2002 - Recapitulari necesare</b><b>Acad. Dan Berindei</b><b>Presedintele Comitetului National al Istoricilor</b><b>"Nu ne va certa nimeni la Washington sau la Bruxelles daca vom demonstra ca suntem patrioti, muncind pe branci sa tinem fruntea Romaniei sus"
La 79 de ani, profesorul Dan Berindei munceste de dimineata pana seara, roboteste ca un sclav al cetatii, cu un ochi spre miile de carti din biblioteca personala, iar cu celalalt spre "extraordinarul de fiecare zi" din tranzitia romaneasca. El vine din traditia "enciclopedicilor", a acelor intelectuali de mare profunzime care s-au format la scoala lui Nicolae Iorga. Daca ar fi sa luam in seama doar cele 60 de carti si 500 de lucrari stiintifice publicate de academicianul Berindei, ne dam seama ca suntem contemporani inca, in mod fericit, cu un mesager intarziat al unei Atlantide culturale de neinteles pentru generatia televiziunii si a "spatiului virtual". Preda istoria, ca profesor asociat, la trei universitati bucurestene; scrie, participa la talk-show-uri televizate, calatoreste la conferinte si congrese internationale, cerceteaza ore intregi in biblioteci. Din 1993 ocupa functia de presedinte al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane. Este, de asemenea, membru al Academiei Poloneze de Litere, Arte si Stiinte din Cracovia (primul roman dupa o pauza de peste 50 de ani, dupa uciderea lui Nicolae Iorga), membru al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere si membru in Biroul Asociatiei Internationale de Istorie Contemporana a Europei.
</b><b>"In ultimii 200 de ani Romania a cunoscut patru mari perioade de tranzitie"
- Pentru multi romani, cuvantul "tranzitie" este similar cu un indiciu al incompetentei clasei politice, refugiul din care conducatorii justifica neimplinirile ultimilor 13 ani. Se cunosc si alte perioade de tranzitie in istoria moderna a Romaniei, domnule profesor?
- In ultimii aproape 200 de ani Romania a cunoscut, daca o includem si pe cea prezenta, patru mari perioade de tranzitie. E drept, cele de pana acum au fost niste tranzitii care izvorau din necesitati obiective de modernizare, impuse de mersul general al civilizatiei, si nu de recuperarea a ceea ce am avut candva, dar am pierdut din cauza unui sistem politic. Cea dintai tranzitie este marcata de elaborarea Regulamentelor Organice - primele seturi de legi moderne din Principatele romane, puse in aplicare in 1831 (in Tara Romaneasca) si in 1832 (in Moldova). Continand dispozitii aproape identice, Regulamentele au favorizat unirea celor doua tari romane, impunand schimbarea randuielilor fanariote si a moravurilor orientale. A doua mare tranzitie a fost declansata de Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a impus transformari radicale pe baza unor principii si legi avansate, progresiste. In fine, a treia perioada, si cea mai spectaculoasa si benefica pentru tara, a fost perioada interbelica. De la un vechi regat, opera a Regelui Carol I, s-a ajuns la un stat national unitar, in care s-a introdus votul universal, s-a infaptuit cea mai mare reforma agrara (6 milioane de hectare au fost luate de la mosieri si date taranilor) si s-a impartit intreg teritoriul in judete. A fost elaborata moderna Constitutie din 1923, iar din punct de vedere economic s-a mutat, in buna masura, greutatea de pe exportul de grane spre industrializare si exportul de petrol.
</b><b>"Clasa politica n-a avut onestitatea si clarviziunea de a spune oamenilor: <<Iata, numai in noi sta puterea!>>"
- Uitandu-ne inapoi, observam ca inaintasii au reusit in tranzitiile lor. Ce credeti ca vor spune urmasii despre tranzitia noastra, domnule profesor?
