Dilemele coruptiei
Pentru a nu stiu cata oara din decembrie 1989 incoace, Romania se gaseste in fata unei raspantii istorice. Judecand dupa rezultatele economice, prosperitate, reformele politice si nivelul satisfactiei populare, ocaziile istorice anterioare au fost ratate sau implinite partial, ceea ce echivaleaza tot cu o ratare. De aceasta data, tara noastra se gaseste in fata unui examen mult mai dur decat optiunea electoratului, care poate fi manipulata prin mijloace publicitare, mediatice, de comunicare. Este vorba despre examenul de intrare in Nato si Ue. Standardele de integrare au fost repetate de atatea ori si s-au facut atatea promisiuni, incat par niste banalitati. Cu toate acestea, nu va fi deloc o banalitate sa trecem de examenul care include capitole precum reforma economica, deschiderea economiei catre piata si competitia de tip capitalist, realizarea Statului de drept prin scoaterea Justitiei de sub controlul politic, dar mai ales lupta impotriva coruptiei.
Pentru actuala guvernare, lupta impotriva coruptiei reprezinta o dilema sau mai bine spus un sir de dileme. O dilema este un rationament in care din doua (sau mai multe) alternative trebuie aleasa una, cu toate ca oricare din ele duce catre aceeasi concluzie. In logica, exista insa mai multe tipuri de dileme. Guvernarea Psd se afla in momentul de fata intr-o situatie politica asemanatoare dilemei califului Omar. Conducerea acestui partid, care este si conducerea Guvernului, Parlamentului, administratiei, se afla in dilema de a alege intre combaterea coruptiei si necombaterea ei. Califul Omar a cucerit Alexandria, iar cand s-a aflat in fata celebrei biblioteci, a facut in fata armatei sale aflate in plin Jihad (de retinut paralelismul cu dilema in care se afla fundamentalistii islamici in raport cu civilizatia democratiei liberale occidentale) urmatorul rationament: daca volumele bibliotecii din Alexandria contin aceeasi invatatura precum Cartea Sfanta, Coranul, atunci ele sunt inutile; daca volumele bibliotecii din Alexandria contin alta invatatura decat Cartea Sfanta, Coranul, atunci ele sunt subversive si pacatoase. Or, una din doua, volumele bibliotecii fie contin aceeasi invatatura precum in Coran, fie contin una diferita de Coran. Deci ele sunt fie inutile, fie subversive si pacatoase. Daca sunt inutile, atunci volumele trebuie distruse. Daca sunt subversive si pacatoase, atunci volumele trebuie distruse. Or, volumele bibliotecii din Alexandria fie sunt inutile, fie subversive si pacatoase. In consecinta, ele trebuie distruse, si-a incheiat rationamentul califul Omar. Nu a fost doar un rationament, pentru ca aceea avea sa fie ultima distrugere a celebrei biblioteci din Alexandria in care zeci de mii de carti existau in unic exemplar.
Cand Psd anunta ca vrea sa lupte impotriva coruptiei, se afla intr-o dilema logica asemanatoare califului Omar. Intre relatarile presei din Romania si concluziile mai multor rapoarte internationale exista un punct de convergenta: in timpul guvernarii Psd, nivelul coruptiei din Romania a crescut atat de mult, incat se poate spune ca este o trasatura a sistemului public. Nici guvernarile anterioare nu au evitat coruptia, dupa cum nici aceasta nu a evitat contaminarea celorlalte partide. Dar cum Psd este partidul cel mai mare si mai bine organizat, si coruptia din interiorul acestui partid si de la nivelul a tot ceea ce depinde de Psd este mai organizata, mai greu de combatut. Nato si Ue au cerut actualilor guvernanti in mod explicit sa lupte eficient impotriva coruptiei. Repetand rationamentul din cazul califului Omar, guvernarea Psd se afla in fata urmatoarei dileme: daca lupta in mod serios impotriva coruptiei, atunci (deoarece guvernarea actuala se bazeaza pe coruptie) Psd va pierde pana la urma puterea; daca guvernarea actuala nu lupta serios impotriva coruptiei, atunci coruptia va submina sistemul politic, iar Psd va pierde pana la urma puterea.
Lasand la o parte paradoxurile si dilemele logice, lumea reala ofera mai multe alternative. Cine cunoaste istoria politica a Sua nu se poate sa nu fi auzit de "masinariile politice" locale ale Partidului Democrat (cum era cea din Chicago, bazata pe Mafie, coruptie, santaj, crima etc.). Este un studiu de caz cum s-a putut depasi situatia cu pricina, iar beneficiul a fost pentru democratia americana. Spre deosebire de dilema logica, unde entitatile raman mereu aceleasi, in realitatea politica exista posibilitatea ca un actor colectiv, care lupta eficient impotriva coruptiei, sa devina, prin chiar acest efort, diferit de ceea ce era inainte. Prin urmare, Psd ar putea lupta impotriva coruptiei fara a pierde puterea. Pentru aceasta insa ar trebui sa cada multe capete, incepand cu unii "baroni" locali si terminand cu anumiti politicieni de varf, fosti si actuali ministri, deputati, seniori, consilieri etc., despre care presa a scris volume intregi de anchete, investigatii, dezvaluiri. In multe judete sau localitati, in retelele coruptiei intra politicieni de la toate partidele. Asa se explica de ce - in ciuda alternantelor la putere, a schimbarilor administrative - niciodata nu s-a intamplat nimic, cu toate ca populatia se asteapta la masuri anticoruptie.
Lupta anticoruptie echivaleaza cu o schimbare radicala a sistemului politic existent. Sistemul actual a conservat retelele coruptiei de pe vremea comunismului. Noutatea a venit din amplificarea acestora. Ele au devenit mai largi, inclusive, bazandu-se pe complicitati cu o parte a societatii civile, iar nu doar pe categoria privilegiatilor. Putini oameni sunt capabili sa lupte impotriva coruptiei, cand se confrunta cu ea. Sunt multi aceia care prefera sa dea mita unor functionari publici si prestatori de servicii (cum ar fi anumiti politisti, vamesi, judecatori, profesori din scoli, licee, facultati, medici si asistente din sistemul de sanatate, functionari de la Primarii, consilieri municipali, inspectori de diferite feluri etc.), care sunt platiti pentru ceea ce fac, pentru a obtine mai usor ceea ce li se cuvine, fara a-si pune problema de a le organiza acelora vreun flagrant delict sau de a-i reclama cand pretind bani, foloase materiale sau alte favoruri. In toate domeniile enumerate sunt multi oameni corecti, care isi fac datoria cinstit, dar adeseori coruptii dau imaginea negativa a unor ocupatii, meserii, pozitii sociale. Cei care sunt corupti si cei care fac ca mecanismul sa se perpetueze au impresia ca nu vor fi demascati, ca sistemul va functiona indefinit. Or, daca intram in Nato si Ue, acolo aceste lucruri nu sunt acceptate social. In concluzie, este nevoie ca o data cu clasa politica sa se schimbe si mentalitatile societatii civile, pentru ca fenomenul coruptiei la varf ar fi imposibil fara complicitatea sau pasivitatea ei. Prin urmare, pentru cei care citesc aceste randuri, important nu este doar sa se planga de coruptie, pentru ca in felul acesta o accepta, chiar daca o dezaproba, ci sa actioneze asupra ei, sa o combata cu mijloace eficiente, ingenioase. Cati dintre noi se pot lauda ca au obtinut o victorie - cat de mica! - impotriva coruptiei?Dan Pavel