Voci de jucarii
Daca v-ati saturat de cadourile conventionale pe care le dati monoton de Craciun, mai aveti o sansa. Pe tarabe au aparut cadouri inteligente. De pilda, capcana pentru degete. O surpriza. Seamana cu doua falci minuscule, articulate printr-un ax si-un arc. Tocmai buna de ascuns intr-o pereche de ghete sau intr-o cutie pe care o faci cadou celor dragi. Alta inventie trasnita este un Mos Craciun vorbitor. Odata pus pe jos, pufneste si ofteaza, de obosit ce e. Si ce ziceti de portofelul care te improasca cu un jet de cerneala, atunci cand dai sa scoti banii din el? In functie de rapiditate, te stropeste intre ochi sau pe haine. Are incarcator si, dupa cum suna recomandarile, e bine sa folositi suc de afine, si nu cerneala din comert. Pateaza! Pe aceleasi tarabe se gasesc nuieluse rabatabile pentru copii, soti si politicieni indisciplinati, paharul plin cu coniac din care nu curge nimic sau omuletii carora le creste iarba in loc de par. Lista este mult mai lunga.
Dincolo de farsa nevinovata, uneori scandaloasa, cadourile din acest an au parca intelesuri mai adanci, pe care nu le epuizezi doar cu un hohot de ras. De pilda, ce metafora mai potrivita pentru viata de zi cu zi decat capcana pentru degete? Putini sunt cei care nu-si prind mana ca intr-o capcana, atunci cand o baga in buzunar sa plateasca dijmele si taxele. V-ati vazut chipul in vitrinele cu preturi care te fac sa vezi negru in fata ochilor? Nu vi se pare ca mimica oamenilor din sectiile financiare aminteste de papusa care, intoarsa cu arcul, se stramba si roteste amenintator cu un copan de pui? Pentru a se apara de agentii fiscali, oamenii au la indemana un ciocan de plastic. Daca lovesti cu el, se aude un sunet puternic de sticla sparta. Cum ar putea arata altfel Pomul de Craciun al acestor oameni, decat bradul-umbrela, si el de vanzare la unii tarabagii. Daca apesi pe un buton mascat, bradul se poate strange ca o umbrela, cu tot cu cadouri, globuri si beculete. Toate dispar intr-o secunda. Iar portofelul cu cerneala este ruda apropiata a portofelului cu alarma, care te atentioneaza printr-un tignal cand il deschizi. Parca nimeni altul nu poate aduce aceste cadouri decat Mosul Craciun cartitor, care pufneste si ofteaza, odata ce-l pui jos. Cum de n-ar pufni, daca in jurul lui vede numai oameni din capul carora nu creste decat iarba.
Asemanarile sau brodelile dintre inutilitatea haioasa a cadourilor si realitatea cruda par a nu fi deloc intamplatoare. N-ar fi prima data cand papusile vorbesc. Trebuie doar sa le asculti. Cateodata, nu-ti ramane decat sa te intrebi daca nu cumva in spatele jucariilor se afla o minte preocupata mai degraba sa defineasca realitatea cu exactitate, sa o metaforizeze intr-o jucarie. Si, continuandu-ne gandul, nu se poate sa nu ne intrebam ce alte jucarii s-ar mai putea inventa, daca centrul principal de proiectare si productie ar fi Guvernul. Pusculita din care nu mai poti scoate banii ar fi, de pilda, o buna reprezentare a bugetului de Stat sau al celui pentru asigurarile sociale. Ceasul care trebuie intors din ora-n ora, daca nu vrei sa inceapa sa sune ca o sirena de vapor, ar putea fi o reprezentare destul de exacta a frecventei cu care trebuie sa platesti taxe, impozite si spagi. Geanta din care sare un dracusor cand o deschizi ar fi reprezentarea plastica a marilor intreprinderi scoase la privatizare. Si de aceasta data, lista jucariilor imaginare pe care le agata Guvernul in Pomul de Craciun ramane deschisa.
Cum spuneam, pentru a auzi cum vorbesc jucariile sub pomul de Craciun, trebuie sa stii si sa poti sa le asculti. Conditia e ca zgomotul grijilor de zi cu zi sa nu fie asurzitor. Asa ca priviti mai atent sub brad, chiar daca e de plastic sau un simplu molid. Cine stie cine s-a mai ascuns acolo. Un politician, de pilda. Pe care-ti vine sa-l atarni intr-un pom. Si nu chiar un brad.
Sarbatori fericite... totusi!
N.C. Munteanu