Banul public... si demnitatea de cetatean
De mai bine de doisprezece ani cautam solutii pentru iesirea din haosul in care tot ratacim, incercam sa devenim un Stat de drept, democrat, in rand cu celelalte state europene. Alternanta Puterii, de care politicienii romani se-arata a fi mandri foc, nu a adus nici o schimbare, in nici unul din domeniile de activitate ale societatii romanesti. In toate legislaturile din tot acest timp a ramas mereu vie (mostenire a mentalitatii comuniste de pana mai ieri) ideea ca Statul, si nu cetateanul, este suveran, ca Statul este cel care "ne da": ne da locuri de munca, ne da case, ne da salarii etc. etc.
In aceasta idee ne complacem de mai bine de doisprezece ani, aceasta idee ne taie orice elan, orice initiativa, ne rapeste demnitatea de cetatean.
Fundamentala conditie pentru indreptarea situatiei actuale ar fi, fara-ndoiala, convingerea cetateanului ca Revolutia (in care au murit mii de tineri) i-a adus, poate, un singur mare beneficiu: acela de a controla Statul, de a cere socoteala pentru felul in care acesta ii foloseste banul, adunat din truda lui, a bietului cetatean. Trebuie sa dispara definitiv din mintile noastre ideea, aparuta aberant in perioada comunista, ca Statul ar "da" ceva, ca guvernantii, indiferent de culoarea lor politica, ar fi in masura sa ne ofere din buzunarele lor vreo suma, fie ea cat de mica. Cei alesi de noi sunt, ar trebui sa fie, doar niste simpli administratori ai averii noastre nationale. Belsugul este numai o consecinta a unei bune administrari a "banului public".
Trebuie sa intelegem ca functionarul de la ghiseu, cel care se afla acolo pentru a ne rezolva cat mai corect doleantele, este platit de noi, ca salariile demnitarilor de tot felul - alesi sau guvernanti - sunt platite tot din aceeasi sursa, din contributiile noastre (impozite, taxe etc.) puse la un loc. Sa intelegem ca nimeni, din ceea ce intelegem prin Stat, nu se poate lauda ca "da" un plus la pensii, salarii ale bugetarilor sau in vreun sector important, ca sanatate, invatamant, cultura etc. Toate aceste fonduri, mici sau mari, dupa cum si cat muncim, le dam noi.
Intra asadar in obligatia noastra - a simplului cetatean, care umple pusculita nationala - sa reclamam orice dezordine, orice neajuns ce ni se aduce, ce ne face viata imposibila. In ziua (pe care ne-o dorim cat mai apropiata) in care vom fi convinsi ca functionarul de la ghiseu se afla acolo pentru a fi in slujba noastra, ca trebuie sa se comporte civilizat si prevenitor, nu sa ne bruftuluiasca si sa incaseze bacsisuri pentru a-si face corect munca, ei bine, atunci vom incepe sa fim intr-adevar un Stat de drept, democratic, demn de a figura alaturi de celelalte state europene.
Bacsisul in toate formele sale (spaga, mita, "atentie" etc.) este una dintre numeroasele frane care ne tin pe loc, in sinuosul drum catre normalitate, ne umileste, ne aduce in conditia de sclavi ai unui sistem totalitar. De noi depinde, prin urmare, sa devenim cetateni demni, liberi de prejudecati de mult disparute in lumea civilizata.
Banul public este al nostru, al tuturor si este obligatia fiecarui cetatean sa controleze felul in care acesta este cheltuit. De ce nu exista bani pentru invatamant si cercetare, de ce spitalele sunt sarace, de ce artistii au lefuri de mizerie? De ce taxele la gaz, electricitate, apa sunt uriase, iar concurenta nu exista?
De ce functionari ai primariilor, ai ministerelor, ai diverselor institutii de Stat au atitudine aroganta, discretionara, discriminatorie, in functie de cat primesc de la petitionar?
Pentru ca marea coruptie este cladita pe coruptia incurajata de noi, cei lipsiti atata amar de vreme de acea "demnitate de cetatean", fundamentala pentru un Stat modern, civilizat.Sanda Anghelescu