Anul "anticipatelor"
Psd-ul, partidul guvernamental, a incheiat in triumf anul 2002. El conduce detasat in sondajele de opinie parand, dupa ultimele dintre ele, a fi castigatorul absolut al increderii populatiei. D-l Nastase, liderul lui, se poate lauda numai cu succese: economia a realizat un ritm inalt de crestere, pacea sociala a fost mentinuta, Romania a fost invitata sa adere la Nato, iar la Copenhaga a primit asigurari ferme ca in 2007 va fi admisa in Ue. Ce guvern, s-ar putea intreba premierul (si liderul partidului ce-l sustine), a mai realizat atat de multe intr-un timp atat de scurt? Nu dovedesc oare faptele ca avem de-a face cu o "echipa perfecta", competenta si solidara, obsedata de grija tarii? O singura chestiune intuneca acest tablou idilic. Chestiunea coruptiei. Dar si ea va fi rezolvata. Pna-ul si-a inceput deja campania si rezultatele se vad: Pavalache, consilierul ministrului Mihailescu, Dabela, directorul Radet-ului, sunt numai primii "pesti mari" dintr-o serie. Daca acest Parchet isi va continua treaba, Romania va fi in curand o tara in care coruptii nu vor mai indrazni sa miste. Prin urmare, nimic nu ar impiedica un partid atat de puternic sa-si duca pana la capat "misiunea": finalizarea tranzitiei, realizarea unei economii de piata functionale, cresterea calitatii vietii si integrarea ferma in Europa unita. Mai ales ca, in Parlament, nimic nu-i ameninta dominatia. Cu aliatii sai din Udmr si Pur, Psd-ul are oricand majoritatea absoluta. De ce ar vrea atunci d-l Nastase, presedintele partidului, sa provoace alegeri anticipate? Sfarsitul de an este dominat, in plan politic, tocmai de aceasta intrebare.
Marti, 10 decembrie, intr-o emisiune la Tele 7abc, premierul a dat un fel de raspuns. In 2003, cresterea economica va fi sub 5%, ceea ce va genera nemultumirile sociale. Anul 2004 nu va fi mai roz. Cu atat mai mult cu cat este anul alegerilor "normale", prezidentiale, parlamentare si locale. "Alegerile la termen inseamna o epuizare", a spus el, mai ales ca "in perioada de tranzitie, un Guvern nu are combustie pentru patru ani". In plus, d-l Nastase a observat ca "toate guvernele din Europa Centrala si de Est, care au avut alegeri, le-au pierdut. Cand asteptarile sunt mari, nu poti reconfirma un guvern prin vot la termen." Liderul Psd a insistat ca are nevoie de un masiv vot de incredere pentru "un proiect greu 2003-2007". Pentru, altfel spus, masurile dure solicitate de termenul admiterii in Ue. Deci, iarasi pentru tara. Care tara, probabil, s-ar zbarli daca d-l Nastase si partidul sau nu s-ar reinstala, prin alegeri anticipate la putere. In plus, daca 2003 ar ramane an preelectoral "se fac noi partide, noi formule, viata politica este agitata si, in loc sa ne concentram pe ceea ce este cu adevarat important, ne agitam in politica si lumea devine si mai nemultumita". D-l Nastase simte ca s-a concentrat "pe ceea ce este cu adevarat important" in primii doi ani ai guvernarii sale si, firesc, vrea o continuitate care ar putea fi intrerupta de "agitatia" preelectorala. Prin "anticipate", Psd-ul va putea fi sigur de "concentrarea" sa. Si, dincolo de dispersia provocata de "agitatie", s-ar putea sa apara "noi partide, noi formule". Premierul... a scapat un porumbel. Cu actualele partide de opozitie, Psd-ul (si, evident, liderul lui) va fi sigur de castig. D-l Nastase moare, cum zice un proverb romanesc, de grija altora.
