi le petrecem impreuna. El e foarte prezent in viata mea si viceversa. Mi-e greu sa-mi imaginez existenta cotidiana fara Oreste. Ne-am obisnuit impreuna si nu cred ca ne putem concepe evoluand separat. Si pe post e confortabil sa ai alaturi un prieten, pe cineva care te cunoaste si cu care te completezi, cu care nu mai ai nevoie de multe cuvinte ca sa te intelegi. Noi insa suntem prestatori. Ne vedem de treaba si ne adaptam circumstantelor. In rest, continuam sa ne sprijinim unul pe celalalt. Avem afaceri impreuna, firma de productie tot impreuna e facuta... Si apropo de sprijin. Dupa ultima emisiune"Alege Asia", Oreste m-a sunat si mi-a spus: "Ma, am baut o sticla de whisky. Am fost eu mai emotionat decat fetele alea!". Plus ca el stia ca nu sunt obisnuit cu formula show-urilor cu tensiune si intelegea perfect starile prin care treceam. A, si era sa uit: noi si jucam impreuna intr-un film. E vorba de "Milionari de week-end", in regia lui Catalin Saizescu. Bineinteles ca nici pe ecran nu ne intalnim. Eu sunt eu, iar el e un tigan, pe care prietenii, cand vor sa-l necajeasca, il striga Oreste. Iar el e foarte nervos si recalcitrant. El e foarte bun in rolul acesta, iar eu sunt... eu, dar foarte prostalau. Deci, eu! Asta e! (Rade)
- Emisiunea "Alege Asia" a luat sfarsit. Ce vei face in continuare?
- Este o intrebare buna. Iar raspunsul e: mai vedem. Pentru ca exista mai multe posibilitati si inca nu le-am explorat pe toate. Din lipsa de timp. Peste o luna, voi sti cu siguranta ce voi face, cand si in ce fel.
"La romani, totul se rezuma la a manca miei de Pasti si porci de Craciun"
- Cum te-au prins sarbatorile de iarna?
- Stand. Odata m-a intrebat cineva ce-mi place mie sa fac. Ce-mi place cu-adevarat. Si raspunsul meu a fost: sa stau. Eu sunt terorizat de anotimpul acesta al sarbatorilor de iarna. In copilarie, uram faptul ca an de an trebuia sa trec prin examenul poeziei pentru Mosu. Era mult prea emotionant ca sa mai poata sa-mi placa! Iar acum, nu-mi plac Sarbatorile pentru ca parca si-au pierdut savoarea. De Craciun, toata lumea zice: cadouri si mancare. Asta e singura semnificatie a sarbatorii pe care oamenii o mai percep. Uita ca totul a pornit de la faptul ca in aceasta zi s-a nascut Hristos. La romani, totul se rezuma la a manca miei de Pasti si porci de Craciun. In fond, porci si miei poti manca oricand. Alta e greutatea sarbatorii. Miza s-a mutat in domeniul comercialului. Sa nu se inteleaga ca eu as pleda pentru nu stiu ce revelatii mistice. Totusi, lucrurile ar trebui privite intr-o alta ordine.
- Atunci, te intreb, ce astepti tu de la 2003? E o intrebare fireasca. Macar planuri probabil ca iti faci...
- Anul acesta a fost unul foarte dur pentru mine. Poate cel mai crancen din cati am trait eu pana acum. Am fost pus in foarte multe situatii limita, in sensul ca pierdeam foarte mult daca nu reactionam cum trebuia. Uneori am luat decizii corecte, alteori nu. Anul acesta am stat tot timpul cu sufletul strans, incordat, n-am avut momente de respiro in care sa zic: "Ce frumoasa e viata! Hai sa mancam porci!". Tensiunea a fost extrema si continua. Totul era precar, iar reperele imi lipseau cu desavarsire. Nu stiam unde pun piciorul, daca locul e bun, daca e suficient de stabil, daca nu cumva ma voi prabusi din nou si iar va trebui sa caut ceva de care sa ma agat, pentru ca apoi sa incep sa ma catar. In ceea ce priveste celebrul moment al bilantului, cand te gandesti la ce a fost si mai ales la ceea ce va fi, prefer sa trec peste. Mi-e frica de liniile trase prea clar. E ceva mult prea categoric.
- Vrei sa le urezi ceva cititorilor "Formulei As"?
