Eveniment
In sfarsit, traditia mecenatului reinvie
Raiffeisen Bank, puternica banca austriaca din Romania, sponsorizeaza proiecte culturale de anvergura</b><b>- "Vis", marele triumf al actorului Dan Puric, in turneu national -
La sfarsitul lunii octombrie, Raiffeisen Bank - Romania a lansat la Teatrul National din Bucuresti turneul spectacolului "Vis", sustinut de Dan Puric. Este vorba despre o premiera absoluta, deoarece spectacolul a fost prezentat pana acum doar pe marile scene ale Europei Occidentale - in Franta, Marea Britanie si Austria -, unde a fost excelent primit atat de public, cat si de critica de specialitate. Dan Puric a fascinat prin naturaletea cu care a reusit sa transpuna elementele vietii cotidiene intr-un act artistic de un cert rafinament. "Jucand acest spectacol, raspund de fiecare data provocarii de a crea un limbaj situat undeva intre pantomima, teatru-dans si teatru-gest, care sa completeze ideea despre realitate a fiecaruia dintre noi. O provocare la care m-am bucurat foarte mult sa pot face partas si publicul romanesc", a declarat Dan Puric.
Turneul spectacolului va avea un caracter national, desfasurandu-se in sase orase ale tarii, la Teatrele Nationale din Cluj, Timisoara, Craiova, Iasi, Bucuresti si la Teatrul Dramatic din Brasov, in perioada 1-7 noiembrie. "Aparitia artistilor romani pe scenele occidentale provoaca, de cele mai multe ori, senzatie. Arta romaneasca reprezinta un capital de imagine impresionant si sunt convins ca este o carte de vizita de care Romania ar trebui sa profite din plin. Paradoxul este ca adesea artistii romani devin mai faimosi dincolo de granitele tarii decat in interiorul lor. Tocmai de aceea am convingerea ca Raiffeisen Art Proiect are toate atuurile pentru a sustine un dialog privilegiat intre public si talentatii artisti romani. Este unul din modurile directe si active prin care Raiffeisen Bank a inteles sa se implice in viata comunitatii din care face parte", spune Steven Van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank.
Pentru ca demersul bancii austriece, de sprijinire a culturii si artei din Romania, reprezinta un mecenat de exceptie, ne-am adresat d-nei Corina Vasile, director de comunicare si relatii publice al Raiffeisen Bank.
- Cultura romana asteapta de multa vreme gesturi de sprijin venite din partea unor institutii financiare puternice. In cazul Raiffeisen Bank, cunoscuta banca austriaca din Romania, colaborarea cu actorul Dan Puric a fost o intamplare sau se inscrie intr-un program orientat pe notiunea de mecenat artistic?
- Raiffeisen Art Proiect nu este o intamplare. Este un concept articulat pe formula mecenatului artistic, care exprima dorinta Raiffeisen Bank de a contribui la dezvoltarea societatii romanesti si altfel decat prin standardele si diversitatea serviciilor sale. Am dorit sa ne implicam intr-un domeniu important pentru definitia spirituala a unei tari, cultura, din care am selectat domeniul artelor, convinsi fiind ca Romania este un continuu izvor de talente sclipitoare. Raiffeisen Art Proiect este gandit, putem spune, ca o "institutie" a carei menire este aceea de a sprijini proiecte interesante si valoroase din diferite zone de expresie artistica. Speram ca initiativa Raiffeisen Art Proiect sa adune, in timp, si alti parteneri din sfera de afaceri pentru a putea sustine chiar si proiecte mai mari.
- Cui i-a apartinut ideea de a investi in cultura romaneasca si, in particular, in proiectul lui Dan Puric?