Insistenta cu care presedintele in functiune al Psd doreste "anticipatele" este lamuritoare. Propaganda partidului exploateaza puternic "reusitele" anului 2002. Sub valul propagandistic realitatea este insa mult mai dura. Cu toata cresterea economica, indicata de statisticile guvernamentale, romanii nu o duc mai bine. Nici in 2002 veniturile nu le-au ajuns pentru "cosul zilnic". Pentru medicamente si imbracaminte. Pentru intretinere si caldura. Tranzitia a batut in continuare pasul pe loc. Investitorii straini nu s-au inghesuit sa vina. Iar intreprinzatorii autohtoni nealiniati au fost, pe mai departe, coplesiti de fiscalitatea excesiva. Cat despre coruptie... numai de bine. Anticoruptia s-a impotmolit la esalonul mediu al puterii. La cateva "cazuri exemplare". Nimeni nu i-a deranjat pe marii corupti: pe cunoscutul Miki Spaga, pe acel "Hagi al finantelor"... personale care este Nicolae Vacaroiu, pe S.O. Vantu, Mischie, Sechelariu, Iacubov, Paunestii etc. Omul pe care d-l Nastase si apropiatii sai il insoteau acum cativa ani la Parchet pentru a-l proteja de "represiunea politica", deputatul Psd Bivolaru, a primit, ca delapidator dovedit de sute de miliarde, doar trei ani de puscarie. Pe care, aproape sigur, nu-i va efectua. O turma de "baroni locali" domina, imuni la Justitie, judetele tarii. Sondajele au poate dreptate. Psd-ul este preferat de 60-70% din alegatori. Dar din cei care s-au decis sa voteze. Pentru ca aproape jumatate din cetatenii cu drept de vot au anuntat cu dezgust ca nu se vor mai prezenta la urne. Stiind probabil de ce.
S-au mai vazut in istorie cazuri cand "masa celor fara de putere" s-a scuturat electoral de o clasa superpusa, putreda de coruptie, cum este clasa politica romaneasca. Partide aparute parca din neant, pe neasteptate, cu alti politicieni, au rasturnat brusc ordinea stabilita, mobilizand nehotaratii, dezgustatii. Electoratul roman nu are la ora actuala posibilitatea sa respinga democratic personaje hidoase, compromise moral, incluse clientelar pe listele de partid. Alegatorul nu voteaza indivizi, ci "liste". Comentariul pe marginea acestora nu are rost. Se stie cati bani costa locul eligibil din ele. Cu cat un partid este mai puternic, cu atat devine mai bogat prin "clientii" sai. Care au grija apoi sa-si recupereze prin orice mijloace "investitiile". D-l Nastase nu este ingrijorat de partidele existente. Si cele "de opozitie" au fost la guvernare. Rezultatele s-au vazut si amenda a fost teribila. Pnl-ul si Pd-ul abia au intrat in Parlament, iar Pntcd-ul - exclus cu totul de alegatori - atinge acum doar 1% din preferinte. Presedintele Psd nu se teme de ele. Ba chiar le-ar ajuta sa se mentina sau sa revina in limite "rezonabile" in Camerele parlamentare. Un partid-stat fara o opozitie cat de cat "reprezentativa" nu face impresie buna in Europa Unita. Psd-ul le poate oferi chiar aliante. D-lui Nastase ii este frica de "noi partide, noi formule", care ar putea pune sistemul actual in dificultate. Si ele s-ar putea sa apara, daca nu cumva deja exista.
Totusi, nu aceasta temere este cauza provocarii cu orice pret a "anticipatelor". Pentru liderul Psd, principala motivatie este propria-i dorinta de putere. Timp de peste zece ani, orgoliosul prim-ministru a acceptat "tutela parinteasca" a actualului presedinte al tarii, d-l Ion Iliescu. D-l Nastase considera ca a venit momentul sa se emancipeze de ea. Un moment favorabil, pentru ca d-l Iliescu nu mai poate candida la presedintie si, deocamdata, nu mai poate fi nici lider de partid. Premierul stie ca d-l Iliescu ar dori sa redevina sef de partid dupa incheierea ultimului sau mandat prezidential. Revenirea lui la conducerea Psd-ului l-ar pune pe d-l Nastase intr-o pozitie dependenta, subordonata. De aceea, el nu vrea sa-i lase presedintelui... loc de intors. Dupa d-l Nastase, locul lui Ion Iliescu este in istorie.
"Batalia" dintre cei doi se da, deocamdata, prin interpusi. Si unul si celalalt isi strang randurile. Si unul si celalalt nu-si abandoneaza protejatii prinsi cu ocaua mica. Pna nu se va atinge nici de Miki Spaga, nici de N. Vacaroiu. Ambii sunt "piese grele" in cate o tabara. Caderea unuia ar provoca, in replica, prabusirea celuilalt. Dar, indiferent cine-si va impune "solutia", 2003 nu va aduce nici o schimbare in soarta romanilor, daca noile "formule" de care se teme d-l Nastase vor intarzia sa se manifeste.Toma Roman