Arta plastica
Programe educative la Muzeul National de Arta al Romaniei
La Muzeul National de Arta al Romaniei sunt organizate si in acest an programe educative al caror public-tinta sunt copiii si tinerii. Structura programelor, gruparea lor pe categorii de varsta si modul interactiv de desfasurare au ca scop atat familiarizarea cu artele plastice, stimularea gandirii, a imaginatiei, cat si, in ultima instanta, largirea universului cultural.
Elevilor din clasele I-Iv le sunt destinate, sub genericul "Hai sa descoperim impreuna", temele: "Chipuri de copii in arta", "Da-mi cheia universului tau", "Zile bune anul are". Pentru elevii din ciclul gimnazial, au fost gandite programe complexe, solicitand un suport de notiuni din domeniu si implicand conexiuni cu alte domenii: "Genurile artistice sub microscop", "Cine sunteti, domnule artist?", "Atentie! Aterizam in istorie", "Povesti de la curtea unui principe".
Cel de-al treilea ciclu de programe, "Artistul, noi si lumea", ii vizeaza pe liceeni si, de ce nu, chiar pe studenti. In cadrul acestui program sunt propuse temele: "Varste si sentimente", "Intre Orient si Occident", "Moda si mode de-a lungul vremii", "Turism cultural printre tablouri", integrand informatie specifica si recursul la istorie, estetica, literatura, elemente de istoria culturii, civilizatiei si religiei etc.
O alta initiativa, tot cu valoare formativa, o constituie programele educative pentru parinti, bunici si copii. Lunar, prima duminica va fi rezervata copiilor cu varste intre 6 si 10 ani si cea de-a treia duminica, copiilor intre 10 si 14 ani. Incepand cu ora 11:00, copiii, insotiti de parinti sau de bunici, vor vizita Galeria Nationala si Galeria de Arta Europeana, descoperind muzeul in mod activ, prin explicatii specializate, prin dialog. Vizitele vor fi urmate de activitati in Atelierul de creatie din Muzeu, acolo unde dialogul va fi continuat si vor fi incurajate aptitudinile micilor vizitatori. In felul acesta, educatia plastica primita la scoala sau in familie va fi completata prin metode atractive, moderne, ce stimuleaza imaginatia si gandirea.Claudiu Ionescu
Firul scurt
</b><b>Cristian Sofron - Andreea Macelaru
In turneu, cu sali pline
Calatorim mult prin tara in ultima vreme: tocmai ne-am intors dintr-un lung turneu si e prima noastra seara, dupa o saptamana de deplasari, cand dormim, in sfarsit, acasa. Plecam in turnee cu cateva succese mai noi si mai vechi ale Teatrului "Nottara": "Titanic vals", la fel de bine primit de spectatorii anilor 2002 ca si de cei din urma cu zeci de ani, "Mostenirea lui Kadar" (musical dupa celebrul "Tache, Ianche si Cadar") si cu "nemuritorul""Puricele in ureche". La toate avem sali pline si arhipline, cum s-a intamplat la Cluj si la Resita, la Timisoara si Oradea, la Buzau, Ploiesti sau Ramnicu-Valcea. In frumosul oras valcean am avut parte de un adevarat triumf: a trebuit sa le promitem spectatorilor ca revenim curand, ca sa le mai domolim foamea de teatru bun, asa cum erau ei invatati inainte de 90, cand ii vizitau trupe celebre din Capitala. Acum, doar Teatrul "Nottara" a reluat bunul obicei abandonat si - in ciuda marilor cheltuieli implicate de turnee - reuseste sa duca mesajul teatrului adevarat celor care il asteapta. In cazul valcenilor, n-au mai poposit pe aici trupe profesioniste de foarte multa vreme. Doar echipele de filmare ii viziteaza mai des, ca sa realizeze exterioare, in spectaculoasele peisaje valcene. Am filmat si eu acolo, in vara asta, la noul serial Tv "Adio Europa", in regia lui Tudor Marascu, asa ca revederea locurilor mi-a dublat emotia. Andreea, sotia mea, are si ea sansa unui rol intr-o coproductie romano-franceza despre Vlad Tepes. (Nu e vorba de filmul romanesc care ruleaza deja in cinematografe, ci de cel care se cheama simplu, "Vlad".) In distributie figureaza si unul dintre numerosii fii ai celebrissimului Anthony Quinn, italianul Francesco Quinn. In rest, asteptam repetitiile la piesa lui Mihai Ispirescu, premiata recent de Uniunea scriitorilor, "Petrecere intr-un pian cu coada". O poveste romantica, in care protagonisti sunt Andreea Macelaru si George Alexandru.Alice Manoiu
Carte
Selectia Formula As