- Cred ca este vorba despre "potrivire de caracter". Dan Puric este un artist tanar si plin de talent. Abordeaza un gen mai putin comun, intr-un stil cu totul aparte. Propune, cu inteligenta si umor, o viziune "altfel" asupra cotidianului. Spectacolul sau este o premiera in Romania, dupa ce a uimit publicul european. Raiffeisen, ca banca, are elemente asemanatoare in comportamentul sau pe piata: a adoptat un stil de banking modern, a propus, in premiera, conceptul de banca model si, in consecinta, cel al unei relatii inedite cu clientii, fiind inalt cotata la nivel regional european. In plus, teatrul-gest pe care Dan Puric il rafineaza cu fiecare spectacol nu este o forma de expresie noua. Dimpotriva, este una traditionala, readusa de el in actualitate si rafinata intr-o cheie moderna. Si Raiffeisen este rezultatul unei traditii bancare de peste 130 de ani, chiar daca in Romania nu avem o istorie indelungata. Iata cate elemente comune! Ca atare, ideea a venit cumva de la sine, de indata ce a fost definita dorinta, de asemenea fireasca - ni se pare noua -, de a face parte din viata comunitatii. Raiffeisen Bank Romania este parte a comunitatii din aceasta tara si de aceea vom sprijini artistii romani pentru proiecte in Romania.Ines Hristea
Romania si Brazilia - surori culturale
</b><b> - Ambasadorul Braziliei, Excelenta Sa d-l Jeronimo Moscardo, a decernat recent distinctii si ordine culturale unor personalitati cu contributii deosebite in promovarea spiritualitatii braziliene -
</b> Calendarul cultural al acestei toamne a fost marcat de un eveniment de marca, printre protagonistii caruia s-a aflat si colegul nostru, Ion Longin Popescu. Intr-o reuniune de gala, organizata la resedinta Excelentei sale, Ambasadorul Braziliei la Bucuresti, domnul Jeronimo Moscardo, Ion Longin Popescu a primit medalia Ordinului "Rio Branco", ca semn de inalta pretuire a Guvernului brazilian pentru eforturile sale de a strange legaturile dintre doua natiuni si doua culturi atat de asemanatoare. Atat prin articolele publicate in "Formula As", cat si prin contributiile aduse in eseul Dionysos intre Delta Dunarii si Golful Guanabara (publicat in volumul editat de Academia Romana, in urma concursului "Prezenta Romaniei in Istoria Braziliei"), stimatul nostru coleg a subliniat similitudinile de ordin cultural dintre Romania si Brazilia si necesitatea unei din ce in ce mai stranse colaborari intre filologii si diplomatii celor doua tari. Iata declaratia facuta revistei noastre de catre Excelenta Sa, domnul Jeronimo Moscardo, cu prilejul decernarii distinctiei: "Acordarea acestui gen de medalii de catre Guvernul brazilian nu este un fapt intamplator, nu face parte dintr-un obicei. Dimpotriva, este vorba despre un gest exceptional si prin aceasta este subliniata, inca o data, importanta si pretuirea de care se bucura persoanele care au onoarea de a primi astfel de simboluri ale recunostintei noastre. Domnul Ion Longin Popescu s-a <<facut vinovat>> de o intensa activitate de pionierat. Dumnealui a demonstrat o profunda cunoastere a istoriei culturale a Braziliei si o dorinta sincera de a face cunoscuta cultura tarii noastre elitei culturale romanesti. Prin articolele sale, domnia sa a <<luptat>> cu onoare si darzenie pentru a impune ideea unei mai stranse colaborari la nivel cultural intre Brazilia si Romania. Ordinul <<Rio Branco>> este cel mai important ordin din Brazilia si are o simbolistica aparte, tocmai datorita vietii si activitatii celui care a dat numele acestei decoratii. Rio Branco a fost un diplomat de marca al tarii noastre. De altfel, Brazilia este singura tara care a instituit un astfel de ordin si care a transformat un diplomat intr-un erou. De obicei, noi, diplomatii, suntem oameni de culise, nu ajungem sa ocupam un loc atat de proeminent in constiinta publica. Rio Branco a fost un renumit istoric si un om de o bunatate incredibila, care a luptat intreaga sa viata pentru ca Brazilia sa se afle in relatii de prietenie cu toti vecinii sai, pentru ca granitele tarii noastre sa fie intotdeauna sigure. In acest sens, medalia inmanata azi domnului Ion Longin Popescu vine sa consfinteasca recunostinta noastra pentru prietenia aratata cu atata generozitate. Am fost uluiti sa descoperim cat de multe stiu romanii despre Brazilia si cu cata sensibilitate suntem priviti."