- Da. Le urez bucurii mici si dese, pentru ca acestea sunt cele mai importante.Pagina realizata de Ines Hristea
2003 - "Bucurii, sanatate si la multi ani!"- Urari de pe micul ecran -Raluca Moianu
"Fie ca vrem, fie ca nu, perioada de trecere dintre ani reprezinta momentul unui bilant interior. Pentru mine, anul 2002 a fost un an bun, un an in care am muncit din greu, avand insa si rezultate pe masura. Asa ca acum, in pragul lui 2003, simt nevoia sa le multumesc telespectatorilor pentru fidelitatea cu care au urmarit <<Iarta-ma>> si ascultatorilor Radio Contact pentru ca ne primesc zilnic, pe mine si pe toti colegii mei de echipa, in casele lor. Nu-mi vine sa cred ca in februarie 2003 se vor implini zece ani de cand am vorbit prima data la microfon! Ce-mi doresc pentru noul an? Sper sa fim sanatosi, sa avem liniste pentru a putea munci cu spor, sa gasim echilibrul de care avem nevoie si sa fie pace. Cititorilor <<Formulei As>> le doresc un an imbelsugat, plin de bucurii si multa sanatate. <<La Multi Ani!>>"
Virgil Iantu
"Ce le pot eu dori cititorilor <<Formulei As>> decat sa aiba parte de sanatate si de un an care sa le ofere o rasplata pe masura eforturilor depuse!"
Irina Pacurariu
"Anul Nou cred ca ne duce pe toti, constient sau nu, intr-o stare, mai lunga sau mai scurta, de reverie, de intoarcere la zapezile copilariei, la colindatorii care veneau cu Steaua pe la usile parintilor nostri. Dar dupa o noapte in care vrei sa uiti de realitate trebuie sa te mai si trezesti. Asa ca urez tuturor iubitorilor de <<Formula As>> sa le dea Dumnezeu chef de viata si putere de munca, pentru ca vestea proasta este ca nici in 2003 nu vom putea sta doar cu pantecele la soare. Si inca ceva: nadajduiesc din tot sufletul sa fie destul de atenti pentru ca atunci cand norocul ii va bate pe umar sa-l prinda si sa nu-i mai dea drumu! Asta sper ca o sa invete sa faca si fiica mea, care momentan este ocupata cu alte <<treburi>> mult mai importante: o plimbare cu masina sau o raceala pasagera, asa, numai de dragul variatiei."
Monica Davidescu
"Ii multumesc lui Dumnezeu pentru un an 2002 bun si Il rog sa-mi ingaduie un 2003 si mai bun. Tuturor cititorilor de <<Formula As>> le urez din tot sufletul sa aiba sanatate si sa-si vada fiecare de rostul lui. Daca toti ne-am face treaba cat mai bine cu putinta, lucrurile ar inainta mult mai rapid. In ce ma priveste, imi urez sa-i vad pe dansii, pe cititorii acestei extraordinare reviste, cat mai des si in numar cat mai mare in sala de teatru. Sunt convinsa ca acest exercitiu ar fi benefic nu numai pentru bugetul teatrului, dar si pentru sanatatea lor sufleteasca. La multi ani imbelsugati!"
Augusta Dumitrascu
"Desi Anul Nou, ca sarbatoare, are in mintea mea un parfum de modernitate care ma emotioneaza mai putin decat Sfantul Craciun, totusi in fiecare an incerc sa ma bucur din plin de sosirea lui, mai ales ca l-am petrecut alaturi de familie, acasa, in Targu-Jiu. Aceasta este modalitatea mea de a-mi incarca bateriile pentru a face fata noilor provocari pe care viata mi le va scoate in cale. Cititorilor <<Formulei As>> le doresc sa aiba in continuare parte de aceasta revista cu adevarat minunata, care isi gaseste locul in orice camin si asta pentru ca orice familie are nevoie de sfaturi bune, venite din suflet. Si le mai urez sa aiba parte de sanatate si cate-un strop de fericire in fiecare zi. Restul e neimportant! La multi ani fericiti!"
Andreea Raicu
"La mine in familie toate sarbatorile sunt importante pentru ca ne dau prilejul sa ne strangem laolalta, ceea ce constituie o mare bucurie. In timp ce Craciunul e sarbatoarea familiei, instituita de Buni, care reuneste intregul clan la mine acasa, de Revelion petrec impreuna cu prietenii. In ceea ce priveste anul 2003, imi doresc ca el sa fie cel putin la fel de fructuos ca 2002. In acest an, care tocmai se incheie, mi s-au intamplat numai lucruri bune, am evoluat profesional extrem de mult, ceea ce s-a <<lasat>> cu numeroase premii. Nadajduiesc sa reusesc sa fac fata cu brio si provocarilor pe care mi le va ridica anul 2003. Cititorilor <<Formulei As>> le doresc sa fie sanatosi si-i rog sa nu uite sa fie optimisti, sa gandeasca pozitiv. Asta te poate scoate din multe necazuri. Daca vezi viata in culori luminoase, ai mari sanse ca lucrurile care ti se intampla sa fie exact asa cum iti doresti: adica bune. La multi ani!"