Ion Iovan, "Mateiu Caragiale. Portretul unui dandy roman", Editura Compania (tel. 211.59.64), 176 pag., 74.000 lei. Vad ca editura Adinei Keneres si a lui Petru Romosan si-a facut un program din a relansa scriitori romani contemporani retrasi din viata literara, carora le "smulge" sau le provoaca noi carti. Asa a aparut exceptionalul jurnal-roman al Tiei Serbanescu, "Femeia din fotografie", si tot din colaborarea editor-scriitor s-a nascut marea reusita a lui Ion Iovan, intr-un gen putin practicat la noi: biografia. Si nu o biografie lesnicios de scris, ci aceea a unui om ascuns "sub pecetea tainei" si a carui opera restransa, devenita obiect de cult, i-a eclipsat existenta. Dar, mai intai, cine este cel care s-a incumetat sa reconstituie cronologic viata lui Mateiu Caragiale? Ion Iovan e un bun poet si prozator din generatia 70. Calitatile umane tot mai rare - onestitate, seriozitate, modestie, delicatete, pasiune intelectuala - l-au indepartat de zarva si frivolitatea gloriilor efemere, facandu-l sa opteze pentru recluziune si anonimat. Se vorbise mult despre el la inceputul anilor 80, cand publicase un roman foarte curajos si original in constructie, "Comisia speciala", ce ar trebui reeditat si recitit din perspectiva prezentului, caci e mai mult decat o satira a delatiunii, suspiciunii si conformismului. Dupa inca un roman, "Impromptu" (1986), Ion Iovan, dupa cate stiu, a tacut pana azi, cand revine spectaculos ca biograf al lui Mateiu Caragiale. Ca antecedent, a alcatuit anul trecut o buna editie a "Crailor de Curtea Veche", insotita de o cronologie si aparuta la Editura Eminescu. Se mai gaseste in librarii, alaturi de elegantul, dar scumpul volum de "Opere complete" ale lui Mateiu, ingrijit dupa toate regulile editarii critice de Barbu Cioculescu, in seria de "Pleiade" a Editurii Academiei. As vrea sa cred ca orice om trecut prin liceu a citit macar o data capodopera mateina si nu stiu cum ar trebui sa fii ca sa nu te seduca pe viata aceasta carte fara egal in proza romaneasca. Si sa vrei sa stii mai mult decat se spune in prefata despre autorul ei. E ceea ce ne ofera portretul cronologic facut cu talent de romancier modern de catre Ion Iovan, care se identifica intr-atat cu eroul sau, incat ajunge sa priveasca prin ochii lui lumea de la sfarsitul secolului al Xix-lea si primii 36 de ani din secolul al Xx-lea. Fara sa se indeparteze insa de sursele documentare, citate copios: fragmentele din jurnalul intim si agendele lui Mateiu (ale caror originale au disparut, ajungand pana la noi doar pasaje copiate de Perpessicius si Serban Cioculescu), scrisori, marturii ale contemporanilor (intre care sora lui vitrega, Ecaterina Logadi, Cella Delavrancea, Cezar Petrescu, G. Calinescu s.a.), precum si exegeza pana la zi, amintita uneori polemic. Toate acestea sunt comentate cu o comprehensiune, o expresivitate si o pofta care imping inainte si incheaga povestea vietii lui Mateiu intr-un roman nonfictiv captivant. Il putem astfel vedea crescand pe copilul natural avut in 1885 de I.L. Caragiale cu o tanara muncitoare de la fabrica de tutun, parasita dupa ce faima lui de dramaturg, postul de director al Teatrului National si "mostenirea Momoloaiei" ii deschid noi perspective sociale. Casatorit in 1889 cu o domnisoara din lumea buna si devenit tatal a doi copii legitimi, Luca si Ecaterina, nenea Iancu il aduce in casa lui si pe micul bastard, care se va dovedi pe cat de bun scolar, pe atat de dificil ca fire. Si pe buna dreptate, caci, lipsit de afectiune si tratat ca un tolerat, copilul se va simti strain in familia Caragiale si se va transforma intr-un adolescent ciudat, refugiat in istorie si genealogii nobiliare. "Era dispretuitor, amar, plin de morga si veninos. Aceasta facuse ca noi sa-l botezam <<domnul conte>> si sa radem de aerele pe care si le dadea", isi aminteste peste ani sora vitrega. Falia intre "noi" si "el" se adanceste pana la ostilitate, iar intreaga existenta a lui Mateiu se construieste in contrasens cu aceea a lui Ion Luca, a carui "mitocanie" o infrunta inventandu-si o ascendenta nobila si acordand o grija pedanta infatisarii sale de "dandy". Noi, cei care-l iubim la nebunie pe autorul "Noptii furtunoase" si suntem tentati sa il vedem doar intr-o lumina intens simpatica, ne vedem siliti sa acceptam ca nu era tocmai "un caracter" (cartea lui Iovan aduce destule dovezi stanjenitoare, si sa nu uitam ca Titu Maiorescu si Eminescu, loviti direct, il socoteau chiar "o canalie"). Ceea ce nu inseamna ca geniala lui opera ar avea ceva de suferit de pe urma defectelor omului. Dar vad ca, fara sa-mi dau seama, m-am apucat sa va povestesc cartea lui Ion Iovan si nu m-as mai opri, daca spatiul n-ar fi limitat. Va poftesc deci sa cititi singuri cum si-a trait Mateiu Caragiale cei 51 de ani cati i-au fost dati, cum a urmarit, pagubos, o cariera de inalt functionar si cum s-a insurat cu o domnisoara batrana la propriu (cu 25 de ani mai in varsta ca el), dar de stirpe boiereasca, Marica Sion, si mai ales cum s-au nascut "Craii de Curtea Veche", fara de care n-am fi azi interesati la culme de fiul cel mare al lui I.L. Caragiale.Adriana Bittel