Da-mi mana
ca sa-ti spun cine esti
S-a facut. Cititul in palma a intrat in era electronica. Insa urmasele Mamei Omida n-au de ce sa se teama. Cata vreme exista oameni dispusi sa se lase amagiti ca pot fi vindecati de deochi, de branca si de argint viu, meseria lor va continua sa fie bratara de aur. La figurat si mai ales la propriu. Acum e vorba de ceva serios. Potrivit ziarului "Le Monde", incepand cu 1 ianuarie 2003, elevii unui liceu francez, la intrarea in cantina, vor trebui sa-si arate mana in fata unui aparat electronic. Numai dupa ce va identifica amprentele, forma si marimea mainii fiecarui elev, aparatul va permite accesul in cantina.
Noua tehnica de varf, numita biometrie, permite identificarea unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice, recunoscute si verificate automat, cum sunt amprentele digitale, chipul sau ochii. In comparatie cu o parola, o legitimatie, o cartela, noul sistem are avantajul ca nu permite substituirea. Daca o parola poate fi sustrasa, iar o legitimatie - pierduta sau furata, e ceva mai dificil sa "imprumuti" si amprentele proprietarului. Aparatul este un mijloc simplu, practic, ieftin, eficient de a verifica identitatea si de a permite accesul intr-o institutie. Ieftin e un fel de a spune, aparatul costa totusi vreo 3500 de euro. Elevii, primii cobai care vor testa aparatul, sunt excitati de noutate. Se cred intr-un film cu James Bond. Pana nu demult un sistem similar de identificare era utilizat doar in locuri de maxima securitate, unde accesul persoanelor era strict controlat. Multe scoli, institutii, intreprinderi asteapta rezultatele testului, fiind interesate sa cumpere aparatul. Pe de o parte, se spera ca astfel vor pune capat problemelor generate de furtul, pierderea sau deteriorarea cartelelor si legitimatiilor. Pe de alta parte, procedeul va reduce birocratia generata de eliberarea si gestionarea legitimatiilor, abonamentelor, cartelelor si, in general, a oricaror forme si formalitati de identificare si acces intr-o incinta. Tot ce diminueaza birocratia economiseste bani, timp, nervi, impiedica frauda si sporeste eficienta e bun de pus in practica, chiar daca noutatea, fireste, are pretul ei.
Dar a aparut si o problema. Aparatorii drepturilor si libertatilor cetateanului sunt circumspecti si foarte vigilenti. Noua masinarie n-ar duce la crearea unor baze de date care ar putea fi folosite, de exemplu, de Politie? N-ar fi un atentat la intimitatea si libertatea individului? Ar cam fi! Dar la ei, acolo. Nu si la noi, unde, slava Domnului, nu se face atata caz de libertatile si drepturile cetateanului si unde baietii cu ochi albastri, cu naravuri cu tot, sunt raspanditi in natura, cata frunza, cata iarba. Dar nu de noi e vorba, noi oricum ne miscam mai domol, avem timp berechet, ca doar nu dau turcii. Asadar nu de noi e vorba, ci de ei. Iar la ei, acolo, cei care au pus la cale afacerea, ca afacere este, au dat asigurari serioase. Nu e nici un pericol ca inventia sa devina un instrument de supraveghere a omului de catre om sau, Doamne fereste, de imixtiune in viata cetateanului. Recunoasterea formei mainii nu are nimic de a face cu luarea amprentelor digitale. In plus, identificarea nu lasa nici o urma, nu se inregistreaza, nu se stocheaza, nu se creeaza baze de date pentru uzul copoilor sau al altor smecheri interesati de ce zice, ce face si ce crede omul. Ne-am mai linistit!
Pentru cazul in care dracovenia ar ajunge si la noi, suntem si mai linistiti. Noua inventie nu va reusi in veci sa deosebeasca un om cinstit de un ticalos. Politicienii si specialistii in inginerii financiare, care tocmai au pus ochii pe o banca, nu sunt in pericol. Oricum, aici, la portile Orientului, un costum Armani, un Jeep, un carnet de partid, o banca devalizata si un obraz gros fac din orice dobitoc un ins inteligent si din orice ticalos o persoana onorabila.N.C. Munteanu