In alocutiunea de primire a inaltului ordin, Ion Longin Popescu a spus: "Consider ca pretioasa medalie este acordata de fapt revistei <<Formula As>> - singura publicatie de larga circulatie din Romania care acorda constant spatiu culturii si dialogurilor cu ambasadorii acreditati la Bucuresti. Este marele merit al Excelentei Sale, d-l Jeronimo Moscardo, de a fi incurajat aproape 3 milioane de romani, cati citesc in prezent <<Formula As>>, sa creada in extraordinara lor bogatie sufleteasca, in contributia lor inestimabila la mozaicul cultural european si latin. Jeronimo Moscardo <<a scurtat>> distantele dintre Romania si Brazilia, transformand un concept precum <<extremele latinitatii>> intr-o expresie mult mai optimista: <<proximitatea departarii>>. Sunt onorat, de fapt, cu un <<ordin al iubirii>>, deoarece intre Romania si Brazilia, Moscardo nu poate aseza, dupa propria marturie, decat iubirea".
In cadrul aceleiasi ceremonii a fost decorat si d-l Johnny Jabra, om de afaceri libanez. Sponsorizand nenumarate actiuni culturale romano-braziliene, domnia sa a creat, potrivit afirmatiei domnului Ambasador, un "triunghi al colaborarii", benefic celor trei tari implicate.<b>I.H.
Carte
Selectia Formula As
Gabriela Melinescu, "Jurnal suedez Ii (1984-1989)", Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 304 pag. Cand va prezentam in urma cu doi ani primul volum al "Jurnalului suedez (1976-1983)", spuneam ca lucrul cel mai frapant e puternica vocatie artistica a Gabrielei Melinescu, vocatie ce i-a orientat existenta si a tinut departe deznadejdea. Fiindca i-a fost ei dat sa treaca prin teribile incercari, inca de la venirea pe lume: s-a crezut ca e un copil nascut mort si doar hazardul a salvat-o in ultimul moment. Primul an a fost oarba si a vazut lumina abia dupa o operatie, riscanta la un prunc. Tatal ei s-a sinucis. A indurat sfasierea exilului si a despartirii definitive de cei doi barbati mult iubiti, Nichita Stanescu si Ren? Coeckelsberghs. A cunoscut instrainarea, boala, singuratatea, lipsurile. Cu atatea suferinte greu de dus, o alta ar fi alunecat in depresie. Dar Gabriela a avut si are scrisul (in trei limbi - romana, franceza si suedeza), pictura, lecturile, meditatia si visul, credinta si bogatia sufleteasca. Toate acestea i-au dat forta sa mearga inainte, sa-si descopere inepuizabile resurse de bucurie si uimire in fata frumusetilor lumii - descoperite in arta, in natura, in oameni, in capacitatile propriului spirit. De aceea, jurnalul ei degaja o energie contagioasa.ÊIntr-o lume in care nevrozele fac ravagii, confesiunile Gabrielei Melinescu sunt un tonic eficient. Timpul personal si cel istoric se intersecteaza in paginile jurnalului prin prezenta permanenta a doua planuri: cel interior, al trairilor sufletesti si spirituale, si cotidianul exterior, cu micile si marile lui evenimente. In ambele planuri se afla mereu si tara natala, prietenii romani despre care ii parvin vesti adesea dureroase, absurditatile dictaturii ceausiste, despre care scrie articole demascatoare in presa. Parerea comuna despre artistii narcisisti, egolatri, obsedati doar de propria opera, e contrazisa prin deschiderea Gabrielei Melinescu spre oameni si locuri (voiajeaza mult, impreuna cu sotul ei, editorul, la marile targuri de carte), prin generozitatea fata de colegi si admiratia pentru munca lor, placerea comunicarii cu oameni dragi (un personaj memorabil din aceasta categorie e socrul ei, Lionel). O multime de oameni, portretizati cu arta, populeaza paginile acestui veritabil roman autobiografic in care intamplarile traite, peisaje, amintiri, impresii de lectura, vise, meditatii, evenimente culturale si politice alcatuiesc, din secvente, o viata in curs. Fie si cunoscand-o numai din jurnalul ei pe Gabriela Melinescu, nu poti sa nu-i recunosti frumusetea atat de speciala.
