O admitere oportuna
Admiterea in Nato este prezentata drept un imens succes al actualilor guvernanti. Oficialii romani au expus de cateva saptamani in toate mediile "argumentele" care justifica invitatia la aderare. Romania, sustin ei, a indeplinit toate cerintele impuse candidatelor la integrarea in marea alianta nord-atlantica. Ea are un regim democratic (dovada fiind transferul "calm" de putere din 1996 si 2000), a rezolvat in spirit european problema minoritatilor etnice, se indreapta spre o economie de piata functionala s.a.m.d. Alaturi de aceste dovezi clare de transformare a tarii in sensul modernitatii occidentale, guvernantii nu ezita sa insiruie faptele, datele concrete care vadesc optiunea de nezdruncinat pentru sustinerea Nato. Autorizarile de survol si de utilizare a aeroporturilor romanesti, participarea cu trupe la Forta Internationala de Asistenta pentru Securitate (Isaf) si implicarea in operatiunea Enduring Freedom din Afganistan, oferta de sustinere a posibilului razboi din Irak sunt angajari ireversibile pe drumul spre o integrare deplina in prima organizatie politico-militara a lumii. In plus, sustin pe drept politicienii, cea mai mare parte a romanilor vor, dupa cum o demonstreaza toate sondajele, plasarea tarii sub "umbrela Nato". Gustul amar lasat de esecul din 1997 de la Madrid a fost deja uitat. "Victoria" de la Praga a sters totul si meritul revine in intregime inteleptei conduceri Psd-iste, care a stiut in ultimii doi ani sa faca totul pentru ca Romania sa nu-si mai rateze sansa. Admisa in Nato, ea va cunoaste o rapida redresare economica si in 2007 va fi primita triumfal in Uniunea Europeana.
Sa nu ne facem iluzii. Propaganda oficiala, care exacerbeaza un act realmente pozitiv, uita un lucru esential. Romania a fost admisa in Nato nu pentru ca ar fi indeplinit criteriile de aderare, ci pentru ca, dupa atacul din 11 septembrie 2001 din Sua, viziunea geo-strategica a aliantei s-a schimbat. Sua, principalul pilon al organizatiei, au nevoie in razboiul fara crutare pe care l-au declarat terorismului, de controlul bazinului Marii Negre, care a devenit, prin forta imprejurarilor, o poarta strategica de cea mai mare importanta in dominarea Caucazului si a Asiei Mici si Mijlocii, zone de grava instabilitate pentru pacea si economia lumii. Suprafata, plasamentul geografic si potentialul Romaniei au devenit brusc interesante pentru o alianta in care marii parteneri europeni ai Sua au, in multe probleme de angajare directa, atitudini ezitante. Prin admiterea Romaniei, Sua vor fi mai aproape de un aliat, Turcia, problematic dupa venirea la putere a unui regim pro-islamist sau de un stat ca Ucraina care, din cauza grelei crize economice, nu a ezitat sa vanda arme performante "tintei" viitorului razboi, Irakul. Prin Romania, Nato - cu, bineinteles, Sua in frunte - va monitoriza Balcanii, Orientul Apropiat si spatiul vestic al fostei Urss si va supraveghea un important segment al proiectatei magistrale energetice, cunoscuta sub numele de "drumul matasii". Admiterea Romaniei in Nato se datoreaza asadar cu totul unor conditii externe. Bin Laden a facut mai multe pentru primirea ei in organizatie decat toate guvernele care s-au perindat la Bucuresti dupa 1989.