- Probabil ca peste 50-100 de ani se va spune: "Au fost cam zapaciti la inceput, dar pana la urma s-au descurcat". Cred aceasta, datorita optimismului care ma caracterizeaza. Ca istoric obiectiv, fara implicari politice, nu pot sa nu observ ca lucrurile, din punct de vedere economic, au inceput sa se miste bine, mai ales de la prim-ministeriatul lui Mugur Isarescu si continuand cu Guvernul actual. Sigur ca mai sunt multe de facut; avem inca de lucru pentru a iesi din tranzitie, mai ales cu noi insine. Aici e marea problema. Este nevoie de o implicare generala, de o participare nationala, cum a fost in trecut. Tocmai pentru ca ne-am confruntat cu o ruptura fundamentala de o epoca ce ne-a ingenuncheat 50 de ani, ar fi fost nevoie de munca, de umarul fiecaruia. Nu ma sfiesc sa spun ca ne lipseste educatia si patriotismul. Totul se trage de la abordarea initiala, din anii 90, a reformelor si tranzitiei. Atunci, clasa politica n-a avut onestitatea si clarviziunea de a spune oamenilor: "Iata, numai in noi sta puterea! Avem de recladit fundamentul unei lumi si va chemam sa participati alaturi de noi. Nu va fi usor, sa nu va asteptati la rauri de lapte si miere. Toti sunteti valorosi, de toti e nevoie, de sacrificiile voastre, dar si de ale noastre". In realitate, am vazut ca s-au sacrificat doar unii, ceilalti dovedindu-se incapabili sa urmeze exemplul inaintasilor. Cei de buna-credinta au fost lasati intentionat sa creada in mituri, in utopii: "S-a rasturnat, de maine totul va fi altfel, in doua zile vom fi ca francezii, in trei zile vom fi ca nemtii, iar intr-o saptamana vom fi ca americanii".
- Dar cum vad romanii patriotismul, domnule profesor?
- In tranzitia actuala, intr-adevar, ideea patriotica nu a fost prea prezenta. Patriotismul a fost taxat de unii drept un concept vetust, care nu mai concorda cu integrarea europeana si cu mondializarea. Idee falsa, deoarece o Europa unita trebuie sa fie asamblata exclusiv din ceea ce are specific fiecare natiune. Nu ne va certa nimeni la Washington sau la Bruxelles daca vom demonstra ca suntem patrioti, muncind pe branci sa tinem fruntea Romaniei sus. Dimpotriva, trebuie sa fim sinceri si sa observam ca este o intrecere cumplita intre natiunile ce doresc sa intre sub umbrela mondializarii. Ca sa fii acceptat alaturi de cei puternici, trebuie sa iubesti cu adevarat ceea ce ai si, slab fiind, sa incerci sa te impui prin eforturi inzecite, cu demnitate. In primul rand, trebuie sa ne intarim noi insine. De ce sa ne ducem acolo ca niste rataciti? Pe cine vrem sa impresionam batand la poarta Europei cu mana inghetata a unei rude sarace?
"Zis-a Voda Caragea: <<Eu fur, tu furi, el fura>>"
- Tasnind spre inaltimi odata cu libertatea prost inteleasa, coruptia incununeaza tranzitia romaneasca. Ce spune istoricul: a mai cunoscut vreodata tara noastra, la cotele ametitoare de azi, acest fenomen?
- Cand un boier i s-a plans lui Caragea ca un ispravnic i-a furat niste galbeni de la conac, Voda a zambit si i-a raspuns cam asa: "Eu fur, tu furi, el fura". Din nefericire, boala furatului e veche la romani. Nu avem niste antecedente prea oneste in privinta asta, daca ne-am compara, de pilda, cu Germania. E drept insa ca proportiile la care s-a ajuns astazi n-au mai existat in istoria Romaniei. Nu vorbesc de marea coruptie care poate fi detectata mai usor si reprimata mai usor. Aici voi face o paranteza: in sfarsit, a fost cineva condamnat, fostul parlamentar Pdsr Bivolaru. Dar a fost condamnat la numai trei ani, in timp ce el ramane cu o suma de bani pe care nici nu pot s-o calculez, cu care isi poate petrece tot restul vietii pe Coasta de Azur. Aici e problema. Legislatia este extrem de permisiva cu cel care fura cu lopata si mult prea aspra cu cel care fura o amarata de gasca din cotetul vecinului. As orienta legile pe ideea recuperarii, mai ales cand e vorba de bani publici. Daca tot ramane cu 67 de milioane de dolari, depusi la banci in strainatate, Bivolaru ar trebui condamnat la 67 de ani de inchisoare. Pentru fiecare milion restituit Bancii Nationale, i-as scadea un an din pedeapsa. Ar depinde numai de el cati ani doreste sa ramana la racoare. Asadar, nu marea coruptie bulverseaza societatea, fiindca la un moment dat marilor corupti li se infunda intr-un fel sau altul. Vorbim de coruptia mica si mijlocie, de ceea ce se petrece in sfera functionareasca, in Justitie. S-a ajuns pana acolo, incat oamenii cinstiti se simt prost. Nu mai exista frica de lege. Un corolar al coruptiei este birocratia. Rezolvarea in acest domeniu tine numai de vointa politica. Pe timpul lui Cuza, spre exemplu, un minister avea cateva zeci de functionari. Sunt de acord ca exista diferente in anul 2002, dar nici atat de mari. De la cateva zeci s-a ajuns la mii si mii de oameni care poarta hartiile si ingreuneaza mersul lucrurilor. Ei sunt sursa birocratiei; aceasta armata fabrica, de fapt, birocratie, ca sa se autojustifice. Un investitor strain trebuie sa treaca de 280 de formalitati pana isi infiinteaza o firma. O adevarata magma, in care se topesc timp, bani si nervi. Pur si simplu, institutiile trebuie croite de la zero. Fapt care se va petrece, probabil, o data cu integrarea euro-atlantica.</b>
<b>
</b><b>"Televiziunile noastre transmit prin satelit o imagine de cosmar a Romaniei"
- Unele publicatii si televiziuni occidentale si-au facut un titlu de glorie din a prezenta lumii o Romanie handicapata, mizera, primitiva. Credeti ca exista o conspiratie impotriva tarii noastre?