"Proza din cealalta viata. Cronica unui geniu <<nebun>>. Friedrich Hlderlin si apropiatii sai", editie originala stabilita de Alain Pr?aux, traducere de Irina Airinei, editie in limba romana ingrijita de Hans Herbert Gruenwald si Adina Keneres, cuvant inainte de Andrei Corbea, Editura Compania (tel. 211.59.64), 168 pag., 98.000 lei. Sub acest titlu triplu se ascunde o carte-eveniment in bibliografia genialului poet Friedrich Hlderlin (1770-1843). Reinterpretat de fiecare generatie prin prisma unei stranii modernitati, nefericitul autor al romanului epistolar "Hyperion", al tragediei in versuri "Moartea lui Empedocle" si poetul prin excelenta al "Imnurilor" si "Odelor" si-a incheiat viata in societate in 1805, cand starea sanatatii sale mentale se degradeaza tot mai mult. Medicii il declara nebun incurabil, dar inofensiv. Familia lui (mama, sora si fratele vitreg) se debaraseaza de ruda incomoda, plasandu-l contra cost in ingrijirea tamplarului Ernst Zimmer, in casa caruia va trai inca 36 de ani, pana la moarte. Volumul alcatuit de cercetatorul belgian Alain Pr?aux, blindat cu lamuriri biografice bine documentate si un studiu concluziv, contine mai multe tipuri de texte dispuse cronologic. In primul rand, tot ce s-a pastrat scris de Hlderlin dupa instrainarea sa de lume - scrisori stereotipe adresate mamei si fratilor, poeme dedicate gazdelor sale sau scrise la cererea vizitatorilor si semnate cu nume fanteziste. Apoi, epistolele periodice ale bunului tamplar si ale fiicei acestuia, Lotte, catre familia bolnavului, in care se relateaza starea lui de-a lungul anilor si necesitatile banesti. In sfarsit, de cel mai mare interes sunt fragmentele de jurnal si cele memorialistice ale unor literati care il vizitau pe Hlderlin in turnul recluziunii sale si isi notau la cald impresiile. Intre aceste documente de epoca, un loc aparte il au observatiile "pe viu" ale studentului teolog Wilhelm Waiblinger, primul biograf al lui Hlderlin si care avea sa moara foarte tanar, cu 13 ani inaintea geniului tulburat care-l tolerase in preajma lui. Biografia lui Hlderlin nu inceteaza sa suscite intrebari cu privire la legatura dintre opera si boala lui mentala. S-a emis si ipoteza, pe care Pr?aux o ia in consideratie, a simularii nebuniei, a adoptarii unei masti, ca un ultim refugiu al libertatii primejduite. Citind toate documentele adunate in volum, ipoteza devine oarecum plauzibila. Versiunea romaneasca a "cronicii anilor de nebunie", impecabil tradusa si ingrijita, cu o rigoare rara in lumea noastra editoriala, e o carte extraordinara. Ar fi bine sa va grabiti sa o cumparati, fiindca tirajul nu e mare.Adriana Bittel