Nato ne-a acceptat deci cu toate neimplinirile noastre din cei treisprezece ani de democratie. Ne-a acceptat fara o economie de piata adevarata, fara institutii sociale solide si functionale, fara justitie independenta si fara o democratie reala si definita. Se stie ca, in conditiile unui monopol absolut al Psd-ului, opozitia democratica din Romania se misca "cu voie de la stapanire". Nu intamplator premierul Adrian Nastase, liderul partidului guvernamental, sprijina discret refacerea unui partid compromis in fosta guvernare, ca Pntcd-ul. Alternativa potentiala, de fatada, la actuala guvernare, nu mai deranjeaza pe conducatorii Tratatului Nord-Atlantic. Cum nu deranjeaza nici coruptia endemica, in care sunt implicati inalti functionari ai regimului, ca Nicolae Vacaroiu sau Serban Mihailescu, sau lipsa unei lustratii propriu-zise prin care sa li se limiteze accesul la cele mai importante decizii administrative al fostilor securisti. Nato ne-a acceptat cu Ristea Priboi si C.V. Tudor, deci cu cei care au spionat Occidentul ori s-au declarat impotriva lui, cu fosti ofiteri ai politiei politice deveniti prosperi oameni de afaceri cu legaturi solide in lumea islamica, desi - dupa cum avertiza recent ziarul britanic "The Guardian" - naravurile de a spiona si a vinde informatii dispar greu. Conducerea Nato a considerat, probabil, ca avantajele organizatiei sunt, prin primirea Romaniei, mai mari decat dezavantajele. In fapt, mai mult ca sigur, ei nu vor lua in seama declaratii ca ale d-lui Mircea Geoana, ministrul de externe, cum ca admiterea va face inutila problema securistilor si va da putine sanse "aliatilor romani" sa penetreze secretele majore ale Nato. Potentialul uman si pozitia Romaniei sunt suficiente in executia diverselor planuri viitoare.
Guvernul va exploata evident admiterea. Marea serbare prilejuita de ea si vizita presedintelui Bush la Bucuresti nu sunt decat inceputul. Masina propagandistica a Psd-ului s-a dezlantuit deja exacerband beneficiile reale ale aderarii. Dincolo de garantarea stabilitatii, de asigurarea suveranitatii prin excluderea oricarei discutii asupra granitelor, intrarea in Nato nu va insemna nici deschiderea unui torent de investitii straine in Romania, nici eradicarea saraciei sau limitarea coruptiei. Nato nu este, cum bine sublinia un reputat jurnalist bucurestean, o societate de binefacere. Nato nu da bani, ci securitate. Admiterea in Nato inseamna, dimpotriva, noi eforturi financiare pentru modernizarea armatei, noi cheltuieli pentru adaptarea infrastructurii militare la cerintele razboiului modern, noi disponibilizari de personal. Cum va mai putea Guvernul sa sustina intreprinderile de stat nerentabile prin subventii mascate, cand asigurarea de noi fonduri pentru alinierea la standardele militare ale organizatiei va deveni obligatorie? Trimiterea in somaj a unui numar mare de oameni si inchiderea fabricilor falimentare nu vor mai putea fi evitate. Saracia in care se zbat cei mai multi dintre cetatenii tarii va deveni si mai accentuata. Tergiversarea Reformei si structurarea unui sistem economic clientelar-mafiot isi vor arata de-abia de acum consecintele.
Liderii Psd cunosc situatia. Ei vor amplifica propagandistic la maximum succesul pentru a forta alegerile anticipate. D-l Nastase stie ca euforia nu va tine prea mult. Dupa serbari si focuri de artificii, romanii se vor trezi mai saraci, mai infrigurati. Nu se intrevede in urmatorii doi ani nici o sansa de redresare. Din contra, de la rau se va ajunge, probabil, la si mai rau. Iata de ce, pentru linistea guvernantilor, trebuie organizate "anticipatele". D-l Nastase vrea sa dea o tripla lovitura: sa ramana la putere fiind "pe val", sa domine definitiv Psd-ul (posibilitatea ca d-l Iliescu sa revina la conducerea lui fiind momentan exclusa), sa modifice Constitutia pentru reducerea rolului presedintiei si pentru sporirea atributiilor primului ministru. D-lui Iliescu i se va asigura, pentru "istorie", un loc caldut de "senator pe viata", iar "fruntasilor" Psd-isti li se vor garanta locuri eligibile pe liste. D-l Nastase nu va transforma astfel radical sistemul, dar isi va asigura continuitatea. Se stie doar ca, in perspectiva aderarii din 2007, Ue va incepe sa aloce fonduri Romaniei. Tara va fi modernizata de altii, iar "baronii" si imbogatitii peste noapte isi vor vedea albite si garantate achizitiile. In fond, asta este tot ce-i intereseaza pe noii nostri oligarhi. Admiterea in Nato, succes realmente important al tarii, pentru care ei nu au facut practic nimic, le-a venit la timp.Toma Roman