Mioritice
Oile au fost, sunt si vor fi, dupa cum se pare, multa vreme de acum incolo personaje de seama pe scena vietii romanilor. Poate si pentru ca vor, prin blandetea lor, sa ne arate cat ne-am inrait. Sunt ani de cand gura nu le tace, iarba nu le place. Ele incearca, precum gastele Capitoliului, sa ne scoata din amorteala. La urma urmei, resemnarea si vegetarea mioritica de la cioban ni se trag, nu de la miorita. Tot de la cioban ni se trag si altele.
Dar, cat sunt ele de laie, bucalaie, mioritele i-au luat mintile lui nea Ion Stan din Fundesti. De-a lungul multor generatii, mirosul de zer si branza persista in familia Stan din negura istoriei. In ultimul veac, nu e barbat din familie care sa nu fi stat pe-un picior de plai, pe gura de rai, cantand la frunza in timp ce oile isi fac siesta. Cu timpul, ai lui Stan au ajuns o institutie. Numai Ion a strabatut cararile vietii pana la varsta maturitatii mioritice, fara a avea nici oile si nici stana lui. Om bland, recunoscut peste sapte vai si sapte dealuri drept bunatatea personificata, Ion devenea mai fioros decat mielul turbat cand venea vorba despre turma de familie. Canta el despre stana, vale, manz, viezure, barza, brazda, dar canta degeaba. Oier era doar cu numele. Pe scurt, din punct de vedere mioritic era un impostor. Taica-sau, batran ca o balada, conducea stana familiei cu mana de fier. Chiar cu doua maini de fier. Cu una tinea capastrul magarilor si cu alta - poarta de la strunga oilor. Peste el nimeni nu trecea. Pentru ca sangele apa nu se face, Ion fiul s-a gandit sa-i faca de petrecanie tatalui sau, mare oier in comuna si om aprig cu familia sa. Geaba l-au vaicarit mioritele, behaindu-l cum le venea la bot, citandu-i exemple din doine si lacremioare, in mintea lui Ion fiul ardea valvataie pohta ce pohtise. E drept, avea si motive. Tatal lui Ion, pe nume tot Ion, nu prea se avea bine cu fiul si promisese ca, dupa moartea lui, septelul va reveni nepotului, pe care-l cheama, fireste, tot Ion. O nedreptate pe care Ion fiul s-a gandit s-o repare pravalind o piatra din munte peste stana unde se afla tatal sau. Numai ca, ghinion, piatra a trecut pe langa stana tatalui, si-a continuat drumul si, odata ajunsa in perimetrul comunei, a trecut ca prin branza exact prin casa lui Ion fiul, de care s-a ales praful. Lucrurile nu s-au oprit aici. Piatra dislocata a produs o mica avalansa care l-a tarat la vale pe Ion fiul cu intentii paricide. Din acesta au fost gasite ramasite pe jumatate de munte. Nu se stie daca a mai avut timp sa-si dea seama ca cine ridica piatra de piatra va pieri, cert e ca Ion tatal e bine sanatos, iar Ion nepotul va fi mostenitor de drept.
Si lui Nicolae Man, tot oile i-au luat mintile. Omul, care are o moara langa Timisoara, in comuna Carani, parea linistit si destul de cumsecade. Dintr-o data insa, a dat in febra oilor si s-a transformat in cel mai mare ucigas mioritic in serie din multimilenara noastra istorie pastoreasca. Acum cateva zile, morarul s-a suit in Jeep-ul sau model 2001, a luat-o pe coclauri si, intr-o poienita, a calcat mai bine de o suta de oi. Macel cum numai din carti mai afli. Unui politist venit sa faca ancheta i-a venit rau peste carnetul de amenzi, cat era el de politist. Dumbrava era rosie de sangele varsat de atatea oite nevinovate, sacrificate de mania ce-l prinsese pe morarul Nicu. Intr-un tarziu, cand acesta si-a revenit, le-a explicat anchetatorilor ca nu mai putea suporta ca zi de zi, oile lui Ilie Ghise sa-i calce in picioare proprietatea. L-a avertizat pe oier de mai multe ori. A vorbit cu mioarele, sa le convinga sa-i bage mintile in cap. Degeaba. Venise asadar vremea sa treaca la fapte. Morarul a trecut cativa milimetri pe langa poarta inchisorii, unde ar fi putut petrece cativa ani pentru atac cu Jeep-ul impotriva oilor. Acum trebuie sa macine mai mult si mai cu folos, pentru ca ciobanul vrea despagubiri de 200 de milioane. Fix. Le vrea repede, pana in decembrie. In caz contrar, e gata sa-si puna cainii la treaba.N.C. Munteanu