- Este o alergatura dupa senzational, dar si o campanie generata de interese antiromanesti. Spre exemplu, postul de televiziune francez M6 are clar o pozitie neprietenoasa fata de tara noastra. La fel este ziarul "Le Monde". In schimb, nu acelasi lucru se poate spune despre "Le Figaro", a carui pozitie este obiectiva, profesionista. Observam insa ca si televiziunile noastre au ajuns sa faca reclama directa faradelegii, prezentand crima dupa crima, conturand, prin satelit, o imagine de cosmar a Romaniei. Este clar ca imaginea noastra nu poate fi mai buna decat aceea pe care o transmitem. Pe de alta parte, Statul nu are o politica de incurajare a prezentei noastre culturale in strainatate. Spre exemplu, eu primesc 15 invitatii pe an din Europa, sa tin conferinte despre Romania in diverse medii academice, universitare sau populare. Dar nu merg decat de trei-patru ori, fiindca nu-mi permit sa platesc aceste calatorii si nici Academia nu are bani pentru asa ceva.
- Nu credeti ca atitudinea de indiferenta fata de valorile morale si patriotice, in concurenta cu promovarea sordidului si a nonvalorilor, a asa-zisei "demitizari" a marilor inaintasi, tine si de o slaba cunoastere a istoriei?
- Evident. Cred ca si istoria, la randul ei, a fost data la o parte, aruncata la cos. Au aparut manuale alternative fara un fond comun, unele fiind un fel de contra-istorie, nu istorie. Si eu am invatat pe manuale alternative, dar erau semnate de Iorga, de Otetea, de Giurescu sau de Panaitescu. Intre ei, aceste mari personalitati ale istoriografiei nu erau in relatii deloc bune, dar manualele lor aveau un fond comun, intangibil si nu vorbeau disproportionat despre aspectele minore din biografiile figurilor istorice. Demitizarea acestor figuri este o operatie mai recenta, in cursul careia s-a urmarit denigrarea miturilor istoriei nationale, distrugerea simturilor patriotice oneste. Una e sa arati realitatea despre Stefan cel Mare, alta e sa-l denigrezi. Acelasi lucru se poate spune despre Maresalul Antonescu. In privinta lui, trebuie procedat cinstit. Pe de o parte, s-a spus ca e treaba istoricilor, pe de alta parte, s-a spus ca e hotarare de guvern. Deci, istoricii au deasupra capului o hotarare de guvern care da o linie, da o sentinta. Ca istoric, spun ca trebuie sa separam raul de bine; nu-l putem prezenta pe Antonescu numai ca un personaj negativ. El a facut ca Romania sa existe. A fost un om sacrificat, exact cum a fost P?tain in Franta, dar amandoi au mentinut continuitatea statala - un lucru foarte important in istorie, mai ales pentru noi, ca tara mica. Uitati-va la Polonia: dupa ce a fost desfiintata ca stat, s-a reconstituit, dar unde? A fost mutata cu sute de kilometri spre apus, peste Germania, iar partea rasariteana a ramas in Urss. Asa s-ar fi intamplat si cu tara noastra, daca n-ar fi fost Maresalul.
- Ca presedinte al Sectiei de Stiinte Arheologice a Academiei, puteti face un comentariu despre dezastrul in pregatire de la Rosia Montana?
- Nu vad utilitatea pentru umanitate sa lichidam in cativa ani opera unor popoare succesive care au lucrat acolo. Mi se pare absurd sa punem interesele economice mai presus de conservarea patrimoniului national. Economia are diverse cai de inflorire, dar distrugerea patrimoniului este definitiva. In plus, vom pierde tot aurul tarii, asa cum am pierdut, fara voia noastra, uraniul, pe care l-au luat sovieticii.Ion Longin Popescu
Fotografii de
Profesorului Dan Berindei ii puteti scrie la Academia Romana, Calea Victoriei nr. 115, Bucuresti